Nu ştiu de ce am amînat să citesc această carte pînă acum. Alte lecturi mi-au ocupat timpul, treburi domestice mi l-au risipit. Dacă mai este cineva care nu a citit aceste două magistrale cărţi, Maitreyi şi Dragostea nu moare, n-ar trebui să mai aştepte. Iar dacă aş avea această putere, aş porunci ca aceste două cărţi să fie nedespărţite pentru totdeauna, într-un singur volum. N-am vrut să-mi dau cu părerea despre Maitreyi ci, am redat integral prefaţa scrisă de Mihail Sebastian, AICI. Nu-mi voi da nici acum cu părerea despre Dragostea nu moare, pentru că abia am terminat lectura şi tebuie să-mi las impresiile la decantat. Sau poate, la descîntat. Voi reda numai o postfaţă extrem de calificată scrisă la cartea aceasta, de Mircea Handoca, AICI. Merită cu prisosinţă să cheltuiţi căteva minute, citind-o. Dacă nu mai găsiţi aceste două cărţi în librării sau anticariate, pot fi citite on-line, AICI şi AICI. Vă asigur că merită cu vîrf şi îndesat! Maitreyi, începe cu o dedicaţie scrisă de Mircea Eliade în bengali : „Îţi mai aminteşti de mine Maitreyi ? Şi dacă da, ai putut să mă ierţi?” Maitreyi, nu l-a uitat şi l-a iertat. Mircea a trăit toată viaţa sa într-o lume a misterelor, lume pe care a deprins-o în India şi care i-a guvernat întreaga viaţă. Lectură plăcută.
Cîteva citate din această carte găsiţi AICI
Impresionanta si absolut recomandabila!!!
Fără pic de ezitare, spun DA!
Eu inca nu am citit-o dar vreau sa o citesc, sper anul acesta!
Chiar merită Alicee, chiar merită!
îmi amintesc că am citit maitreyi pe când eram doar un mugur de fată. n-am înţeles nimic şi am renunţat la eliade cunvinsă că nu, nu e de nasul meu. am reluat eliade la o vârstă potrivită şi am citit ambele cărţi. de câteva ori, la intervale de timp suficient de mari cât să îmi testez impresiile… sunt cărţi în urma cărora simţi că nu e nimic de spus… pietrele cad în lacul adânc al sufletului şi fac cercuri mari, tăcute. 🙂 nu voi spune nici astăzi nimic, dar am un gust de nostalgie pe suflet după ce ţi-am citit postarea…
am mai scris despre unele cărţi ale lui eliade (19 trandafiri, şa) apooooi, am preferat să le semnalez lăsînd pe alţii să vorbească despre ele (noica, sebastian, handoca, dan c mihailescu).
despre cărţile care pur şi simplu nu mi-au plăcut, am tăcut pentru că eliade are destui detractori şi nu cred că merită acest tratament.
totuşi. pot spune că mi-a plăcut mai mult cartea scrisă de maitreyi şi spre deosebire de noica, eu îi acord doamnei devi mult mai mult credit.
eliade a făcut din această frumoasă poveste de dragoste un roman relativ comercial.
maitreyi a descris o întreagă mentalitate, o epocă, o naţiune frămîntată, probleme filosofice, obiceiuri şi a prezentat cîteva vîrfuri culturale ale indiei ceea ce, reprezintă mult mai mult decît a făcut eliade în cartea sa.
cred că această carte este o veritabilă autobiografie a acestei sensibile poete.
dar. aşa cum am scris mai sus, aceste două cărţi trebuiesc adunate în acelaşi volum pentru că se completează reciproc într-un mod absolut mi-nu-nat!
Subscriu la cele de mai sus. In totalitate.
Mulţumesc, Doinişoară, mulţumesc.
Părerea ta, contează foarte mult pentru mine, dar asta deja, ştii.
Este o carte pe care si-au disputat-o copiii mei, asa ca voi colinda anticariatele sa o gasesc.
Nu stiu de ce,Maitreyi imi aduce in minte pe Stefana Velisar Teodoreanu cu al ei „Ursitul”.
Ela
Eu am citit Dragostea nu moare on-line, deşi nu-s obişnuit şi am citit-o cu sufletul la gură.
Despre Ursitul nu ştiu eu nimic, aşa că nu ştiu ce să spun. Te cred.
🙂 Cred ca stiu fragmente intregi pe care le spun pe nerasuflate… Zic Da!
WAW! 🙂 Sînt impresionat!
În urmă cu vreoooo una bucată mie ani, cîştigam pariuri : puneam mosafirii (care se mirau cîte cărţi am) să deschidă orice carte din bibliotecă şi să citească un pasaj.
Le spuneam imediat din ce carte este pasajul acela.
Daaaar, gata! Nu mai ţine figura asta. 😀
Seara bună TIbi & friends 🙂 Maitrey , un roman superb care ar merita o ecranizare, una făcută de un regizor care să fi citit cu pasiune, cartea, asa cum au citit-o generaţii de tineri. Bănuiesc că si continuarea romanului, pe care n-o ştiu, însă, a trezit tot atâta emoţie. Ar trebui s-o citesc… 🙂
Servus nora 🙂
Te asigur că replica – nu urmarea, este mult mai interesantă (se vede că autoarea a citit cu atenţie şi cu mîhnire cartea lui Eliade).
Şi da, şi eu cred că ecranizarea celor duoă romane, ar face furori!
Nu ezita : citeşte Dragostea nu moare, chiar şi on-line. Me-ri-tă!!! 🙂
Pentru ca titlul este Dragostea nu moare:
http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=979
Mulţumesc, Ela
Trec acum la citit să văd ce şi cum.
Să fie peste 25 ani de când le-am citit ? Pe amândouă într-un singur volum. Ai dreptate, ca de obicei, că trebuie să rămână așa. Dacă le-aș reciti, cred că aș gândi altceva. Am o altă viziune.
Pfaaa, am şi io’ o idee şi văd că nici asta nu este inedită. 🙂
Nu-i nimic, bine că este o idee bună! – chestia cu cele două cărţi într-un singur volum.
Carmen, adesea simt nevoia să relecturez unele cărţi; normal, de fiecare dată le privesc – aproape cu alţi ochi…
Ne înţelepţim cu trecerea timpului sau ne pierdem entuziasmul tinereţii ???
Dacă scriai mai zilele trecute :”Ne înţelepţim cu trecerea timpului sau ne pierdem entuziasmul tinereţii ???” eram tentată să-ți răspund că ne pierdem entuziasmul tinereții. După cele câteva zile petrecute la Craiova cu prietenele din copilărie am realizat că putem fi la fel de entuziaști, de copilăroși și fericiți dar, toate acestea, doar în anumite circumstanțe și doar alături de anumite persoane dragi nouă.
Suntem doar un pic mai înțelepțiți.
„… toate acestea, doar în anumite circumstanțe și doar alături de anumite persoane dragi nouă.”
Bingo! Asta E!
„Suntem doar un pic mai înțelepțiți!”
Din aceste două cărţi, reiese dpmdv că Mircea, a rămas prizonierul fantasmelor sale juvenile; Maitreyi, s-a înţelepţit…
– – –
Noi, oameni obişnuiţi, oscilăm între şi între, nu ?
[…] https://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/09/01/dragostea-nu-moare/#comment-11642 Like this:Like8 bloggers like this post. […]
Am să revin după ce termin de citit ambele cărți.
Deocamdată, tot ce pot să spun e că Mircea a „văzut” corect în ea pe „Ma”, Era totuși prea devreme pentru ei să-și asume și responsabilitățile.
Ea? A rămas prizonieră propriei lumi în care s-a născut.
Mi-am adus aminte de niște vorbe citite cândva pe net: „înaintese ajută unul pe altul să se dezbrace, dupăse îmbracă fiecare singur”… 🙂
Din cartea ei, reiese că Eliade a idealizat-o foarte mult şi mai reiese că dacă el nu ar fi abandonat lupta prea uşor, ea ar fi fost dispusă inclusiv să-şi părăsească lumea sa pentru a veni cu el în Europa, sau oriunde în lume.
Apoi. Eliade afirmă că iubirea lor s-a consumat. Maitreyi rtespinge acest lucru cu indignare. Care-i adevărul ? Probabil că nu-l vom afla niciodată, ambii s-au petrecut de pe această lume şi poate că nici nu mai are importanţă. Importantă este povestea lor, poveste care dăinuie de peste opt decenii, poveste care ar mai putea dăinui mult şi bine.
cred că mi-e computerul vinovat că nu se deschide cartea ei… sper să vină măcar Moş Crăciun cu un computer, dacă nu altcineva… 🙂 şi să pot ajunge şi eu pe sitele cu cărţi bune…
Nu ştiu ce să spun. Pînă vine moşul, poate prin anticariate, nu ? 🙂