Nimeni – sau aproape nimeni – nu ştie de fapt, cine este această persoană. Tot ce se ştie este că sub acest pseudonim, se ascunde un scriitor sau scriitoare, care nici măcar pentru faima internaţională şi pentru premiile cîştigate nu a renunţat la anonimat. Am citit recent o carte semnată cu acest nume, Zilele regăsirii mele.
“Timp de un an de zile, Zilele regăsirii mele a rămas în topul vînzărilor din Italia , lucru rar întîlnit pentru o carte care nu face compromisuri cu gustul mediocru. E, dimpotrivă, un roman în care tonurile roz lipsesc cu desăvîrşire, povestea dură, neliniştitoare şi profund nedreptă a unei femei între două vîrste, Olga, care într-o dimineaţă află că, deşi n-a greşit cu nimic, va fi părăsită de cel care i-a fost soţ timp de 15 ani, Mario.
Viaţa de fiecare zi a femeii care, pînă nu demult, îşi savura confortul conjugal împlinit şi de maternitate, se otrăveşte cu morbul geloziei şi ajunge, în scurtă vreme, la fixaţie patologică şi la obsesie. Îşi reneagă maternitatea, n-o mai interesează că plîng copiii şi nu dă doi bani pe clişeul reconfortant că există viaţă după despărţire. Se va tortura imaginîndu-şi rivala, mai tînără decît ea, dar şi retrăind episoadele de aur ale mariajului făcut praf; va povesti totul fără milă, ruşine sau umilinţă. Calvarul masochist al unei feminităţi rănite e dramatizat cu o falsă cerebralitate, în care obsesia de a şti tot se transformă în perversiunea de a trăi exclusiv pentru a-ţi imagina ceea ce n-o să ştii niciodată” – scrie Alina Purcaru pe pagina de gardă a acestei cărţi apărută la Editura Univers în anul 2009.
Nu sunt multe de adăugat la cele spuse mai sus. Poate este de spus că, ticălosul acela, înainte de a-şi părăsi soţia şi cei doi copii, trăise cîţiva ani clandestin cu o minoră de 15 ani, Carla, pe care o aşteaptă să ajungă la majorat şi să se căsătorească cu ea; sau poate mai trebuie spus că adesea, în preajma noastră trăiesc oameni de o discreţie nebăgată în seamă, oameni pe care din motive imposibil de ştiut, la început îi detestăm, ca mai apoi să descoperim că de fapt aceşti oameni, sunt mai de folos decît mulţi aşa zişi prieteni cu care ne înconjurăm. Olga, va descoperi într-un vecin, exact sprijinul de care avea nevoie pentru a-şi continua viaţa, după ce se regăseşte din tristeţea unei femei pedepsite de soartă pentru nimic. Sau poate că, tot revoluţia sexuală este de vină, pentru că se pare că puştoaica aceea, era dispusă să îi ofere lui Mario, ceea de în mod firesc o mamă şi soţie, nu poate oferi. O carte despre care Alice Sebold a spus : “Am citit acest roman într-o zi, din scoarţă-n scoarţă, forţîndu-mă să respir adînc, asemenea unui scufundător care, din cînd în cînd, ţîşneşte la suprafaţă”.
Aşa E. Zilele regăsirii mele este o carte care se citeşte pe nerăsuflate, o carte plină de învăţăminte atît pentru ele cît şi pentru ei, dacă şi numai dacă aceştia, oricare ar fi, sunt dispuşi să înveţe din experienţele altora. De citit!
M-ai pus pe gânduri!
În sensul că trebuie să cauţi cartea şi să o citeşti, da ? 🙂
Tibi, frumos.
E de fapt povestea unei femei obisnuite de peste tot in lume. Din pacate. Suferintza unei femei nu se poate spune in cuvinte prea usor. Exista femei care sunt atrase de barbati legatzi de alta femeie (sotie, prietena/ amanta) si cauta orice pretext ca sa-i atraga atentzia. Considera vanatoarea un sport si barbatul un trofeu, fara sa ia in considerare ca pentru barbat o alta femeie este doar o alta jucarie/ experientza, o alta fatza.Si daca reusesc sa-l obtzina vor trai restul anilor pazindu-l de altele, la randul ei. Dar prezentarea ta ma face sa caut cartea.
Demeter, mulţumesc
Am citit multe cărţi scrise de femei şi am şi prezentat pe blog, destul de multe dintre acestea. Au un farmec indicibil aparte; sunt scrise cu foarte mare sensibilitate şi cu enormă sinceritate. Iar această carte, chiar merită citită pentru că îmbină frămîntări sufleteşti, urmînd o pistă aproape thrilleristică. Are şi nişte pagini nerecomandabile minorilor dar pe ansamblu, este o carte excelentă. Aşa cum am spus, merită citită.
Buna seara si buna sa va fie inima!
😆
Si eu 😆 like this post! 😆
Seara buna maya şi bine ai venit 😆
Mă bucur pentru like! 😆
tibi
😆
Si eu! 😆
Pentru ca invat si pentru ca iti apreciez munca;pacat ca nu prea am ma mult timp liber!
Dar de citit te citesc cu consecventa;deci sint „prin zona”! 😆
Felicitari! 🙂
Mulţumesc maya pentru aprecieri. 🙂
Fac şi eu, ce pot! Dacă îţi place, mă bucur tare mult! 🙂
tibi
😆
Cu mare bucurie;sansa de a intilni oameni minunati de la care am ce invata trebuie fructificata si exploatata la maxim.
Nora, Clemy, Demeter, Theo-Phyll, Viq, Filadel, TOG, UTS,Cetatean si nu cel din urma tibi 😆 sint onorata sa ii citesc!
maya 😆
Ca de obicei, mă laşi fără replică!
Sînt extrem de onorat că mă asemui cu cei pe care îi iubesc şi eu! TKS ! 🙂
„cadou” – Havasi Balazs
Dino Merlin & Balázs Havasi (live concert in Sarajevo).
Danke maya ! 🙂
Trec la ascultat.
tibi
😆
Cine se aseamana se-aduna/nimic nu este intimplator;”asemanarea” este pe merit! 😆 Ce-i drept e sfint si trebuie recunoscut!!
Nu-l uit nici pe Cristian Patrasconiu unde ne-am „cunoscut”! 😆
Poate reusesti sa mergi la concertul lui Havasi Balazs (cel mai rapid pianist din lume) din 15 noiembrie de la Bucuresti si pentru mine! 😆
Si-apoi sa povestesti……..
Noapte buna,vise frumoase si colorate!
Ingerasii sa te aiba mereu in paza! 🙂
maya
Voi încerca să ajung acolo! Mulţumesc pentru semnalare.
Dacă ajung, fii sigură că voi povesti ce şi cum a fost. 🙂
Noapte bună şi mulţumesc pentru vizită!
Toate cele bune îţi urez, dragă maya! 🙂
😆
tibi
😆
Sint absolut superbe/sint „topita” 😆 dupa acest pianist care este si compozitor!
Sper din toata inima sa iti placa!
Maya
L-am pus pe răboj! 😆
Acum, după ce-mi spui, e limpede : musai trebuie să merg! 🙂