La cuvinte înainte şi luaţi mare-aminte că din slove disparate nasc poveşti adevărate :
porumbel, scoala, bratul, pasare, ghiozdan, pled, incaltari, mamica, certitudine, colorate, cocos, deocamdata.
Deci, de data asta, zîc :
Primul meu rucsac a fost banalul ghiozdan de scoală. Cred că tocmai terminasem clasa a doua primară şi plecasem într-o tabără de elevi de pe lîngă Braşov, la Bod. Nu-mi mai pot aminti deocamdată cu certitudine chiar tot, amintirile mele plutesc printr-un fel de ceţuri colorate în tonuri de melancolie… Dar ştiu că deseori, tovarăşa 🙂 ne dădea voie să luăm de pe paturi cîte un pled pe care-l aşterneam pe iarbă şi după ce lepădam tenişii chinezeşti, banalele încălţări ale copilăriei acelor vremuri, ne puneam cu nasul la soare, cu braţul drept sub cap, în chip de pernă. Vă mai amintiţi acei tenişi ? Tenişii mei erau albi ca penele de porumbel, această pasăre minunată, simbol al păcii. Iar dacă tenişii se murdăreau le redam mintenaş albeaţa cu ţincvais. (pentru cine nu ştie, ţincvais era un soi de vopsea făcută din cretă dizolvată în apă…) Sigur că tot mămica mea dragă mă învăţase ŞI acest lucru. Şi eram taaare mîndru ca un cocoş de cunoştinţele mele. Copil prost ce eram, credeam că ştiu, TOT. Abia acum am aflat că cel care ştie totuşi cîte ceva, ştie că nu ştie, nu ?
ps şi nu prea; am trăit în copilărie, printre ţigani. Desculţi, mulţi dintre ei inculţi, daaar, foarte umani majoritatea dintre ei, vă asigur! Vă ofer cu drag, o melodie interpretată de un magistru pe care îl apreciez muuult, tare mult :
Şi-am încălecat pe-o şea, şi v-am spus povestea mea, o poveste foarte mică. Dar găsiţi poveşti mai noi, scriituri mult mai de soi, inspirate de-o pisică.
Au mai duzinit măi frate, după cum am observat, cu poveşti adevărate, foarte foarte inspirat : labulivar redsky anavero Scorpio72 sara Carmen Cita Rokssana
BLOGUL ZILEI : http://oldhashu.wordpress.com/2011/09/22/un-carcotas-in-maramures-2/#comments
