Ideea a plecat de la CARMEN
Rochii pentru GALA
.
.
.
.
.
.
.
Aceste rochii i-au aparţinut soţiei şi muzei lui Salvador Dali, GALA, pe care le-am fotografiat într-o cameră obscură din castelul muzei.
Meta
Comentarii recente
-
Articole recente
Top articole
Arhive
Categorii
- blogul zilei
- borges
- bula zilei
- calatorii
- carte
- cartea mea
- citatul zilei
- crestin ortodox
- culianu
- eliade
- eminescu
- file
- file incipit
- filosofie
- Gabriel Liiceanu
- George Enescu
- guest post
- imagini
- istorie
- julio cortazar
- leapsa
- Llosa
- miercurea fara cuvinte
- moshe idel
- pastile
- politic
- repostari
- semnal
- teologie
- umberto eco
- Uncategorized
- valori eterne
- zicale
🙂 pline de stil si istorie! noapte faina…
Şi goale de GALA 🙂 NB. 🙂
Dacă ar fi și fețe ar fi și mai frumoase aceste rochii 🙂 !
Oare?
GALA ca muză, avea mai multe înfăţişări. 🙂
Oare cum mi-ar sta in rochia rosie din prima poza? :-?:d
De unde să ştiu eu? 🙄
Presupun că, foarte bine, nu ? 🙂
Haine il face pe om…
Aşa se spune dar, cine ştie?
– – –
Privindu-ţi trist portretul
Privindu-ţi trist portretul,
În visuri adâncit,
Văzui cum prinde viaţă
Pe chipul tău iubit.
Îţi flutura pe buze
Un râs fermecător,
Luceau aievea ochii
Înlăcrimaţi de dor.
Iar lacrimile mele
Să curga-au început –
Şi, vai, nu pot, iubito,
Să cred că te-am pierdut.
– – –
Versurile îi aparţin lui Heine dar, parcă ar fi fost scrise de
Dali, nu?
Cea rosie imi place si mie 🙂
Ce ti-e si cu moda asta, cum se schimba toate si uneori cum revin modele ce ai fi putut jura ca vor ajunge la cosul de gunoi.
Nimic nou sub soare! 🙂
Superbe! Iar jocul de cuvinte „Rochii pentru Gala” este foarte fericit creat! 🙂
Jocul a venit de la sine. 🙂
Eleganţă şi rafinament.
Aşa este, Abbilbal.
Da, şi mie tot prima rochie, cea roşie, mi-a plăcut.
Văd că rochia asta a cucerit majoritatea. 🙂
mie-mi plac…au un aer clasic
clasic dar, nu ştiu dacă le-ar mai purta, cineva. 🙂
😉 acum mă gândesc ce noroc pe femeia aceasta… să fii muză şi peste ani cineva să îţi admire toaletele pe care le-ai purtat. să rămâi în memoria colectivă… noroc? oare a fost noroc? asta mă întreb.
psi
dacă mă întrebi pe mine, nu a fost noroc, ci sarcină de serviciu.
cît despre toaletele şi castelul respectivei gala, nu sunt decît o completare a trenei de faimă a marelui dali.
sînt nedrept? poate… n-aş fi singurul.
nici nu ştiu dacă eşti nedrept… nu cred.
mulţumesc, psi
locul acela degajă unde negative. este locul unde nu vrei să revii…
🙂 fara cuvinte, atunci:
http://sareinochi.com/2011/10/26/ana-pauker-si-iliescu-baga-spaima-in-basescu/
Am văzut, sare. 🙂
din fotografiile tale razbate atmosfera plina de farmec, aceeasi care a inconjurat-o si pe enigmatica Gala.
Happy WW!
Mulţumesc pentru vizită, Carmen. Happy WW! 🙂
închise acolo, în castel, pentru eternitate? Asta le face și mai…interesante, cred 🙂
Rochiile Galei fără Gala, sunt exact ce este Gala, fără Dali 🙂
Interesante dar, atît. Pentru eternitate. 🙂