Nu ştiu cum se face dar, prea bun sau prea priceput la matematică n-am fost, niciodată. Nici la geografie nu am fost prea bun, nici la istorie, nici la alte materii obligatorii cînd am fost eu, elev. Ba, dacă ar fi să fiu sincer, am fost un chiulangiu, notoriu. Băăă, – era lozinca acelor vremuri ale tinereţii mele – băăă, fiţi băieţi deştepţi că e plină ţara de ingineri.
Inginerii vechi, munceau la canal (care canal? pot întreba tinerii ?) Inginerii noi, erau ingineri făcuţi pe puncte, dar cine mai ştie cum se acordau atunci, acele puncte? Hai să vă spun. Se acordau acele puncte atunci, exact cum se acordă acum, diplomele marca SH. Nu ştiţi ce înseamnă SH? Vă spun şi asta: SH sunt iniţialele domnului Spiru Haret , reformatorul învăţămîntului românesc din secolul al XIX-lea.
În secolul în care trăim, pardon, în primul secol al mileniului XXX, diplomadiada a revenit în mare forţă. Pe puncte. Asta pentru că domnul Bondrea, informator al securităţii ceauşiste, a pus bazele unei universităţi (SH) în care principalul scop, este acordarea de diplome pe bandă rulantă, tuturor nulităţilor care îşi doresc aşa ceva. Practică care (uuups!) a devenit literă de lege în toate universităţile, fie ele de stat, auuuu, ba – adică particolere.
Apoi, a venit un cretin, domnul Funeriu, om şcolit prin străinătăţuri, om care a obţinut un doctorat condus de un cîştigător al unui premiu Nobel pentru ştiinţă, să pună punct acestei practici. Mare greşeală a făcut. Nu ? A avut acest Funeriu, îndrăzneala de a pune degetul pe rană, şi a reuşit să arate că, noile generaţii de tineri sunt pur şi simplu, analfabete, pentru că nu e aşa, ce poate să-l înveţe pe un tînăr un posesor de diplomă luată pe puncte ? Numai faptul că, poţi deveni un profesor care proferează şi profesează în continuare, neştiinţa. Îndobitocirea. Alinierea la neant. Topirea viitorului într-un perpetuu azi. Moartea trecutului din care ar trebui să învăţăm, cîte ceva.
Acum. Revin la ce spuneam la început. Am fost un elev mediocru. Dar. Am avut parte de dascăli adevăraţi, dascăli care m-au învăţat să învăţ. Dascăli care mi-au dat cel mai preţios dar din lume: ştiinţa de a deveni, autodidact. Dascăli adevăraţi care mi-au insuflat dorinţa de cunoaştere. Dascăli care mi-au deschis orizontul. Dascăli cărora nu le-am mulţumit niciodată, destul. Le transmit tardiv, omagii!
– – –
Imnul repetentului la Bac
Unde sunt acum aceşti dascăli? În persoana abramburicăi care propune ca toţi nătîngii care nu au luat bacul, să fie admişi în facultăţile de tip Bondrea ?
UPDATE. Dacă ai ajuns aici, te rog să citeşti şi http://noradamian.wordpress.com/2011/10/01/abramburocratia/#comments
Sincer eu cred ca am avut un sistem de invatamant foarte bun in trecut pe care unii au avut grija sa il distruga incet dar sigur. Sincer din ce vad eu ca mergem tot mai rau si mai rau e vb de interes politic. Cu cat sunt oamenii mai prosti si mai saraci cu atat sunt mai usor de manipulat (in masa). Vezi tu si cu pensiile, si cu salariile acum cu bacul, cu tot!
E trist si ma intreb unde sunt asasinii, de ce nu fac un bine poporului si termina cu un grup de insecte pt binele nostru! guvernantii nostrii au distrus tot, au vand tot, chiar si pe noi cand ne-au bagat in UE sa mergem sclavi pe salarii de mizere pt altii… eu nu ma mai astept la nimic bun de la ei!
Dar e vina noastra … ca din toti prostii i-am ales pe cei mai prosti! si inca si a doua oara!
E limpede Aliceee, că tot ce se întîmplă este calculat riguros. 👿
Ieri am nimerit pe un post de televiziune unde se vorbea despre bolile cardio-vasculare. M-am oprit din zapping si am urmarit pret de 5 minute emisiunea medicala. Discutia se purta intre moderator si un tanar medic.
In cele 5 minute in care am rezistat eroic, domnul doctor a facut pe putin 20 de greseli de exprimare, topica si chiar o confuzie de termeni medicali. Am ramas tetanizata nevenindu-mi sa cred ca e adevarat.
Scuzati, va rog, dar aici nu mai e vorba de politica!
Politicienii nostri nu sunt importati ci dintre noi sunt! pe cat de destepti suntem noi…pe atat cei ce se ridica dintre noi!
Cred ca prea ne-o luasem in cap ca suntem destepti! Sa ne mai smerim nitel! E cazul.
Norocul meu dragă Cita, este că nu prea mai privesc la tele. M-am enervat de prea multe ori. Prefer să citesc o carte, sau bloguri. E mult mai igienic.
Am avut noroc de profesori buni, au reusit sa ne calauzeasca pe un drum drept in viata, sa aiba sanatate si viata lunga.
Aşa este. Mai sunt şi acum profesori dedicaţi dar, aceştia sunt ţinuţi în umbră. Nimeni nu ştie nimic despre ei…
[…] psi-words, tu1074, teo negură, freestyler, rokssana, mirela, vultureşti, gangureli, oana clara, tiberiu, cosmin Share this:TwitterFacebookLinkedInLike this:LikeBe the first to like this post. This […]
Chiar dacă videoclipul este simpatic şi spune atât de bine cum stau lucrurile în realitatea noastră mioritică, nu prea e de râs. Este atât de trist să observii că toate s-au dus de râpă într-un mod tragic, din care nu ştiu cine va mai putea să o scoată la liman, în vreun fel.
Îmi spunea deunăzi un tânăr absolvent de liceu că pleacă să studieze „afară” fără niciun fel de regret, până nu apucă să se tâmpească de tot în ţara asta. Grele cuvinte…
Dragă Tibi, asemeni ţie, şi eu aduc omagiul meu adevăraţilor profesori pe care i-am avut şi care ne-au învăţat să învăţăm şi să preţuim ştiinţa cunoaşterii în toate formele ei.
Seara bună!
Alex
Aşa cum am spus, am fost un elev mediocru dar sunt sigur că ceea ce ştiu eu, constituie o mare taină pentru mulţi profesori universitari de astăzi. Cunosc personal cîţiva. 😦
Avea dreptate acel elev. Fiul meu a ajuns în Canada şi a constatat uluit, că studiile din Ro inclusiv un master, sunt zero barat şi a reînceput universitatea… Şase ani pierduţi aiurea, din viaţă!
Din păcate este o realitate ceea ce spui. Le voi purta o profundă recunoştinţă profesorilor mei, oameni de un adevărat profesionalism, unii dintre ei adevărate somităţi. Am avut în dânşii modelele după care m-am ghidat şi mi-am construit pilonii existenţei. Despre „specialiştii” de azi…nu are rost să mai zic nimic. Desigur, sunt şi oameni valoroşi, dar cu …”restul” ..ce-i de făcut?
Un cunoscut de-al meu a plecat la o vârstă destul de „coaptă” în Canada şi nu regretă nicio clipă, dimpotrivă, ba chiar mă tot îndeamnă să-i urmez calea şi să nu mai mă chinuiesc aici. Mă tot gândesc că are din ce în ce mai multă dreptate…
Experienţa fiului tău spune atât de mult… Trist, foarte trist…
Alex, cred că nici noi nu vom mai sta prea mult, pe aici… 😦
Seara bună, Tibi, prieteni 🙂 Au fost, sunt si vor fi încă dascăli adevăraţi, dar nu-i mai puţin adevărat că numărul lor scade dramatic într-un sistem care continuă să se degradeze… 😉
Servus nora!
Aşa este, din păcate… 😦
De când am vorbit cu câțiva dintre cei născuți după 1989, mi-am schimbat în totalitate modul de gândire. Uneori e tare bine să stai și să-i asculți „în realitate”.
Pedagogia începe de la părinți, Tiberiu. Ei sunt primii profesori. Apoi, copii sunt dați la școală, într-un sistem de învățământ care produce „roboți umani” la scară mare. Ce rezultă? Copii sunt debusolați, dezamăgiți… după cum se văd și rezultatele. În viață, în primul rând.
Unde sunt profesorii adevărați? Cine caută, găsește. 🙂
Monica
Foarte bine spui că pedagogia începe de la părinţi.
Problema e că, dacă părinţii nu prea ştiu nimic, ce le pot transmite copiilor ?
În aceste cazuri nefericite, şcoala nu poate face aproape nimic, indiferent cît de buni ar fi dascălii care o populează, nu ?. 😦
Exact.
Se pare că abia acum ai început să vezi anumite lucruri, Tiberiu. Și să le înțelegi.
Monica
Mă bucur tare mult că ai început să înţelegi că am început şi eu, să înţeleg. 🙂
Dacă vrei, putem discuta pe această temă, în amănunt. Bine ?
Dascalii cu experienta au fost si ei „reformati” .Suntem un popor care trebuie sa se adapteze si din pacate ne-am adaptat la lucrurile fusarite si de slaba calitate foarte repede
Nu poti sa faci o reforma reala pe un buget de nimic.
Nici cu abramburisme gen facultate fără bac nu poţi să repari ce este stricat în învăţămînt…