Revin la Cortazar. După umila mea părere, cartea sa de căpătîi, este ŞOTRON, o carte complexă, densă, cu multe sensuri existenţiale, pe urmele cărţii lui Italo Calvino, “Dacă într-o noapte un călător”, dar cred că Julio Cortazar este un maestru al prozei scurte, proză definită a fi ceva între schiţă şi nuvelă, proză cochetînd definitoriu cu momentul, proză perfect reliefată, în scrierile lui Borges.
Cel mai recent volum semnat de Cortazar pe care l-am citit, se numeşte “Idolul Cicladelor”, volum alcătuit din 39 de povestiri de diferite întinderi, de la o singură pagină pînă la cîteva zeci. (două dintre aceste povestiri se regăsesc şi în volumul Bestiar). Oricare dintre volumele semnate de Cortazar, se potriveşte perfect pentru o lectură de vacanţă, sau o lectură pe furate (în tren, în tramvai sau autobuz, în avion…). Iar celor care nu ştiu că mă refer la Julio Cortazar nu la Ernesto, le dedic o melodie 🙂
De câțiva ani buni, prefer proza scurtă în locul romanelor.
Bineînțeles că nu renunț la ele, dar în proza scurtă este multă concentrare- și de acțiune , și de relaționare dintre personaje.
Proza scurtă te solicită mult pe tine, cititorul.
Citești foarte mult! Felicitări!!!
Eu nu mi-am pierdut plăcerea de a citi.
Chiar acum citesc un roman excepţional, „Conspiraţia din Sevilla” / Arturo Perez-Reverte, o veritabilă surpriză pentru mine.
Îmi place enorm şi proza scurtă. Borges, Italo Calvino, Cortazar, ş.a.
Mulţumesc! 🙂