Despre Întoarcerea din rai
Graţie prietenului Teofil căruia îi mulţumesc iar, recent am intrat în posesia unei cărţi despre care habar nu aveam : “Întoarcerea din rai” de Mircea Eliade. Dacă tot am ratat ediţia apărută la Humanitas în 2008, am cumpărat ediţia apărută ieri, 01 septembrie 2010, ediţie difuzată împreună cu “Jurnalul Naţional”. Cartea este amplu prefaţată de Dan C. Mihăilescu, dispune de o cronologie cuprinzătoare (despre viaţa şi opera lui Eliade ) alcătuită de Mihai Iovănel, o amănunţită părere a lui Eliade însuşi despre această carte (10 pagini) şi referinţe critice (15 pagini). Pe scurt, este o bijuterie.
Eliade s-a înscris în 1925 la Facultatea de Litere şi Filosofie, unde îi va avea ca profesori pe Constantin Rădulescu – Motru, P.P. Negulescu şi Nae Ionescu. După ce în octombrie 1928, obţine licenţa cu o teză despre filosofia Renaşterii, pe 20 noiembrie pleacă în India unde obţinuse o bursă de la Maharajahul Manindra Chandra Nandy de Kassimbazar; (Descris în Biblioteca Maharajahului – AICI).
După episodul despărţirii de profesorul şi mentorul său – Dasgupta – ruptură survenită în urma poveştii sale de dragoste cu Maitreyi – fiica profesorului, Eliade pleacă înHimalayaunde se adăposteşte la cîteva mănăstiri, în 1930. Anul următor, revine laCalcutta, apoi revine înţară. Apare ca fiind de la sine înţeles, faptul că acest periplu indian fusese RAIUL din care se va întoarce Eliade. Va nimeri direct în iadul confruntărilor politice ale vremii. Dictatura carlistă, legionarii, asasinarea prim-ministrului I.G. Duca, arestarea (în 1934) lui Nae Ionescu, toate aceste lucruri îl vor marca profund pe tînărul Eliade. Să revenim la carte.
În Mai 1933 apare romanul Maitreyi, roman care cîştigase un concurs de manuscrise, comisia fiind formată din Perpessicius, Cezar Petrescu, Mihail Ralea, Şerban Cioculescu, G. Călinescu. Succes fulminant atît de public cît de critică literară. Premiul de 20. 000 lei, îi va fi înmînat de Alexandru Rosetti, iar pînă de Crăciun, fiind reeditată de trei ori, tirajul acestei cărţi va atinge 10. 000 de exemplare vîndute.
Anul următor, pe fondul frămîntărilor politice, apare totuşi romanul “Întoarcerea din rai”, prima parte dintr-o serie de cărţi care urmărea să descrie aspiraţiile generaţiei sale, serie din care va mai scrie “Huliganii”în 1935 şi “Lumina ce se stinge”.
“Întoarcerea din rai e cu adevărat romanul tinerei generaţii româneşti de la începutul anilor ’30 … Minus latura religioasă, atitudinea o anticipează frapant pe a scriitorilor din generaţia 2000. Sexualitatea, beţiile, drogurile, şi un spleen perpetuu caracterizează personajele care nu ştiu evident, ce să facă cu viaţa lor” – scrie N. Manolescu în Îstoria sa critică, lucrare monumentală, apărută în 2008.
“Nu am nimic cu literatura ta, atîta vreme cît nu o consider opera unui literat.Mi-a plăcut întotdeauna să văd în romanele tale timpul liber al unui om extrem de ocupat, fantezia unui savant în devenire, libertăţile unui filosof … “ – îi scria lui Eliade, prietenul său, Constantin Noica. Noica îşi va face mai tîrziu, un soi de mea culpa : “ Pentru mine, asta (Huliganii) e prima ta carte … de extremă tinereţe … Astăzi trebuie să admit că, înăuntrul literaturii, ai posibilitatea de a crea opera aceea … Lectura Huliganilor m-a făcut să nu mai fiu neîncrezător”.
Dan C. Mihăilescu, din prefaţa căruia am şi extras cele de mai sus, spune : “ Apropo de scrisori către cei din ţară, vreau anume să închei cu o vorbă a lui Liviu Rebreanu către mai tînărul său confrate, aşa cum o relatează Eliade în scrisoarea către Mircea Zaciu din 16 octombrie 1984 : Maestrului îi plăcuse întotdeauna
Întoarcerea din rai, dar regreta că nu-l terminasem. Este doar primul volum dintr-o trilogie, am încercat să mă scuz. Nu-ţi vorbeam despre asta, mă întrerupse Liviu Rebreanu cu zîmbetul lui blînd şi grav totodată. Acest prim volum este neterminat! Dacă l-ai fi transcris măcar o singură dată, ai fi descoperit multe lucruri pe care încă nu le cunoşti. Lucruri importante pentru semnificaţia romanului. (Evident, avea dreptate). Care ar fi fost acele lucruri importante pentru Eliade, cel din 1984, autorul, cuminte, nu ne mărturiseşte … “
Şi mai adaugă Dan C. “Astăzi, neofitul în cele istorico-literare, dar sincer iubitor de proză incandescentă poate citi Întoarcerea din rai pur şi simplu ca pe un roman de dragoste, prietenie şi anarhie instinctuală”. Evident, asta voi face şi eu.
Şi-au mai adus aminte : psipsina anaveronica carmen sima lotusull D\’AGATHA valentina Carmen
De fiecare data am ce invata.
Acesta este farmecul blogosfereai : toţi învăţăm unii de la ceilalţi.
[…] “cuvinte din trecut” găsiţi la: psipsina, Tiberiu, carmen […]
in primul an de facultate mi-am cumparat tot ce-am gasit de Mircea Eliade, si am citit cu mare sete… prima carte a lui Mircea Eliade, am citit-o dupa revolutie, cand au inceput sa apara prin librarii, mai exact in 1989, „Romanul adolescentului miop”, apoi au urmat „Maitreyi”, „Sacrul si profanul”, „Sarpele”, „Alchimia asiatica”, „Taina Indiei”, proza fantastica : „La umbra unui crin”, ”Secretul doctorului Honigberger” si „Les trois graces”… in 1992, in primul an de facultate mi le-am cumparat pe toate si chiar am citit cu sete (avea mai mult timp liber), pe langa Emil Cioran si Constantin Noica… „Intoarcerea din rai”, cred ca este ultima carte pe care am citit-o, scrisa de M. Eliade, textul fiind reproducerea primei editii a romanului „Intoarcerea din rai” aparuta in 1943 🙂
Am citit şi eu cam tot ce a scris Noica, mai puţin Cioran, aproape tot Culianu, Liiceanu şi Pleşu dar, din Eliade numai vreo zece cărţi pînă acum. 🙂
Cred că ajunge, nu ? 🙂
Mai sunt şi alţi autori pe formidabili lumea asta…
O duminica frumoasa si tie si doamnei inimii tale :
Mulţumim frumos lotus.
Eliade si Noica doi monstrii sacrii ai literaturii. Intodeauna citesc cu drag despre viata lor.
Eliade a cochetat şi cu literatura dar Noica ? În afară de Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru, parcă nu mai ştiu alte încercări pur literare.
Încearcă şi Culianu. Păcat că a fost asasinat cînd avea numai 41 de ani. A lăsat chiar şi aşa, o operă uriaşă atît literară cît şi academică .
Salut 🙂
Incearca si Noica si Miscarea Legionara de Sorin Lavric in Humanitas 2008 – daca nu ati citit-o bineinteles
Salut LNM! 🙂
Am frunzărit-o, dar acea perioadă din viaţa lui Noica nu mă mai interesează.
Au fost destui legionari printre comuniştii care l-au băgat pe filosof la puşcărie pentru nimic.
Sau de ce nu ? poţi încerca şi „Filosofie şi naţionalism. Paradoxul Noica” de Alexandra Laignel–Lavastine
Tibi prietene, indemnul era pentru „pisicaru” care citeste cu drag despre viata celor doi – eliade, Noica indiferent de perioada din vietile lor.
OK! tinere prieten! 🙂
mi-ai făcut „poftă” de Eliade 🙂
🙂 Poftă bună! 🙂
[…] Iată ce am scos pentru astăzi de la naftalină . Tot astfel s-au întors în trecut și Vero, Tiberiu, BlueRiver, Lotusull, […]
toata lumea stie ca eliade a scris literatura toata in romaneste
am gasit niste tradu8cerif , sunt putine
*
pe str Mantuleasa – interesant titlul ales –
PE STRADA MANTULEASA, 1968 – La vieil homme et l’officier (1977) – The Old Man and the Bureaucrats (translated by Mary Park Stevenson)
TINERETE FARA TINERETE, 1980 – Youth Without Youth (translated by Mac Linscott Ricketts) / Youth Without Youth and Other Novellas (translated by Mac Linscott)
Tibi:++ Nunta am luat-o si eu tot atunci. E +o carte care rezista la cutremur– e robusta 🙂
Din păcate, eu sînt ceea ce se cheamă un monoglot.
Ştiu ceva franceză şi engleză, dar nu suficient încît să pot citi literatură.
Nu citesc decît cărţi traduse în limba română deci, pînă în 1990, accesul meu la marea literatură a fost limitat de cenzură.
Încerc acum să recuperez dar, este destul de greu pentru că tot apar noi şi noi autori cu noi şi noi cărţi minunate.
Nunta în cer am ratat-o, apoi am uitat să o mai caut aşa căăă. 🙂 voi relua căutarea.
scuze – tibi, am vrut sa scriu Intoarcerea din rai si am scris Nunta in cer 🙂 🙂
No problem 🙂
E bine că mi-ai reamintit de nunta!
[…] din trecut mai găsiţi şi la: vero, tiberiu, dagatha, dictatura justiţiei, blueriver, lotusica, valentina Like this:Like11 bloggers like this […]
hmmm… ştii că deşi tac, îs pe-aici, nu?
lasă că vine ea toamna. se prefigurează cărţi şi ceai! 😉
chiar astăzi mi-am inspectat cărţile şi am zâmbit- fără să ştiu de postarea ta- regăsindu-l pe eliade.
sigur că ştiu, tot aşa şi cum tu ştii cînd trec pe la tine. 🙂
toamna a venit! să vină ceaiuuuul (cu rom jamaica) şi cărţileeee 🙂
[…] mai scris : psipsina anaveronica carmen sima lotusull tiberiu, blueriver, valentina D’AGATHA Like this:Like9 bloggers like this […]
[…] ce am scos pentru astăzi de la naftalină 🙂 . Tot astfel s-au întors în trecut și Vero, Tiberiu, BlueRiver, Lotusull, […]