“- Ameninţările ?
– Sigur. Televizorul, de exemplu.
– Televizorul ?
– Sigur. Unde credeţi că se află în acest moment milioane de americani, de italieni, de francezi, de japonezi şi aşa mai departe ? Se uită la televizor, tembelizaţi. Nu gîndesc. Nu se mişcă. Se uită şi atîta. Televizorul gîndeşte pentru ei, se mişcă pentru ei, trăieşte pentru ei. Trăieşte ? Îi otrăveşte cu idioţenia lui şi ei nu-şi dau seama. Îi face apatici, dar ei nu-şi dau seama. De ce se uită, se uită şi iar se uită ? Toate pericolele lumii sînt închise în cutia asta blestemată care stă în mijlocul casei ca un altar şi toţi îngenunchează muţi în faţa acelui altar. Orice Hitler ar putea să transforme prin televiziune o naţiune paşnică într-o haită de fiare : mitingurile sale, ochii săi, ar putea intra în orice sufragerie, în fiecare dormitor, şi n-ar mai fi nevoie să mergi undeva ca să-l asculţi sau să-l vezi. Totuşi, ei nu stiu asta, nu bănuiesc nimic, nici măcar nu se gîndesc de ce se uită; se uită şi gata. (…)
– Foarte bine, domnule Bradbury, dar datoria jurnalistului nu este să exalte fărîma de frumos care există, ci aceea de a căuta răul, urîtul şi să-l denunţe. Datoria omului nu este aceea de a se mulţumi, este aceea de a se răzvrăti. Numai prin revoltă se poate afla adevărul.
– Dar într-un anumit moment trebuie să găseşti acel adevăr. Vine o vreme cînd societatea spune jurnalistului, OK, băiete, totul e în regulă, e perfect. Dar, devreme ce eşti aşa de grozav şi dai în stînga şi-n dreapta aşa de bine, devreme ce ai stricat totul, toate speranţele noastre, iluziile noastre, explică-ne cum să ni le refacem. Atunci, draga mea, ori spui cum să se refacă ori închizi prăvălia. Au atacat mult societatea, cu un entuziasm de balic. Dar nu poţi fi balic o veşnicie. Balicii au întotdeauna febră şi nu poţi să ai febră o veşnicie. Febra este o boală, iar boala nu este veşnică. Atunci cînd termometrul urcă la patruzeci şi unu de grade, sau mori sau te vindeci”.
Au trecut aproape cinci decenii de cînd Ray Bradbury a spus acest adevăr dureros, într-un interviu acordat excelentei jurnaliste care a fost Oriana Fallaci. (Dacă soarele moare / editura Dacia / 1981 / pag. 23 şi 25)
Vi se pare actual?
#
“Televiziunea, prin urmare, ŞTIE că poate determina gusturile publicului fără nevoia de a li se adecva în mod servil. În regim de liberă concurenţă, ea se adaptează, bineînţeles, unei legi a cereri şi a ofertei, dar nu faţă de public, ci faţă de comanditari : educă publicul potrivit intenţiilor comanditarilor”, spune Umberto Eco (Apocaliptici şi integraţi – comunicaţii de masă şi teorii ale culturii de masă / Polirom / 2008 / pag.341) .
Vi se pare cunoscută această metodă ?
# acest articol este o repostare#
Blogurile zilei : http://theophylepoliteia.wordpress.com/
http://politeiaeuropa.wordpress.com/ http://bibliophyle.wordpress.com/
Reproduc un comentariu de pe politeia
Globalizarea a fost pentru toti un soi de cutie a Pandorei.Explozia barierelor culturale si comerciale a dus la o un amestec teribil. Tipul de democratie clasic oocidental e in pericol deoarece pina acum democratia a presupus un control al statului de catre cetateni.Acum statul nu mai e controlat de cetateni ci de corporatii sau de alte tari mai puternice economic.Lipsa reglementarii puterii globale a corporatiilor sau statelor puternice economice a dus la distrugerea economica si politica a statelor mici.Va intrebati de ce politicienii romani sunt corupti – e simplu atit timp cit el poate primi spaga de la cineva din Romania sau din exterior ca sa faca ceva contra cetatenilor si e vorba de sume imense nu va apara interesele noastre.Sunt corporatii mondiale/locale care la ora actuala nu platesc impozite nimanui.Ar trebui interzise paradisurile fiscale si reglementate bancile internationale si atunci poate am avea o sansa pentru democratie si corectitudine.Poate am scris prea mult dar eu sunt sceptic ca tari cu populatie sub 50 milioane au vreo sansa sa mai ajunga democratice in sens occidental- sunt prea mici economic in raport cu corporatiile mondiale.”
bigone
Salut!
In nici un caz nu ma informez de la televiziunile nostre. Am rezerve chiar si in ceea ce priveste tvr,desi a facut pasi mari spre obiectivitate.
Prefer sa citesc presa straina si cateva bloguri in care am incredere.
Si nu pot decat sa-i dau dreptate lui Bigone;atata timp cat exista persoane coruptibile si corupatorii au mijloacele la indemana, nu vad cum va dispare controlul catorva asupra unor resurse si natiuni.
Iar atata timp cat corupatorii si coruptii au controlul asupra mediilor de informare, vor fi destui indobitociti care cred ca actioneaza din proprie vointa. Si de obicei cei din urma sunt cei lasati cu buzele umflate.
Salut ela!
E adevărat că tvr a făcut paşi spre normalitate dar, au rămas destui lefegii ai propriului lor interes acolo.
A dezvoltat Teofil excelent spusele lui bigone într-un articol nou. De citit!
Si este adevărat că blogosfera a devenit o sursă mult mai credibilă de informaţie, de aici şi nervii cetepeilor şi ai amepistelor.
tibi, salut! 🙂
A fost o vreme când lor, autorilor de distopii li se mai luau în serios avertismentele. A fost…
Dacă ai posibilitate, ia ciclul Dune al lui Frank Herbert si vei vedea ce vizionari pot fi autorii ăstia de „literatură de frontieră”! 😦
De mult nu mai apelez la tv decât pentru documentarele bine lucrate ale grupului Discovery și National Geografic, pentru serialele AXN și AXN sci-fi și pentru filmele de lung metraj ale Cinestar livrate de reteaua Dolce or HBO, când merge bine net-ul. De TVR sunt sătul, zece ani in interior mi-au ajuns!
Ceilalți sunt niste accidente.
Apoi calul bătrân se învată greu la alt pas…
Am vazut că ai trecut prin Miscelanea și mi-ai apreciat acel soi de CV.
Nu e mare lucru de practicat sinceritatea din spatele unui nickname. 😉
Mai ales când ceasul este setat pe countdawn…
Salut old! 🙂
Am citit DUNE în urmă cu vreooo, două decenii?
Poate am să o reiau, poate că, nu. Nu ştiu.
Dar, ai dreptate. Am impresia că trăim în lumea imaginată de vizionari; atăt vizionarii binelui, cît şi mai ales, vizionarii răului. Pe ce lume mai trăim ?
– – –
Îţi vizitez adesea blogul şi-mi place tare mult ce văd acolo; ştiu ce greu este să te destăinui; am făcut şi eu acest lucru dar, am renunţat…
Tibi,
Dacă ai citit Dune nu mai poți avea surprize!
Poate doar spaime de cele ce vor veni…
Old
Sincer ? Mai am şi surprize, mai am şi spaime dar, încerc să le ţin sub control…
Poate că am îmbătrînit şi eu prea mult şi nu mai ţin pasul cu lumea asta în care nu ştiu dacă îmi mai găsesc locul. Chiar nu mai înţeleg nebunia asta generală. America în faliment ? Spania Italia şi Grecia, aceste raiuri turistice, în faliment ? Chiar nu mai ştiu ce să cred!
Cata deosebire de abordare in 21 de ani! Cate deziluzii.!
Danke ela, pentru această frumoasă melodie!
Mă întreb : nu cumva, suntem educaţi să avem aşteptări mai mari decît ar fi posibil de împlinit ?
eu ascult radio actualităţi, din când în când. în rest, singurele informaţii sunt din domeniul cultural. cred că trăiesc mai mult în lumea pe care mi-o creez eu, o lume care-mi place mie, decât în lumea pe care o văd televiziunile şi presa scrisă.
Lumea pe care ne-o livrează mass media, a început să fie populată numai de fantasmele patronilor de presă pentru că aceştia nu mai cenzurează; pur şi simplu, îi angajează pe cei care gîndesc similar lor şi, îi dau afară pe ceilalţi. Aşa mi se pare mie.