28/09/2011 de Tiberiu Orasanu
Fără cuvinte ? Daaa, şi nu prea. Iată căruţa cu paiaţe (amănunte AICI ) din faţa Teatrului Naţional din Bucureşti
şi iată-l şi pe Maestrul Caragiale, cum se ascunde ruşinat după un tufiş (în stînga fotografiei, evident)
Întrebare : cine este madama care coboară din căruţă ?
Miercurea fără cuvinte este o idee a doamnei carmen care ne invită la o necesară departajare între vis şi realitate.
 | farauanumiha la Nemuritorul Eminescu |
 | Alina Cristina la Despre Întoarcerea din ra… |
 | Tiberiu Orasanu la Şotron |
 | cristina struțeanu la Şotron |
 | Cartea De La Capatul… la IOAN T. MORAR Cartea de la cap… |
| Tiberiu Orasanu la Fatima |
 | Ovidiu la Fatima |
| 19 iulie 2019. Alcob… la Cu inima smulsă din piept RADU… | |
| Tiberiu Orasanu la Turnul Belem |
 | bookingcomhotel la Turnul Belem |
| Tiberiu Orasanu la Portugalia. 16 iulie 2019.… |
| Ovidiu la Portugalia. 16 iulie 2019.… |
| Tiberiu Orasanu la Ultimul vapor spre Tulcea |
| ovidiu la Ultimul vapor spre Tulcea |
| Tiberiu Orasanu la Hotel Delta |
să fie madam Udrea??? 🙂 . oricum, este un personaj demn de Caragiale
Nu ştiu daaaar, nu prea cred.
Madam Udrea pare destul de bine înfiptă în căruţă. 🙂
Neah… eu nu fac politica… E o doamna care coboara la prima. Atata ai platit, atat calatoresti:)
Noapte linisitita!
Neah, nimeni nu mai face politică ci, politicianism.
Nu politica este curva cum greşit se spune ci, politicianismul 🙂
Şi o minimă departajare între madame şi doamne, este strict necesară, nu ?
Şi eu mă întrebam cine sunt personajele, dar ansamblul este foarte interesant. Şi-i stă bine în faţa teatrului.
În faţa teatrului naţional este o căruţă cu paiaţe care reprezintă cele 16 personaje caragialeşti, care contează. Este o alegorie definitorie.
Salutare, salutare, cea care coboară este „mamiţa” marinerului care se duce să-şi salveze odrasla schestrată de uşa blestemată.
Salutare, salutare, n-ai ghicit, n-ai ghicit,
dar eşti foarte bine venit… 🙂
ps. Pliiz abbibal, intră logat. Mă faci să fac slalom printre bloage, pînă te găsesc la tine acasă. Ce rost are ?
ma bucur mult ca ne-ai prezentat acest grup statuar! excelenta lucrare!
Happy WW! 🙂
Păi de la tine mi-a venit ideea să mai prezint cîte ceva din Bucureşti. 🙂
Mulţumesc, la fel!
Alegorie, corect.
Uneori stârnind alergii. Trecătoare şi ele.
Nu toate alergiile sunt trecătoare. 🙂
Uite că eu, unul, nu ştiu. De câte ori trec pe lângă teatru, mă uit lung şi-mi cam pun aceeaşi întrebare…
Întrebarea mea e derutantă.
Cine ştie dacă madama respectivă nu cumva tocmai se urcă în căruţă ? 😀
scrie pe undeva ce simbolizeaza acest ansamblu? ca eu nu am gasit pe nicaieri… sau nicarii / cum spun maramuresenii.
daca aduci niste straini sa priveasca acea chestie / care nu e chiar hidoasa 🙂
ce pot intelege ei, daca nu te au pe tine cu ei?
ieri am trecut pe langa monumentul topogeodezilor militari si m/am gandit ca data viitoare sa/l fotografiez pentru ca arata bine, dar de ce aveau nevoie de monument, o chestie pentru un incult nu apare acolo…
eu as fi avut nevoie de niste explicatii, la acest capitol intru la categoria incult… bine macar ca recunosc. 🙂
Am făcut în postare o trimitere la explicaţii. 🙂
Monumentul topogeodezilor ? Habar nu am avut că există.
Vom cerceta. 🙂
imi place mult ideea, mai ales ca e in fata la teatrul national …
Personajele nu reusesc sa le identific din poze 🙂
Happy Ww
Acelaşi răspuns ca mai sus : am dat un link explicativ. idem. 🙂
pai,ma abtin…..
mai citesc si mai vin 🙂
🙂 🙂 🙂
Parcă n-aș zice că madam stă să cadă, dimpotrivă, se agață( disperată)..
Pe la mine, lumea are alte preocupări-
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/cum-se-relaxeaza-tinerii-londonezi.html
Controversele sunt în toi! 🙂
mamare nu-i, mamiţa nici atât, iar domnul goe cu siguranţă că nu! deci cin să fieee? o fi chiar ea, toamna? 🙂
o fi coana veta ? 🙂
Miţa Baston! 🙂
Trebuie să studiez mai de aproape „problema”! Cu prima ocazie…
O zi frumoasă, Tiberiu!
Nu cumva Ziţa ? 🙂 Toate cele bune, Alex!
foarte interesant! happy ww!
Ideea e, realizarea nu, pentru că aparatul meu este destul de modest, tocmai bun pentru un amator.
Importantă este participarea că are cine să cîştige : toţi! 🙂
E deja miine si nu vad bine,dar avind in vedere ca Caragiale este atit de actual,nu trebuie decit sa alegem.
Greu se ajunge la tine,Oraseanule!
Noapte buna!
Tibi,
Bună dimineața!
Nu prea se cade să te chem așa, dar, merită să se știe-
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/cu-degetul-pe-rana.html
Ziua bună, Gina!
De ce să nu se cadă ? Ba, se cade chiar foarte bine!