25/09/2011 de Tiberiu Orasanu
S-a redeschis deşi, este în plin proces (he he heee) de renovare. Bere bună, şi alte alea de-ale gurii, vă aşteaptă. Preţuri aşa şi aşa. 🙂
–
–
–
–
Daaar, tot la Costin Comba veţi vedea imagini mai frumoase. 🙂
pssst 🙂 o frumoasă poveste despre acest han, puteţi citi AICI
 | farauanumiha la Nemuritorul Eminescu |
 | Alina Cristina la Despre Întoarcerea din ra… |
 | Tiberiu Orasanu la Şotron |
 | cristina struțeanu la Şotron |
 | Cartea De La Capatul… la IOAN T. MORAR Cartea de la cap… |
| Tiberiu Orasanu la Fatima |
 | Ovidiu la Fatima |
| 19 iulie 2019. Alcob… la Cu inima smulsă din piept RADU… | |
| Tiberiu Orasanu la Turnul Belem |
 | bookingcomhotel la Turnul Belem |
| Tiberiu Orasanu la Portugalia. 16 iulie 2019.… |
| Ovidiu la Portugalia. 16 iulie 2019.… |
| Tiberiu Orasanu la Ultimul vapor spre Tulcea |
| ovidiu la Ultimul vapor spre Tulcea |
| Tiberiu Orasanu la Hotel Delta |
fata cuminte, fata frumoasa,
deseara am sa te duc
pentr-o cafea turceasca si o clatita
la Hanul lui Manuc
🙂
nu sunt haiducii
sunt ospatarii
dulce iubirea mea
eu sunt un cuc 🙂
He he heee, Sare dragă, frumos cînticel daaar, depăşit. Amu, la Hanul lui Manuc, bucate tradiţionale găseşti în grădină, ceva cafele mai sunt daaar, principala atracţie este restaurantul libanez. Trece vremea, nu ? 🙂
trece!
un colţ de Bucureşti în care mi-ar fi plăcut să ajung atunci cînd m-au purtat paşii pe acolo; cine ştie, poate data viitoare 🙂
Dacă ajungi la Han, te rog să priveşti atentă dalele de la intrare.
Mare parte dintre ele, sunt originale, confecţionate din lemn.
Puţină lume ştie de ce actuala Calea Victoriei, se numea înainte, Podul Mogoşoaiei : pentru că acea cale, era podită cu trunchiuri de copac… adică asfaltul acelor vremuri apuse… 🙂
prin drumurile mele am stat o noapte şi o zi la hanul lui manuc. cred că acum vreo 5 ani. se pune? tare frumos mai mirosea lemnul acela vechi, bătrân… hmmm….
da, psi, se pune! 🙂
la manuc ne-am făcut noi nunta. d’aia am ceva nostalgii… d’aia am suferit cînd am văzut că hanul căzuse în paragină, iar… d’aia am fost astăzi, acolo… n-am găsit ce mi-ar fi fost plăcut să găsesc… pozele sunt frumoase dar, cam mincinoase… 😦
mincinoase? 😦 nu-i bine…
psi
toată zona asta a aşazisului centru vechi al bucureştiului, este un şantier în care se toacă bani buni, pentru o imagine coafată… igrasie, case inundate de şobolani, case celebre date pe mîna unor chiriaşi nevrednici, paragină, etc… hanul nu face excepţie… am pozat cu grijă să nu arăt şi hidoşenia… 😦 n-o să mai trec pe acolo, prea curînd… trist daaar, asta E! 👿
nu stiam de acest han, presupun ca e in bucuresti … nu?
Da Alicee, da. Este în Bucureşti.
Uite o scurtă prezentare :
http://ro.wikipedia.org/wiki/Hanul_Manuc
o sa il am in minte data viitoare cand voi vizita capitala
Hanul lui Manuc impresiona prin dimensiunile sale si era una dintre cele mai frumoase constructii din Valahia
Da SoriN, da! 🙂
„Hanul a găzduit pe demnitarii care au purtat negocierile de pace ce aveau să pună capăt războiului ruso-turc (1806-1812), precum și convorbirile preliminare. Sala Dacia a găzduit, în anii de dinaintea primului război mondial, întâlnirile politicienilor care doreau intrarea în război și unirea Țării Românești cu Transilvania și Bucovina (Take Ionescu, Octavian Goga, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Nicolae Filipescu ș.a.)
Cădirea a fost supusă unor restaurări importante în anii: 1848, 1863, 1966-1970, 1991–1992 si 2009.”
Plus de asta, la acest han ne-am făcut noi, NUNTA! 🙂
Iar Manuc el insusi era agent dublu , ba triplu, rus ,turc, austriac 🙂 🙂
Da prietene, da! 🙂 Mulţumesc pentru coment!
Exact acum, ascult prima melodie de pe blogul tău. TKS! 🙂
Va trebui să vizitez când ajung în București 😀 !
Musai! 😀
Tibi, am fost acolo acum cateva luni, un amic a facut acolo o expozitie de pictura. Arata bine, oamenii de acolo se ocupa de imaginea hanului.
E loc şi de mai bine. Ştiu bine ce spun…
Până în 1994 am locuit foarte aproape de Han. Pentru că era şi metroul foarte aproape, când mă întorceam de la birou mai făceam câte o „escală” pe acolo. Era un loc deosebit de plăcut, să stai la un pahar de vorbă cu prietenii. După aceea, pentru o perioadă totul a fost închis şi s-au tot făcut lucrări de restaurare. N-am mai ajuns pe acolo după ce i-au dat drumul din nou, dar articolul tău m-a făcut să-mi doresc să mai ajung odată acolo, chit că acum stau în cealaltă parte a oraşului.
Am fost la Han cam de vreooo mie de ori şi nu exagerez. 🙂 Am prins vremurile bune, mi-am făcut nunta la Salonul Voivodal, pe vremuri funcţiona şi crama şi Salonul de la etajul unu şi cafeneaua şi plăcintăria şi altele…
Acum, terasa şi un mic restaurant liobanez cu intrare dinspre Cheiul Dîmboviţei. Dacă vrei puţină nostalgie… 🙂