Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 23 iulie 2011

 

 VĂ IMPLOR SĂ MEDIATIZAŢI !!!
NU MĂ LĂSAŢI SINGURĂ ÎN LUPTA ACEASTA ! VICTIMELE SUNT COPII, COPII INSTITUŢIONALIZAŢI !!

* Cine a văzut ceva şi n a orbit? Cine ştie cu adevărat un lucru şi mai poate să l spună? Cine a întîlnit adevărul, un adevăr oarecare, şi n a fost strivit de el? * – Constantin Noica
” Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul. ” – Eminescu

ÎNCĂ O DOVADĂ, RECENTĂ :
Copiii din Centrul de Plasament “Speranţa”Reşiţa, victime sigure pentru pedofili

Fetele instituţionalizate sunt victimele unui pedofil

Mesaj preluat de la Carmen   http://dictaturajustitiei.wordpress.com/ 

 

Read Full Post »

Născut în Waterford, Irlanda, Philip O’ Ceallaigh pare să fie tipul perfect de Tînăr şi Neliniştit. Spirit iscoditor, învaţă să citească de unul singur, făcînd legătura dintre dialogurile de pe benzile desenate. În copilărie a citit cărţi despre animale, apoi face o pasiune pentru SF. Iubitor rafinat de literatură, citeşte Cehov, Hemingway, Joice, Knut Hamsun, Dostoievski. Spirit de aventurier, cutreieră lumea trăind din te miri ce prin Anglia, Rusia, Spania, Statele Unite, Georgia, Kosovo. După o primă tentativă de a trăi în România anului 1995, se stabileşte şi trăieşte în Bucureşti din anul 2000, unde a lucrat ca scriitor, editor şi translator. Pentru o vreme, nu s-a sfiit să lucreze ‘la negru’, în construcţii. Cunoaşte deci, destul de bine România şi pe români, destul încît să scrie o carte foarte interesantă, Însemnări dintr-un bordel turcesc.

Titlul poate induce în eroare dar, nu este decît denumirea uneia dintre cele 19 povestiri care alcătuiesc acest volum de debut, volum  pentru care a primit mai multe premii pentru literatură în Irlanda şi Statele Unite. Marea majoritate a povestirilor din acest volum se referă explicit la viaţa din România post-decembristă şi după părerea mea, are certe accente autobiografice, meşteşugit întreţesute cu elemente ale fanteziei sale dobordante.

Stilul său este viu, curgător, fără descrieri lungi sau inutile ale elementelor din decorul în care îşi plasează rînd pe rînd, personajele. Eroul principal al multora dintre aceste povestiri, este un bărbat tînăr, nu prea stabil şi nici prea dus la biserică, bărbat care are parte de tot soiul de încurcături din care iese întotdeauna învingător, dar şifonat; victorii triste ale unei vieţi pe marginea debusolării.

Citită atent, cartea dezvăluie şi un soi de umor negru, o filosofică privire calmă şi lucidă aruncată peste imperfecţiunile unei lumi care parcă a dat în mintea suprarealului. Să nu uităm că România anilor 2010, este ţara în care un tren care transportă armament, este oprit de mecanic undeva în cîmp pentru a vinde motorină, tren în care jandarmii nu doar că nu l-au oprit pe mecanic să comită această faptă penală dar, nu sunt în stare nici măcar să apere armamentul pe care o ceată de ţigănuşi minori îl fură de sub nasul lor.

Reproduc (parţial) de pe pagina de gardă a volumului apărut la POLIROM , o inspirată descriere : ”realitatea pe care o descriu cele mai multe dintre povestirile sale este perioada tulbure a tranziţiei de la nicăieri spre nicăieri în care pare să se fi împotmolit România postcomunistă. Lumea cartierelor periferice cu blocuri cenuşii, apartamente înghesuite, robinete care curg şi acoperişuri desfundate, lumea satelor încremenite într-un Ev Mediu prelungit…”

Ici şi colo, paginile sunt pigmentate cu expresii colorate, autorul neţinînd seama de eventualele îmbujorări ale unor domnişoare de pension care se sfiesc să citească, să pronunţe sau să audă astfel de expresii. Nu abuzează totuşi de acest limbaj licenţios. O carte foarte interesantă!  

###

Semnalez apariţia în peisajul bloggeristic a unei prezenţe despre care vă pot asigura că merită toată atenţia : http://desydemeter.wordpress.com/

Read Full Post »

Ax

La mai bine de două sute de ani de cînd Dumnezeu a fost înlocuit brutal cu Zeiţa Raţiune, premoniţia domnului Goethe, a devenit realitate cotidiană. Biata frunză uscată, căzută din copacul normalităţii economice, a devenit moneda forte a iluziilor politicianiste; ticăloşii vînd iluzii efemere, iar fraierii cumpără bunăstarea de moment, în pofida evidenţei de scurtă, medie, sau, de lungă durată; care bunăstare ? Momentul în care bunăstarea de moment transcende bunăstarea viitorului, coincide exact! cu extincţia viitorului.

Ax ? Probabil că am început să ne mîndrim cu faptul că trăim EX-CENTRICI bunului simţ. Aferim!

Read Full Post »