Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 8 august 2011

Acesta este volumul de debut (2008 şi apărut la Polirom în 2009) al acestui sensibil autor. S-a născut în 1965 într-o familie est-europeană şi după ce şi-a obţinut licenţa în literatură comparată a început să lucreze ca editor la prestigioasa Editură Gallimard.  Băile Kiraly s-a bucurat de o primire entuziastă, urmînd să fie tradus în numeroase limbi. “Un roman vibrînd de sensibilitate , cuceritor prin naturaleţea, limpezimea şi eleganţa stilului, Băile Kiraly reprezintă povestea unei triple căutări : a identităţii, a originii şi a cuvintelor.” – scrie pe pagina de gardă a romanului.

De fapt, este povestea unui tînăr care-şi caută rădăcinile şi locul său sub soare. Provenit dintr-o familie de evrei, care-şi renegaseră rădăcinile iudaice (bunicul său trecuse la creştinism) şi strămutat din ţara natală – Ungaria – în Anglia, tînărul acesta nu-şi găsise rostul nici în copilărie, nici în adolescenţă nici la maturitate.

Copil solitar, pentru că este ostracizat de ceilalţi copii (citeşte enorm, este premiantul şcolii, etc) Gabriel suferă o traumă majoră la moartea într-un accident stupid, a sorei sale mai mari, protectoarea sa. Nu înţelege de ce părinţii săi  nu-l lăsau să meargă la biserică – “n-ai ce să cauţi acolo” îi spune hotărît, tatăl său. Nu înţelege de ce nu i se spune nimic despre bunicii săi. Începe să-şi pună întrebarea  : cine sînt eu ?

Ajuns la facultate, reuşeşte să-şi facă un prieten, Leo, un solitar ca şi el, care suferise acelaşi soi de traumatism : moartea unei surori mai mari. Cei doi petrec împreună foarte mult timp, povestindu-şi reciproc vieţile.

De el se îndrăgosteşte o fată plină de viaţă, care în pofida părerii părinţilor, se căsătoreşte cu el. Nu după multă vreme, Laura îl anunţă bucuroasă că aşteaptă un copil. Aparent, Gabriel se bucură; de fapt, în el se redeschide vechea rană : cine sînt eu? Înţelege că nu va şti ce să-i spună viitorului său copil. Îi scrie o lungă scrisoare lui Leo în care explică amănunţit de ce se simte speriat de venirea pe lume a copilului său : el dezrădăcinatul, nu ştie ce i-ar putea transmite urmaşului său. Cu totul accidental, Laura descoperă e-mailul acesta. Firesc, urmează reproşuri şi despărţirea.

Într-o încercare disperată de a-şi regăsi originile, Gabriel călătoreşte în Ungaria, dar pe parcurs, se descurajează şi nu mai întreprinde cercetări. Totuşi, dintr-o pornire sufletească, începe să frecventeze din  ce în ce mai des, sinagoga. În Ajun de Yom Kippur, evreii recită o rugăciune care se numeşte Deshide-ne poarta! prin care “îi cer lui Dumnezeu să fie milostiv cînd le pecetluieşte soarta. Îi cer să-i lase să intre în anul cel  nou iertaţi de păcate şi curaţi, ca şi cum ar fi noi.”

Asta începe să se întrebe şi Gabriel : “Aş putea să-mi dau viaţa la schimb cu alta ? Să deschid o nouă poartă, să găsesc un alt drum ?”

Cîteva pagini din această carte se pot citi AICI.

Bonus

Read Full Post »