Amintiri din Italia.1

Scotocind printre vechituri, am descoperit un stick pe care se află copiile unor mailuri trimise cîtorva prieteni în decursul vremii. Cum nu am mai continuat acest obicei, uitasem că s-au păstrat în acest mod, impresiile din călătoria noastră din Italia. Pentru că au savoarea şi sinceritatea din acele momente, nu voi interveni pe text.

#

Iată : au trecut deja 4 zile de cînd ne-am întors acasă şi parcă tot nu-mi prea revin din buimăceală ; am purces la drum spre o „inedită incursiune în inima latinităţii„ convins fiind că ştiu, hm, destul de multişor despre ceea ce înseamnă Renaşterea, că ştiu cîte ceva despre titanii care-au populat acest spaţiu cultural mirific; credeam că sînt cît-de-cît edificat despre ce voi găsi în calea mea … Surpriză! Am constatat vexat că nu ştiam de fapt, NIMIC!

Trec relativ relaxat peste întîlnirea fugitivă (din autocar) cu peisajele superbe din Budapesta, dar nu am insistat pentru că ştiam că vom reveni la ele, pe drumul de întors acasă.

Primul şoc violent de imagine al culturalităţii, s-a produs la Viena; dupa ce-am vizionat de dindărătul geamurilor de autocar, Praterul, apoi  complexul expoziţional (cumva similar cu ce avem noi la Bucureşti lîngă Casa Scînteii), după ce-am parcurs zisul „Ring Vienez„(de fapt un patrulater de străzi centrale în perimetrul cărora se află o sumedenie de palate şi de statui gigantic-impresionante) am descins per-pedes în interiorul ringului, unde am fost izbit(i) de mareţia Catedralei Sf. Ştefan.

Să-ţi spun că aproximativ 10 dintre cele mai mari biserici din Bucureşti sau chiar din toată ţara ar încăpea lejer aici, nu ar fi decît un eufemism . Bogăţia incredibilă de ornamentaţii gotice, picturile superbe, mărimea ciclopică a întregii catedrale, solemnitatea degajată manifest de fiecare ungher al mirificului aşezămînt, te pur şi simplu, copleşesc. Şi neavînd nici-un termen de comparaţie, rămîi uluit! Asta ca să nu mai punem la socoteală gigantescul şi măreţia palatelor şi statuilor din interiorul `ringului`. Norocul nostru e că timpul alocat vizitei de aici e drastic drămuit deci, după ce savurezi un vurst tipic vienez în fugă, şi-i stingi subtila nuanţă de picant cu o berică mititică de 0,33 l (la 5,30 Euro), îţi aduci aminte că incursiunea către civilizaţia de tip occidental, de-abia a început ! Şi mergi disciplinat către autocarul care ne va purta şi pe mai departe … Unde prima etapă pe tărîm italian, va fi Veneţia. Despre Venetia am scris AICI.  

 Dar despre asta, într-un mail viitor. Cît despre Saadi, dacă nu suferă amînare, mă voi conforma urgent! Dar dacă mai poate aştepta măcar o săptămîna … hm?, ce zici? Iată totuşi o mică mostră : „nu poţi străbate-n şa necunoscutul, / sunt locuri unde laşi să cadă scutul.

Blogul zilei : http://desydemeter.wordpress.com/