Tu poţi să fii o boare diafană, care-mi pansează rănile tîrzii, sau poţi să fii teroarea nopţilor de linişte care-mi apasă cugetul, greu.
Tu poţi să fii orice, dar nu poţi să fii, EU.
Poţi fi o rază tîrzie de speranţă, sau poţi fi sumbra cortină ce cade peste cutezanţă.
Poţi fi poemul roz de reverie, sau poţi fi un blestem întru vecie.
Tu poţi să fii, orice crezi tu, că eşti; eu pot să cred că vrerile-ţi sunt nelumeşti.
Cine eşti tu ?
###
Ps. Această întrebare mă frămîntă de fooooarte multă vreme. Eu, n-am găsit răspuns la această întrebare. Voi, v-aţi pus această întrebare? Şi dacă da, aveţi un răspuns? Şi dacă da, şi dacă nu, puteţi citi păreri convergente sau nu, la psi la griska la virusache la sara la Cita la Scorpio72 la redsky
# # #
Mulţumesc frumos pentru comentarii. Obişnuiesc uneori, să includ în postare comentul care mie mi s-a părut cel mai inspirat :
” Bună dimineața de toamnă aurie, Tibi!
”Cine ești tu?”
Aș vrea să pot pricepe. Și n-am priceput.
Aș vrea să înțeleg. Și n-am înțeles.
O fi jumătatea/ o fi zborul/tandrețea, /duioșia/ umărul mereu aproape, pansamentul cald pentru toate durerile, / spaimele , /temerile, o fi zvâcnirea că-mi rostește numele, că mă cheamă, mă caută, mă găsește…
Toate laolaltă?
Câte puțin din fiecare în clipa dorită eternă?
Sigur că mă întreb de când am „deschis ochii„ mari, mari cât noptițe târzii, cât diminețile în abur de cafea, risipit dincolo de fereastră.
Nu vreau să pun întrebări, nu am nici răspunsuri.”
Mulţumesc frumos, Gina !
[…] .Pe tema “cine eşti tu” au mai scris: Tiberiu Share this:ShareEmailFacebookTwitterRedditDiggPrintStumbleUponLike this:LikeBe the first to like […]
[…] “cine eşti tu” o veţi putea găsi şi la: tibi, grişka, redsky, scorpio, cita, sara, […]
oglinda are întotdeauna două feţe? 🙂
toate oglinzile sunt mincinoase. 🙂
nu te cred, tibi. există oglinzi în sufletele celor dragi care nu numai că te arată aşa cum eşti, dar te şi ajută să te accepţi. pentru că numai cei dragi ştiu, ne ştiu… 🙂
aşa mai da, psi, aşa da.
eu ziceam de oglinzile celelalte care te arată toate, întors pe dos; îţi arată o imagine nici reală nici imaginară ci, imaginală.
atunci, tibi, corect ar fi să ne privim doar în oglinzile care merită, nu? 😉
aşa ar fi corect psi dar, nu întotdeauna, reuşim.
Frumoasă întrebare… cu multe nerăspunsuri.
Cîte întrebări, atîtea răspunsuri. Rar acestea, coincid…
hmmm, inspiratia, toamna, tineretea?
hmmmm, la întrebări răspunzi cu întrebări ? 🙂
am incercat si eu, nu da cu batul! 🙂
cum să dau cu băţul ? am glumit. 🙂
[…] https://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/09/25/cine-esti-tu-2/#comment-12302 Like this:Like3 bloggers like this post. This entry was posted in reflectii. Bookmark the permalink. ← Maybe a peacock?! […]
[…] n-ar fi rău să vă uitaţi şi pe la ei: cella, freestyler, cosmin, pinguinul, tiberiu, silavaracald, rokssana, pandhoraa, rabinu’, sandman, vlad, madi si onu, daniel, ecoul […]
eu sunt eu, mama, copil, sotie, prietena, scriitoare de blog, vecina, nepoata, mi-am gasit destule locuri in lumea asta 🙂 m-am integrat si nu imi pun intrebari …. incerc sa ma bucur de tot ce am si de timpul pe care il am, fiindca stiu ca nu e infinit 😦
Pentru realizări meriţi felicitări dar, nu cred că trebuie să te întristezi.
Toţi suntem vremelnici şi deşi cred că mă repet, nu mă pot abţine : este mult mai important să trăim decît să căinăm clipa în care nu vom mai fi.
:
foarte frumoasa postare.Eu cred ca e sotia ta,vorbeai foarte frumos de ea intr-un articol precedent si aveai aceeasi melancolie
mulţumesc dar, de data asta nu este vorba despre ea. 🙂
eu tocmai am dat raspunsul la ghicitoare… 😉
am văzut psi. mulţumesc mult. 😳
şi da, ai avut dreptate de la început: oglinda are două feţe. 🙂
Te-am gasit pe tine la Psi,dar raspunsul la ghicitoarea ta care e?
psi a ghicit : alter ego; imaginea din oglindă. 🙂
lasă că şi tu ştiai cine e personajul meu… nu-i aşa, tibi? 😀
psi
şi io ca ţăranul care a văzut girafa : aşa ceva nu există. 😀
Io cand ma uit cateodata-n oglinda imi zic:cin’ dracu-i asta, ca parca nu l-am mai vazut .. :)) Frumos text…
Şezi domol! 🙂 Toţi facem asta. Unii, (încă) se (mai) miră! 😀 tks. 🙂
„Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape –
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape…”
Ion Minulescu
Minulescu. Poetul adolescenţei mele… Şi Prevert… Şi… 🙂
Foarte frumoasă „ghicitoarea” ta! Iar răspunsul …pe măsură!
O seară frumoasă, Tiberiu! 🙂
Bună dimineața de toamnă aurie, Tibi!
”Cine ești tu?”
Aș vrea să pot pricepe. Și n-am priceput.
Aș vrea să înțeleg. Și n-am înțeles.
O fi jumătatea/ o fi zborul/tandrețea, /duioșia/ umărul mereu aproape, pansamentul cald pentru toate durerile, / spaimele , /temerile, o fi zvâcnirea că-mi rostește numele, că mă cheamă, mă caută, mă găsește…
Toate laolaltă?
Câte puțin din fiecare în clipa dorită eternă?
Sigur că mă întreb de când am „deschis ochii„ mari, mari cât noptițe târzii, cât diminețile în abur de cafea, risipit dincolo de fereastră.
Nu vreau să pun întrebări, nu am nici răspunsuri.
[…] gangureli, psi, pandhoraa, d’agatha, ioan usca, dictatura justiţiei, stropi de suflet, tiberiu, luna pătrată, meşterul manole, napocel, ada pavel, bineînţeles teo negură, dar probabil […]
sunt Noua Republica 🙂 (si sper sa nu fiu o boare diafana da sa-ti pansez ranile lasate de 20 de ani de politica marsava si sa fiu teroarea politicienilor de cumetrie. iar tu sa fi TU).
http://nouarepublica.ro/
Şi eu sper, Sare, şi eu sper… 🙂