–
Toţi cei care au răspuns iniţiativei lui Carmen sunt AICI
Blogul zilei : http://desydemeter.wordpress.com/2011/08/31/rafael-si-tematica-religioasa-1/#comment-509
O romanţă pentru cunoscători şi nu numai …
Meta
Comentarii recente
farauanumiha la Nemuritorul Eminescu Alina Cristina la Despre Întoarcerea din ra… Tiberiu Orasanu la Şotron cristina struțeanu la Şotron 
Cartea De La Capatul… la IOAN T. MORAR Cartea de la cap… Tiberiu Orasanu la Fatima Ovidiu la Fatima 19 iulie 2019. Alcob… la Cu inima smulsă din piept RADU… Tiberiu Orasanu la Turnul Belem bookingcomhotel la Turnul Belem Tiberiu Orasanu la Portugalia. 16 iulie 2019.… Ovidiu la Portugalia. 16 iulie 2019.… Tiberiu Orasanu la Ultimul vapor spre Tulcea ovidiu la Ultimul vapor spre Tulcea Tiberiu Orasanu la Hotel Delta -
Articole recente
Top articole
Arhive
Categorii
- blogul zilei
- borges
- bula zilei
- calatorii
- carte
- cartea mea
- citatul zilei
- crestin ortodox
- culianu
- eliade
- eminescu
- file
- file incipit
- filosofie
- Gabriel Liiceanu
- George Enescu
- guest post
- imagini
- istorie
- julio cortazar
- leapsa
- Llosa
- miercurea fara cuvinte
- moshe idel
- pastile
- politic
- repostari
- semnal
- teologie
- umberto eco
- Uncategorized
- valori eterne
- zicale
Uite ce porumbel dragut! La fereastra casei tale sa tot stai si sa privesti …
Blocul în care locuiesc a fost construit pe locul unei foste livezi din care au scăpat cu viaţă cîţiva nuci şi cîţiva tei care aştern o perdea de verde între blocuri.
Mă trezesc în ciripit de păsărele, iar aceste turturele sunt abonate la grîul şi la pîinea pe care le-o oferim pe un pervaz.
Mă lasă să mă apropii pînă la un metru, poate doi de ele, iar un puiuţ aşteaptă chiar pe tava unde pun pîinea, pînă o pun. 🙂
e frumos la fereastra casei tale 🙂
si la noi vin porumbei..tata cumpara graunte special pentru ei si le pune apa…daca nu e apa in castronel,caraghiosii bat cu ciocul in geam….daca tata nu-i acasa si nu poate sa le puna apa ,intorc castronul cu fundu-n sus ca sa vada tata cand vine …
Mai demult, am văzut prin copaci o veveriţă.
Silvia, mi-a spus că am început cu pileala prea devreme în ziua aceea 🙂
Apoi a văzut-o şi ea, apoi n-a mai văzut-o nimeni.
Sper să fi fugit în parcul Taberei că locuiesc destul de aprope!
hahaha….Silvia stie mai bine 🙂
au devenit hotomane si veveritele…cele din oras s-au puturosit…e posibil sa fi venit pentru mancare ..
Ba Silvia nu ştie mai bine deloc! 😀
Dacă îi oferi seminţe pe pervazul ferestrei tale, încet, încet îi vei câştiga prietenia şi s-ar putea să se stabilească prin apropierea balconului sau casei tale.
Îs mai şmechere turturicile astea decît crezi.
Dormitor, şi-ai făcut la un vecin; la mine, este sufrageria dar prietenie ? 🙂
Turturelele se feresc de oameni, dar nu sunt la fel de temătoare ca alte păsări.
Cele mai sălbatice sunt vrăbiuţele; fug imediat ce mă apropii de geam.
nu seamănă cu mine, sigur! sau nu eram eu pe pervazu-ţi şi de aceea a venit? 😀
psi
cu adevărat spun ţie că în cămara mea de la subsol s-au adăpostit nişte pisici. 🙂
iar turturelele acestea s-au învăţar să stea pe crengi la pîndă; cum pun pe tăviţă pîinica, imediat se înfiinţează!
alte blocuri au în grijă căţei comunitari dar la noi, aşa s-a nimerit.
tiberiu, mi se pare perfect normal să fie aşa. la omul bun vin animalele, la ceilalţi, nu! 🙂
dacă te uiţi atent, printre pisici o să mă recunoşti. sunt cea cu musteţi de cerneală, desigur!
psi
sigur că te-am recunoscut. 🙂 ştiu că şi tu ştii. 🙂
a venit cu vesti bune! sunt sigura! 🙂
Şi eu cred asta!
Aştept confirmarea de la o agenţie pentru un sejur pe Costa Brava. 🙂
Eu credeam că-i guguștiuc… seamănă cu porumbeii doar că sunt un pic mai mici și au o dunguliță la gât.
Cred că ai dreptate.
În capul meu era o egalitate deplină între gugu şi turtu.
Uneori, vin şi nişte porumbei la ospăţ. Sunt bine – veniţi şi ei… 🙂
Eu n-am copaci la geam si stau si la etajul 3, dar ma viziteaza un gugustiuc, un porumbel( le las paine pe pervaz), iar la un alt dormitor am un cuib cu randunele 🙂
Eu locuiesc într-un bloc dat în folosinţă în ’76, la etajul doi din patru.
Copacii dintre blocul meu şi blocul care se află vizavi la mai puţin de zece metri, se ridică semeţ, muuult deasupra blocurilor. 🙂
Este o oază de frumuseţe.
Am ferestrele orientate către răsărit dar, nici măcar în timpul zilei soarele nu pătrunde în casă decît rar, printre frunziş…
Chiar azi am vazut un clip, la tv, cu un astfel de gugustiuc, cum ciugulea o pisica de urechi, si ii canta cu mare patos.
Te salut si te invit, in fiecare duminica si luni, sa accepti provocarea „Life in Pictures”, de pe blogul meu. Este o provocare bazata pe imagini, pezie si muzica.
Mulţumesc pentru invitaţie Costin, am răspuns acestei amabile invitaţii şi voi mai răspunde.
Si la mine la bloc e tot asa, parca sunt intr-o padure… dimineata ciripit de pasarele, copaci, frunze, flori… Uneori da, si veverite pentru care pastrez alune si nuci la indemana. 🙂
Ce drăgălaşe sunt turturelele de la fereastră! E o binecuvântare că vin prin preajma noastră!
Mi-a plăcut tare mult! 🙂