Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 2 septembrie 2011

Se iau douăsprezece vorbe scoase la-ntîmplare dintr-o traistă aurie ca un gălbenuş de ou, vorbe disparate foarte dar pline de farmec, vorbe cum ar fi : iubesc, cioara, malai, traista, aspirina, cireasa, galbenus, vraja, neagra, aurie, boala, arsura.

Apoi, se procedează astfel (reţeta mea) : umpli o stacană de lut cu vin roşu, umpli altă stacană cu vraja de la o cafea neagră, iei o aspirină ca să previi arsura razelor de soare adunat(e) în boabele de struguri brumării, pui la cuptor o halcă de pastramă de oaie marinată din timp, şi cauţi măcar o leacă de mălai din care să faci o mămăliguţă vîrtoasă. Ţii la îndemînă pentru desert o îngheţată ornată cu o ademenitoare cireaşă şi începi să te gîndeşti : de ce este atît de longevivă, o cioară. Chiar! Ştie cineva, de ce ?

O astfel de tratamentariseală, te scapă mintenaş de orice fel de acedie şi de orice boală şi te predispune la o dulce visare. Fiecare visează şi vizează, ceva.

La ce visez eu, acum ? E simplu : aştept confirmarea de la agenţia de voiaj, pentru sejurul de la Costa Brava. Parcă nu mai am răbdare pînă în octombrie deşi, timpul zboară şi zboară… Unde zboară timpul, oameni buni ?  Şi către ce ?

Eu iubesc această joacă inventată de psipsina.

Voi, cititorilor tăcuţi, aveţi ceva de spus? Visaţi ceva, vizaţi ceva ?

Dacă nu, merită măcar să citiţi ce au avut de spus şi cei care s-au mai jucat cu vorbele acestea, zicînd fiecare, cîte alt-ceva : anaveronica  Rokssana labulivar  Scorpio72  Sara redsky carmen sima  pisicaru  Carmen D’AGATHA  valentina

Read Full Post »

Arturo Perez-Reverte s-a născut în Cartagena- Spania, în 1951. A lucrat ca jurnalist în radio şi televiziune, apoi a fost corespondent de război vreme de mai bine de 20 de ani în diverse puncte fierbinţi ale globului, în ţări din Africa, America Latină şi Europa. A relatat despre evenimentele din 1989 din România, despre Războiul din Golf, despre atrocităţile petrecute în timpul războielor din Bosnia şi din Croaţia.

Dar adevărata sa chemare, este literatura. Debutează în 1986 cu Husarul, urmat în 1988 de Maestrul de scrimă. Va cunoaşte consacrarea în 1990 cu Tabloul Flamand, roman care îi va aduce Grand Prix Annuel de Litterature Policiere. De mare succes s-au bucurat şi Harta sferică (2000), Regina Sudului (2002), precum şi seria romanelor de aventuri avîndu-l ca personaj principal pe Căpitanul Alatriste. Cărţile sale au fost traduse în peste patruzeci de ţări printre care şi România, iar Maestrul de scrimă, Tabloul flamand şi Regina Sudului au fost ecranizate.

Din toată seria aceasta de romane de mare succes, am citit recent, Conspiraţia din Sevilla (1995), despre care pot şi trebuie să spun că este o carte care trebuie citită musai. Citez de pe pagina de gardă a cărţii, apărută la Polirom în 2005 : “Bestsellerul Conspiraţia din Sevilla îşi captivează cititorul printr-o construcţie narativă ingenioasă, o interferare spectaculoasă de genuri : roman poliţist, istoric, de aventuri, de mister, de dragoste. Personaje inedite – un hacker care sparge codul de securitate al Vaticanului, un preot-agent-secret al Vaticanului venit să dezlege enigma unei crime, o frumoasă aristocrată andaluză, parohul unei bisericuţe baroce de pe malul Guadalquivirului, care luptă prin toate mijloacele pentru supravieţuirea lăcaşului său, ultimul corsar spaniol, care dispare lîngă coastele Cubei, la sfîrşitul secolului al XIX-lea – evoluează într-o atmosferă rocambolescă, pe fundalul mereu fascinantului oraş care este Sevilla.”

Piratul informatic, accesase computerele Vaticanului şi reuşise şă planteze în contul personal al Suveranului Pontif, un scurt mesaj . “Sfinte părinte, Îndrăzneala aceasta este justificată de gravitatea problemei. Cîteodată scaunul Sfîntului Petru e prea departe şi vocile smerite nu ajung pînă la el. Există un loc în Spania, la Sevilla, unde neguţătorii ameninţă lăcaşul Domnului şi unde o bisericuţă din secolul al XVII-lea, neocrotită nici de puterea ecleziastică şi nici de cea laică, omoară ca să se apere. O rog pe Sanctitatea Voastră, ca păstor şi părinte, să-şi întoarcă ochii spre cele mai umile oi ale turmei sale şi să ceară socoteală celor care le lasă de izbelişte. Implorîndu-vă binecuvîntarea, în numele Domnului Nostru Isus Cristos.”

Iată un excelent rezumat făcut chiar de autor, chiar de la începutul cărţii. Pînă la urmă, totul se reduce la lupta pentru putere, la puterea laică, puterea exercitată aici, pe pămînt, unde se întretaie în războaie de uzură toate vanităţile oamenilor şi toată lăcomia milenară a omului de pretutindeni. Nici Biserica nu este scutită de aceste lupte şi de această lăcomie. Acea bisericuţă fusese osîndită la pieire, doar pentru că terenul de sub ea, era rîvnit de nişte afacerişti veroşi, în cîrdăşie – se putea altfel ?- cu un bancher capabil să calce peste orice, chiar şi peste căsnicia sa, pentru a accede la puterea absolută ca preşedinte al băncii în care deocamdată, nu este decît vicepreşedinte. Pentru el, nu contează că acea bisericuţă aparţinea de veacuri familiei soţiei sale, frumoasa andaluză – ultimul vlăstar al unui lung şir de granzi ai Spaniei. Puterea ecleziastică, cumpărată cu promisiunea ridicării altui lăcaş, închidea ochii complice la asaltul lăcomiei asupra acestei biserici. Singurul care luptă din răsputeri pentru menţinerea acestui lăcaş, este preotul bisericii, un bătrîn în prag de pensionare, care ţine neînduplecat rînduiala care asigura bisericii intangibilitatea :  ţinerea unei slujbe în fiecare zi de joi, la ora opt dimineaţa. Ajutat de o călugăriţă venită din State, preotul se luptă din greu cu greutăţile materiale, cu clerul, cu mafioţii imobiliari.

Sosit ca observator, agentul secret al Vaticanului, încearcă să descîlcească iţele acestea încurcate. O tăcere mormîntală îi întîmpină toate strădaniile sale de a dezlega misterul în care se complăceau toate personajele. În afară de întrebarea sîcîitoare, cine era Vesper-hackerul, mai trebuia rezolvată enigma morţilor ciudate petrecute în incinta bisericii. Vor ieşi la iveală aceste mistere ? Va reuşi preotul-agent-secret să afle cine este Vesper? Iată întrebări la care nimeni nu poate ghici răspunsul, pînă chiar în ultimele rînduri ale aceste frumoase cărţi, carte străbătută şi de alte poveşti complementare, de unele destine sfărîmate (o fostă cîntăreaţă, un fost boxer, un fost fals avocat), o carte din care bineînţeles nu poate lipsi şi legenda unui corsar nefericit din cauza unei iubiri imposibile, sau încercările frumoasei andaluze de a-l seduce pe arătosul preot-agent-secret, personajul principal al cărţii. Dacă ştiţi ce înseamnă stilul citit-pe-nerăsuflate, atunci aşa vă veţi delecta lecturînd acest roman!

Aruncă o privire AICI

 

Read Full Post »