Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 20 octombrie 2011

Tossa del Mar

este o staţiune foarte frumoasă dar cu preţuri ceva mai scumpişoare decît în alte staţiuni. Localitatea este menţionată încă din secolul al IV-lea

dar atracţia locului este o fortificaţie în interiorul căreia locuiau cei care îşi permiteau să plătească taxa de protecţie contra mafioţilor acelor vremuri: piraţii.

Din cele cîteva zeci de case răspîndite pe nişte uliţe înguste situate în pantă, numai una mai este locuită.

Celelalte au fost transformate în restaurante, baruri, spaţii administrative, etc. Există şi un muzeu care adăposteşte lucrări de Dali şi de Chagall dar bineînţeles, este închis. Asta E! în afara fortificaţiei, sute de case particulare la parterul cărora sunt bine ştiutele magazine cu suveniruri şi restaurante. Se poate prînzi cumsecade cu 15-16 euro. Merită! O bere excelentă de 0,30 L este la 2,90 euro; parcă se numeşte Copa Barril.

În zare se văd cîteva hoteluri ultramoderne căţărate pe stînci, perfect integrate printre copaci. Aici tronează care va să zică, o parte din mafia rusă. Peste tot ţi se aduce restul pînă la ultimul eurocent (era să spun pînă la ultima copeică) dar nu eşti refuzat dacă laşi un mic pourboir. Plecăm spre Girona.

Drumul dintre Tossa şi Girona şerpuieşte pe nişte serpentine aflate la cumpăna dintre o vale largă şi un masiv stîncos. Nu după multă vreme, perspectiva se deschide larg. Am coborît la şes. Silvia noastră ne sporovăie date istorice ale gironei, Silvia mea abia aşteaptă să vadă cartierul evreiesc din Girona, iar eu aţipesc puţin…

 

Read Full Post »

 

Cină la malul Mediteranei

După ce ne-am lămurit cu Silvia noastră despre pachetele suplimentare de turism şi după ce ne-am dichisit o leacă, am pornit agale către plajă. O străduţă îngustă coboară alene către mare în timp ce magazinele îşi cam trag obloanele. Linişte şi pace. Vremea este incredibil de frumoasă. Drumul este scurt – vreo două sute de paşi – şi ajunşi la plajă alegem o terasă unde ne aşezăm. Silvia mea comandă o Paella Marinara dar eu am alergie la Mariscos (fructe de mare) aşa că încerc să dibui pe listă ceva comestibil pe gustul meu. Am ochit pînă la urmă o chestie care conţinea cuvîntul cotlet şi cum ştiu că doamnele caracatiţe (de tot felul) nu au coloană vertebrală, am comandat. Ei bine, vă pot asigura că a fost una dintre cele mai delicioase fripturi pe care am savurat-o vreodată. Dacă ştiţi ce înseamnă mîncarea de restaurant, căreia nu trebuie să-i mai adaugi nimic, atunci ştiţi despre ce vorbesc… Vinul (Pazo San Mauro 2010) este sec, bun şi destul de rece. Fata care ne serveşte este amabilă dar la fel ca şi mine, în afară de limba maternă cel mai bine ştie limba gimnastică. 🙂  Totuşi ne înţelegem destul de bine. Lumea se plimbă alene pe faleză iar cîţiva palmieri maiestuoşi filtrează razele de lună veghindu-ne atenţi cu ciorchinele lor de ramuri de un verde-vegetal-mirific.

Dimineaţa

Mi se pare că aud ceva ca o foşneală discretă. Deschid un ochi şi întorc încetişor capul spre locul de unde aud zgomotul care ameninţă să se transforme în hărmălaie. Nimic alarmant: Silvia mea munceşte cu sîrg să-şi confecţioneze ness-ul matinal. – Cît este ora? – Păi, nu ştiu. Că ceasul de mînă arată 7,30 iar telefonul arată 8,30. Cum telefonul meu arată tot 7,30 decidem că majoritatea democratică are dreptate. Deci, este 7,30. Timp suficient două ore, pentru duş, mic dejun şi alte alea, pînă la întîlnirea de grup. Aseară, Silvia noastră ne-a spus să mergem la recepţie şi să comandăm pentru zilele de excursie, picnik (pachete cu hrană rece). Atîta pagubă că am uitat; vom mai vedea cum sunt bucatele locului…

După ce ne adunăm cu toţii, coborîm la plajă pentru a ne ambarca pe catamaran. Silvia noastră (ghidul) spune BARCA pentru că în catalană, barca înseamnă şi catamaran (o navă cu două corpuri unite de una sau mai multe punţi). Vom vizita cea mai scumpă staţiune de pe Costa Brava şi anume, Tossa del Mar, unde este în mare vogă turismul marca a-la-rusa-bre. De ce? Simplu: pentru că ruşii au cumpărat marea majoritate a hotelurilor.

Suntem lîngă plajă. Soarele arde puternic iar pentru orele amiezii sunt anunţate 28 de grade Celsius. Cîţiva amatori de soare stau întinşi pe pături dar nu-i invidiez. Plaja asta este acoperită cu un soi de pietriş ceva mai fin, că nisip nu pot să-i spun. Ba vreo doi temerari, s-au avîntat în valuri. Mai avem de aşteptat vreo 20 de minute aşa că intrăm la o terasă şi comandăm cafele şi suc. Alţii, au început ziua deja, cu bere. Să le fie de bine!

Cu catamaranul spre Tossa del Mar

După ce am străbătut jumătate de plajă pe un pod de scînduri, restul drumului pînă la barca il facem mergînd direct pe acest pietriş. Mdah. Gata, am pornit. Barca asta este cam zgomotoasă dar priveliştile sunt de toată admiraţia.

Stînci care se ridică brusc dintre valuri. Pereţi stîncoşi. Din loc în loc, mici golfuleţe amenajate ca plaje. Peste tot, sunt case căţărate pe versanţii abrupţi. Atît castele mici şi cochete cît şi clădiri noi, unele ultramoderne.

Plimbărica asta durează cam o oră. La bord este şi un bar unde amatorii de coca cola sau de bere se pot adăpa la preţuri între 1,5 şi 4 euro.

 

Read Full Post »