Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 25 octombrie 2011

Ideea a plecat de la CARMEN 

Rochii pentru GALA

.

.

.

.

.

.

.

Aceste rochii i-au aparţinut soţiei şi muzei lui Salvador Dali, GALA, pe care le-am fotografiat într-o cameră obscură din castelul muzei.

Read Full Post »

O zi în Barcelona 

Cu oarecare dificultate ne extragem dintre aşternuturi şi ne grăbim să luăm micul dejun pentru a putea pleca apoi, la Barcelona. Hmmm. S-a cam lăţit petrecerea aseară. Noi, cei opt turişti romîni pierduţi printre cei 500 de turişti amatori de castele şi de flamenco am fost totuşi culeşi la spartul tîrgului de un autocar plin cu ruşi cu care aveam traseu comun. Remarc iar, excelenta organizare. Dacă ghida noastră a plecat cu alt autocar, ne-a încredinţat acelui grup de turişti ruşi dar, măcar şoferul era român aşa că, nu am fost chiar ai nimănui. Apropo de români. N-am întîlnit chiar atît de mulţi cum sperasem dar, nici prea puţini. În afară de cei care muncesc cinstit, am văzut şi prostituate cu peştii lor cu tot, am văzut şi şparlitori cum era vecinul meu de avion la venire, am văzut pe Rambla şi negustorii de fleacuri care se ţin scai de capul tău, am văzut tot pe Rambla chiar şi nişte specialişti în alba-neagra. În fine.

După acel mic dejun foarte matinal, am purces spre autogara care se afla la cîteva minute de hotel. Şi brusc am înţeles de ce miroase peste tot atît de bine. Am văzut cum trotuarul, este spălat cu detergent. Prima dată cînd am văzut acest lucru la Figueres, am crezut că era grija unui patron de a avea terasa curată dar, nu. Acesta este un procedeu obişnuit.

De la autogară avem posibilitatea fie de a merge cu un autobuz direct la Barcelona, fie de a lua un autobuz numai pînă la Blanes şi de acolo cu un tren navetă, restul de drum. Optăm pentru varianta a doua şi bine am făcut. Trenul merge paralel cu plaja şi opreşte în toate staţiunile. Este compus din trei vagoane de mare capacitate, vine din 30 în 30 de minute dar, trebuie să fim atenţi că noaptea nu circulă.

La un moment dat, auzim o muzicuţă. Întorc capul şi iată:

Ne apropiem de Barcelona. Pe stînga vedem portul comercial şi o parte din plajă. În curînd vom intra în subteran şi vom coboră direct în Piaţa Cataluniei, punctul nodal de unde se poate merge oriunde în Barcelona, în Catalunia, în Spania, sau chiar în toată lumea.

Vom face un tur al oraşului cu unul dintre omnibusele destinate acestui scop, şi voi insera cîteva clipuri în care am mai şi spus cîte ceva.

.

.

.

.

.

Pentru că nu am intrat pe ruta cea bună, nu vom ajunge astăzi la Sagrada Familia ci, abia mîine. Nu-i nimic, ne consolăm cu o vizită la Casa Mila, şi cu o nouă plimbare pe Rambla, apoi vom merge acasă pentru a ne pregăti de Fiesta!

Read Full Post »

Ola, Catalunia – 13

Seara medievală.

Se pare că astăzi este ziua castelelor. Doar suntem în Spania, nu? Vom vizita un castel medieval unde vom asista la un turnir de cavaleri. Chiar sînt extrem de interesat de acest spectacol. Ne-am dichisit în camere, am luat o cină pe fugă (foarte bune bucatele mediteraneene, nimic de spus), iar cei cîţiva amatori de o incursiune în negura vremurilor trecute, ne adunăm la punctul de întîlnire unde Ramona deja ne aşteaptă. Urcăm rapid în autocarul de tip omnibus şi la drum. Ieşim din Lorette del Mar, ieşim din Blanes (o localitate aflată la cîţiva kilometri de unde se pot lua trenuri navetă către Barcelona şi de aici către orice destinaţie) şi ne afundăm în noapte, în căutarea castelului pierdut.

Pe drum, coada vulpii a început să semene mai degrabă a coadă de urs. Adică, acest castel nu este tocmai medieval, fiind construit în 1971 – parcă. De fapt, nici măcar castel nu este. Este o construcţie care are alura unui castel la exterior. He he heee, este înconjurat chiar şi de un şanţ plin cu apă.

Mno, om intra şi om vedea, despre ce este vorba. Înainte de a intra, primim nişte tichete colorate şi cîte o coroană de hîrtie. Iată-ne şi împăraţi! 🙂 La intrare, un personaj zîmbitor ne opreşte să facem poze cu el (nu este obligatoriu să le şi cumpărăm). Intrăm şi avem prima surpriză: un grup de vreo patru românce ne spun vesele cam cum este treaba pe acolo.

Adică locul respectiv este o incintă de distracţii, unde se derulează spectacole de tot felul: turnir, cabaret, manej, etc, pe scurt, un soi de circ. La intrarea în arenă, două localuri încăpătoare îşi aşteaptă clienţii: pe stînga un restaurant gigant iar pe dreapta un bar încăpător prevăzut şi cu o scenă. Vom vedea mai tîrziu ce şi cum. Bineînţeles că este un întuneric deplin. În mijloc, o arenă mai mult lungă decît lată pe care este aşternut nisip. Pe laturile lungi, sunt mese lungi şi scaune grosolane din lemn. Pe una dintre laturile scurte este un soi de tron, iar prin latura opusă vor intra în scenă actorii. Deci, este manej. Deodată în scenă apar vreo treo clovni care încep să se strîmbe la public, fac tot felul de giumbuşlucuri şi încearcă să-i facă pe oameni să se simtă daţi în mintea copiilor. Cei care ştiu cum stau lucrurile pe aici, se prind în joasca asta şi rîd, bat din palme şi răcnesc din toţi bojocii. Deci, este circ – îmi spun. Unde naiba am nimerit? Începe comedia. Nişte cavaleri intră în scena din nisip şi încep un soi de cafteală.

Unii se prefac morţi şi vine o căruţă să degajeze terenul. Apoi intră în scenă alt cavaler şi un soi de vrăjitor care-l învaţă să calărească artistic. Spectaculos!

Pînă la urmă, mă prind despre ce este vorba: totul este un pretext de voie bună. Tribunele sunt pe patru culori şi onoarea fiecărei tribune este apărată de cîte un cavaler care îi înfruntă pe rînd pe ceilalţi într-un soi de turnir-întrecere cu diferite probe. De fapt, este un splendid prilej de a etala un spectacol de cascadorie-echitaţie-voie bună foarte reuşit.

În preţ a intrat şi cîte un bol cu o supă gustoasă, o jumătate de pui pentru fiecare flămînd, un cartof copt foarte gustos, vin şi şampanie aproape la discreţie şi cafea. Bun? Foarte bun. Tot spectacolul este supervizat de domnul de la intrare – contele – asistat evident de o contesă şi de un clovn. Odată cîştigătorul stabilit, turnirul se încheie. Dar nu şi seara pentru că urmează un spectacol de flamenco în deschiderea căruia, amatorii pot să danseze pe melodii-şlagăr ultracunoscute.

Acest spectacol se desfăşoară în barul despre care am spus deja, şi unde româncele noastre  ne dau contra cost pileală şi sucuri. Trebuie să recunosc că dacă la început am fost foarte circumspect, la urmă de tot am plecat foarte încîntat. Am aplaudat, am răcnit, m-am bucurat ca un copil, la fel ca toată lumea. Ole!

Flamenco

Read Full Post »