Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for septembrie 2011

Doamne

Doamne! Ai făcut femeia

dintr-o coastă ce mă doare;

şi mi-ai dat în treacăt cheia

dinspre soare-nspre ninsoare.

 

Biet nătîng, mai cred că cheia

Nu-i făcută să dizloace

lacătul ce e femeia;

chiar de-mi place sau displace,

doar femeia este cheia

încifrate-i încifrări:

 

contemplînd senine zări,

pot să uit dinspre ninsoare

chiar şi coasta ce mă doare!

 

Prost de-aş fi, aş merge-n capăt,

să descui zeiescul lacăt.

 

Dar mă tem că blîndul soare,

va topi orice ninsoare

dinspre Doamne înspre mine!

 

Şi semnez : un oarecine.

 ###

Astăzi au mai viersuit : psi Cita 

Read Full Post »

Gaudi

În urmă cu un an de zile, visam cu ochii deschişi, AICI pe blog, despre lumea lui Gaudi. Cum peste foarte puţină vreme acest vis mi se va împlini, am reluat acea carte la recitit pentru a fi cît de cît, familiarizat cu locurile respective. “Deţinem puţine informaţii despre formaţia sa”- spune autorul despre Gaudi. Şi adaugă : “Ştim că a făcut studiile secundare în oraşul natal, Reus, la călugării de la Escuelas Pias, că se mută la Barcelona în 1869 pentru a studia arhitectura, dar este admis la Scoala provincială de arhitectură abia în 1873, la vîrsta de 22 de ani. Pentru această perioadă, ca de altfel şi pentru restul vieţii, trebuie să ne bazăm pe mărturiile discipolilor săi care i-au ascultat şi transmis cuvintele”.

Spirit răzvrătit, Gaudi respectă cu mare greutate regulile stricte ale şcolii, ba, la un moment dat, pentru că nu doreşte să asculte indicaţiile unei profesoare, părăseşte sala de examen. Se pare că primele sale lucrări sunt felinarele din piatră şi din bronz plasate în Placa Real dinBarcelona. A lucrat ca desenator într-o agenţie, este puternic impresionat de raţionalismul francez dar spune adesea că “ trebuie să studiem Evul Mediu pentru a extrage de acolo, bunul simţ! Şi să continuam goticul salvîndu-l de flamboiant”. Ocazia vieţii sale, a fost “concursul organizat în 1882 pentru terminarea catedralei medievale din Barcelona… anul următor, Juan Martorell i Montels, cînd i s-a propus conducerea şantierului la viitoarea biserică Sagrada Familia, situată pe un teren periferic din Eixample, a refuzat, propunîndu-l în schimb pe Gaudi, care pe atunci în vîrstă de 31 de ani, a acceptat misiunea ce avea să-l ţină ocupat toată viaţa”.

Încă din 1878, Gaudi avea să definească întreg conceptul său arhitectural, astfel: “Ornamentaţia a fost şi va fi colorată. Natura nu ne înfăţişează nici un obiect care să nu fie colorat; în vegetaţie, geologie, topografie, regnul animal, totul este un contrast mai mult sau mai puţin viu de culori. De aceea, orice element arhitectonic trebuie să fie colorat”. Această concepţie va fi aplicată riguros de Gaudi, în întreaga sa operă. Fie că a fost vorba despre uluitoarea Sagrada Familia, fie că a fost vorba despre Parcul Guel, fie că a fost vorba despre casele de locuit, fie că a fost vorba numai despre mobilierul conceput special, întreaga lume a lui Gaudi este intens colorată indiferent de materialele de construcţie folosite. Gaudi s-a identificat atît de mult cu opera sa, că ajunsese să locuiască chiar pe şantierul uriaşei biserici. Trăia atît de modest, că atunci cînd a fost lovit de acel tramvai, a fost mai întîi confundat cu un vagabond. Puţin a lipsit ca în timpul războiului civil din Spania, un grup de revoluţionari turmentaţi să dinamiteze turnurile catedralei. Totuşi, Gaudi şi opera sa nu s-au bucurat de aprecierea care le este acordată actual. De-abia după ce opera sa a fost cunoscută de Salvator Dali – marele paranoic a fost revalorizată şi adusă la cotele de popularitate mondială de care se bucură acum pentru ca acum, dacă spui Barcelona, spui automat Sagrada Familia şi prin urmare, spui Gaudi.

Un cadou de la Alex

 

Read Full Post »

Fără cuvinte ? Daaa, şi nu prea. Iată căruţa cu paiaţe (amănunte AICI ) din faţa Teatrului Naţional din Bucureşti

şi iată-l şi pe Maestrul Caragiale, cum se ascunde ruşinat după un tufiş (în stînga fotografiei, evident)

Întrebare : cine este madama care coboară din căruţă ?

Miercurea fără cuvinte este o idee a doamnei carmen care ne invită la o necesară departajare între vis şi realitate.

Read Full Post »

Hello World!

Au trecut fix doi ani de cînd acest blog a început să fie iar acesta (Hello World), a fost primul post (generat automat de platforma wp). Nu-mi plac statisticile şi nu am de gînd să fac bilanţuri (cîte postări, cîţi vizitatori, cîte comenturi, etc…) Nu stau tocmai rău la aceste chestii. Important mi se pare că pe această cale, am întîlnit oameni. Marea lor majoritate oameni frumoşi, generoşi, oameni însufleţiţi de plăcerea de a dărui, însufleţiţi de puterea de a se destăinui, oameni motivaţi de nevoia imperioasă de comunicare şi de interrelaţionare. Chiar mă simt mult mai bogat sufleteşte în urma întîlnirii cu voi toţi şi vă mulţumesc tare mult că existaţi şi că am avut privilegiul de a vă întîlni. Am avut deseori tentaţia de a pune punct acestui blog. Încă mai cochetez cu această idee. Ştiu că va veni şi această vreme, cîndva. Daaar, această vreme, încă nu a sosit. Voi continua să vă mai bat la cap 🙂 cu spusele mele şi vă mulţumesc tuturor celor care citiţi, comentaţi, apreciaţi sau bombăniţi, la adresa postărilor mele! Şi cer scuze tuturor celor care s-au simţit vexaţi de spusele mele. Cu rare excepţii, n-am făcut în mod deliberat referiri jignitoare, la adresa nimănui. Cu drag, tibi.

Read Full Post »

Cine eşti tu

Tu poţi să fii o boare diafană, care-mi pansează rănile tîrzii, sau poţi să fii teroarea nopţilor de linişte care-mi apasă cugetul, greu.

Tu poţi să fii orice, dar nu poţi să fii, EU.

Poţi fi o rază tîrzie de speranţă, sau poţi fi sumbra cortină ce cade peste cutezanţă.

Poţi fi poemul roz de reverie, sau poţi fi un blestem întru vecie.

Tu poţi să fii, orice crezi tu, că eşti; eu pot să cred că vrerile-ţi sunt nelumeşti.

Cine eşti tu ?

###

Ps. Această întrebare mă frămîntă de fooooarte multă vreme. Eu, n-am găsit răspuns la această întrebare. Voi, v-aţi pus această întrebare? Şi dacă da, aveţi un răspuns?  Şi dacă da, şi dacă nu, puteţi citi păreri convergente sau nu, la psi  la griska la virusache la sara la Cita la Scorpio72 la redsky 

# # #

Mulţumesc frumos pentru comentarii. Obişnuiesc uneori, să includ în postare comentul care mie mi s-a părut cel mai inspirat :

” Bună dimineața de toamnă aurie, Tibi!

”Cine ești tu?”

Aș vrea să pot pricepe. Și n-am priceput.
Aș vrea să înțeleg. Și n-am înțeles.
O fi jumătatea/ o fi zborul/tandrețea, /duioșia/ umărul mereu aproape, pansamentul cald pentru toate durerile, / spaimele , /temerile, o fi zvâcnirea că-mi rostește numele, că mă cheamă, mă caută, mă găsește…
Toate laolaltă?
Câte puțin din fiecare în clipa dorită eternă?

Sigur că mă întreb de când am „deschis ochii„ mari, mari cât noptițe târzii, cât diminețile în abur de cafea, risipit dincolo de fereastră.

Nu vreau să pun întrebări, nu am nici răspunsuri.”

Mulţumesc frumos, Gina !

 

Read Full Post »

Cu imagini mirifice de  AICI 

şi cu o melodie superbă, furată de AICI 

🙂

Read Full Post »

Hanul lui Manuc

S-a redeschis deşi, este în plin proces (he he heee) de renovare. Bere bună, şi alte alea de-ale gurii, vă aşteaptă. Preţuri aşa şi aşa. 🙂

Daaar, tot la Costin Comba veţi vedea imagini mai frumoase. 🙂

pssst 🙂 o frumoasă poveste despre acest han, puteţi citi AICI 

 

Read Full Post »

Delfin vegetal

delfin vegetal

Mai multe imagini şi mult mai frumoase, la Costin Comba 

Read Full Post »

o clipă pentru noi

de mii de ani doar nouă destinată

o clipă pentru noi

uitată-n colburi de milenii

şi regăsita azi de noi

o clipă pentru amîndoi

trecut-au peste ea

toţi oamenii din veacuri

regii măreţi şi curtezane

oameni de rînd de geniu şi mişei

dar clipa a rămas în crusta ei

nebănuită neştiută nesperată

am regăsit-o noi

cam colbăită dar era a noastra

am consumat-o simplu şi candid

în clipa asta

s-a petrecut esenţa unui început

care n-a fost

căci tot în clipa asta

am ramas pierduţi

doar în dorinţa noastră

o clipă pentru noi

de mii de ani

doar nouă destinată

o clipă petrecută simplu

şi…. uitată.

###

Alte clipe de-n trecut mai găsiţi şi la : psi Carmen anavero

Read Full Post »

La cuvinte înainte şi luaţi mare-aminte că din slove disparate nasc poveşti adevărate :

porumbel, scoala, bratul, pasare, ghiozdan, pled, incaltari, mamica, certitudine, colorate, cocos, deocamdata.

Deci, de data asta, zîc :

Primul meu rucsac a fost banalul ghiozdan de scoală. Cred că tocmai terminasem clasa a doua primară şi plecasem într-o tabără de elevi de pe lîngă Braşov, la Bod. Nu-mi mai pot aminti deocamdată cu certitudine chiar tot, amintirile mele plutesc printr-un fel de ceţuri colorate în tonuri de melancolie… Dar ştiu că deseori, tovarăşa 🙂 ne dădea voie să luăm de pe paturi cîte un pled pe care-l aşterneam pe iarbă şi după ce lepădam tenişii chinezeşti, banalele încălţări ale copilăriei acelor vremuri, ne puneam cu nasul la soare, cu braţul drept sub cap, în chip de pernă. Vă mai amintiţi acei tenişi ? Tenişii mei erau albi ca penele de porumbel, această pasăre minunată, simbol al păcii. Iar dacă tenişii se murdăreau le redam mintenaş albeaţa cu ţincvais. (pentru cine nu ştie, ţincvais era un soi de vopsea făcută din cretă dizolvată în apă…) Sigur că tot mămica mea dragă mă învăţase ŞI acest lucru. Şi eram taaare mîndru ca un cocoş de cunoştinţele mele. Copil prost ce eram, credeam că ştiu, TOT. Abia acum am aflat că cel care ştie totuşi cîte ceva, ştie că nu ştie, nu ?  

ps şi nu prea; am trăit în copilărie, printre ţigani. Desculţi, mulţi dintre ei inculţi, daaar, foarte umani majoritatea dintre ei, vă asigur! Vă ofer cu drag, o melodie interpretată de un magistru pe care îl apreciez muuult, tare mult :

Şi-am încălecat pe-o şea, şi v-am spus povestea mea, o poveste foarte mică. Dar găsiţi poveşti mai noi, scriituri mult mai de soi, inspirate de-o pisică.

Au mai duzinit măi frate, după cum am observat, cu poveşti adevărate, foarte foarte inspirat : labulivar redsky anavero Scorpio72 sara Carmen Cita Rokssana 

BLOGUL ZILEIhttp://oldhashu.wordpress.com/2011/09/22/un-carcotas-in-maramures-2/#comments

Read Full Post »

Older Posts »