„Lumea este-aşa cum este şi ca dînsa suntem noi”. Nu mai ştiu cine a spus acest mare adevăr. 🙂
Unii sunt regizori, alţii sunt actori. Spectatori ? NU există! Toţi participăm activ la spectacolul lumii pe durata vieţii noastre individuale, toţi avem rolul nostru pe parcursul limitat al vieţii fiecăruia dintre noi, NU ? 🙂
Apoi.
Aproape toţi ŞTIM la un moment dat că suntem ‘păpuşaţi’ = educaţi în copilărie, educaţi pe parcursul procesului de învăţămînt, şcoliţi la locul de muncă, etcaetera, ş.a.d.m.
Unii dintre noi, devin la rîndul lor, păpuşari – şefi, şefuleţi, foarte rar, lideri – NU ? 🙂
Şi evident că, prea puţini dintre noi, vor afla cine le-a fost păpuşarul care a determinat dorinţa noastră de a fi păpuşari.
Uite, vă ofer o melodie care mie mi se pare destul de sugestivă dar evident, neconcluzivă (atenţie la TELEcomandă! ) :
PS. Cred că începînd de luni, voi relua postările despre carte. Şi tot luni – 18 iulie – voi răspunde amabilelor voastre interpelări la care încă nu am răspuns …
Muzica brăileanului Nicu Alifantis, versurile…, fără dubiu Adrian Păunescu.
Tu, Alifantis şi toţi brăilenii care au cucerit lumea! 🙂
Mulţumesc pentru clip.
UPS!
În sfârșit, aud o veste bună. 🙂
Are şi lenea o margine. 🙂
🙂 educatia…
papusareala din copilarie – are mai mult rol de dresura.
Just! 😀
Daaar, strict necesară, NU ?
absolut necesara
🙂 mai si creste locul unde o primesti…
când te uiţi la păpuşiţii care-au depăşit vârsta demnă de păpuşăreală… te iei cu mâinile de păr (mă rog, unii de cap, că poate au calviţie! – cum să spui că ai calviţie, dacă n-ai păr? 🙂 mi se pare că uneori cuvintele din limba noastră sunt simpatice rău, la concurenţă cu ceea ce exprimă!).
las deoparte ideea marii manevrări – mondiale sau naţionale. problema este manevrarea – păpuşarizarea! – prin intermediul prietenilor sau celor din jur…
zice Mântuitorul că vor fi mântuite oile… dar parcă la capitolul (ne)manipulare – pardon (ne) păpuşarizare – e mai bine să fii capră – sau căpriţă! – sau măcar câteodată, dacă nu mereu. 🙂
Nici nu mai ştiu cum e mai bine : să fii manipulat fără să ştii, sau să te enervezi atunci cînd te prinzi cum te mint mizerabilii ? 🙄
Eu sunt mai tot timpul, nervos. 😀
Salut!
Si mie mi se pare ca suntem cu totii ,in viata,mai mult sau mai putin regizori dotati cu inteligenta si imaginatie- si intr-o masura mai mare-prosti actori ,adica lipsiti de talent si fara educatia respectului de sine.”Papusarii”isi au vina lor,dar e nedrept ca noi sa ne disculpam in orice situatie.Parerea mea, desigur,fara pretentii axiomatice. 🙂
Servus dora! 🙂
scuze pentru întîrziere dar…
– – –
Părerea ta este excelentă şi ai creionat în două fraze, esenţa. Chapeaux!
[…] cine n-a greşit niciodată poate să ia piatra şi să […]
Depine si ce fel de papusari devenim, nu? 🙂
Suntem din lemn, sau avem si suflet in relatia cu altii.
Ce-mi place este că nici prin cap nu-ţi trece că poţi să fii chiat tu, păpuşată! Su-per! 😛
@Tibi,
A fost 18 iulie.
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/07/21/precizari-pentru-cei-interesati-de-terapiile-neconventionale-dar-si-pentru-aceia-obisnuiti-sa-comentez-zilnic-pe-blogul-lor/#comments
Ți-am lăsat un mesaj pentru a te gândi la alternativele folosite de ceilalți.
Am răspuns acolo, la locul faptei. 🙂