Duzina de cuvinte

 Ascultînd Rapsodia Română a Maestrului Enescu , am plonjat în copilărie. Frumoase amintiri. Mi-am amintit de marmelada cu care ungeam feliile de pîine neagră, la micul dejun. Mi-am amintit că nu se găseau pe vremea ‘ceea, decît cîteva feluri de săpun : de faţă, cheia şi calupurile de săpun pentru rufe. Se spăla numai manual, că maşina de spălat… Mi-am amintit cum tînăr imberb fiind, frecventam saloanele de dans, dar pentru mine, seducătorul tango a rămas un mare secret necunoscut. Secret care nu s-a lipit de mine, nicidecum. Nici acum nu ştiu dansa prea bine, dar, supravieţuiesc cumva, cumva! 🙂

Dacă nu dansez bine, măcar ştiu să ascult 🙂

Am vizitat mai deunăzi, locul copilăriei mele, loc de care mi-este tare dor; locul unde era şi un parc frumos, cu aleile umbrite de nişte nuci falnici, copaci în care noi copiii, ne jucam leapşa. Da, da ,da, nu vă miraţi! Jucam “leapşa în copaci” că nucii aceia, aveau coroanele apropiate şi puteam trece dintr-un copac în altul!

Eh, ce dezamăgire mă aştepta. Am văzut cu adîncă tristeţe, un loc defrişat. Am aflat că pe aceste locuri, se vor construi alte viloaie ale noilor profitori ai nesfîrşitei tranziţii către un viitor necunoscut, viitor neanunţat de nici-un mesager.

Hm… Gata cu scrisul că mă cheamă la mas (na! că s-a terminat pasta din pix şi de-aici tre’ să scriu cu demodatul creion). Gata. PA!

P.S. Aaaa. Era să uit. La masă, avem calcan. Îmi recomandă cineva, nişte vin ?

Vine şi desertuuul 🙂

¤¤¤

Cei care vor să se prindă în această joacă, pot citi regulile AICI  si  AICI 

S-au mai jucat : Carmen redsky anaveronica scorpio72  Sara  D’AGATHA  valentina