Casa Mila
“Gaudi… construieşte un bloc de locuinţe pentru fabricanţii de ceramică Pere Mila şi Roger Segimon, imobil fără echivalent în lume. Preocupările constructive – care există din plin, după cum o dovedesc unele soluţii de o remarcabilă ingeniozitate, precum lărgirea puţurilor de lumină la nivelele superioare – sunt complet dizolvate într-o masă plastică evocînd mai degrabă o sculptură gigantică lucrată în argilă moale decît o casă. Arhitectul a început prin a modifica radical locul, distrugîndu-i caracteristicile. Face să dispară cu totul unghiul creat de intersecţia celor două străzi şi compune un imobil rotunjit dintr-o singură bucată, a cărei unică faţadă se transformă într-o vastă suprafaţă simplă, srăbătută de un ritm neîntrerupt.
Policromia este eliminată în favoarea unui singur material: o piatră la origine alb-gălbuie. De unde supranumele de “Pedrera” (carieră) dat imobilului. Nu avem oare de-a face cu o transcriere arhitecturală a unui peisaj arid asemănător, al stîncilor de la San Miguel de Fay, situat la douăzeci de kilometri de Barcelona şi pe care Gaudi îl cunoştea atît de bine? El însuşi a lăsat să se înţeleagă asta în mai multe rînduri. De pildă, într-un dialog cu pictorul Carles despre acoperişul casei Mila: – Cum justificaţi, l-a întrebat tînărul, formele şi volumele curbe ale acestei faţade? – Ele se justifică fiindcă sunt legate de cele ale munţilor de la Collcerola şi Tibidabo, care se văd de aici.
Impresionaţi de forţa telurică emanată de edificiu, contemporanii nu încetau să-l compare cu lumea minerală, acvatică şi vegetală, făcînd din arhitect un urmaş al titanilor sau al lui Richard Wagner!
Trebuie să avem în vedere că, la origine,. Casa fusese gîndită ca un omagiu adus Fecioarei Maria, a cărei reprezentare trebuia să încoroneze faţada. Sculptorul Carlos Mani (1866 – 1911) făcuse o machetă a grupului statuar ce o reprezenta pe Fecioară cu Pruncul Isus în braţe şi care urma să fie executat din piatră, metal aurit şi cristal. Această informaţie permite o interpretare uşor diferită a clădirii, şi anume că ondulaţiile faţadei, care se atenuează pe măsură ce urcă spre etaje, simbolizează mişcările valurilor mediteranene care se destramă la picioarele Fecioarei. Din cauza revoltelor anticlericale din iulie 1909, soldate cu incendierea a cincizeci de edificii religioase, comanditarii au renunţat la ridicarea sculpturii şi a micului turn, şi el dedicat Fecioarei, care ar fi trebuit să flancheze faţada.
Dezamăgit de această reacţie, Gaudi îşi pierde interesul pentru şantier. Lasă conducerea acestuia unuia dintre colaboratorii, tînărul arhitect Josep Maria Jujol (1879 – 1949). Începînd de atunci, forţa sa spirituală şi lirismul creştin se vor exprima în imposibila împlinire a unei lucrări care-l preocupa deja de mai bine de douăzeci de ani: templul expiator Sagrada Familia”.
Am preferat să extrag această descriere din volumul Gaudi vizionarul de Philippe Thiebaut, specialist în Art nouveau, conservator-şef la muzeul d’Orsay. Eu am filmat vorbind singur. Am filmat şi mut de uimire. Am filmat şi în dialog cu Silvia. Concluzie: nu-ţi vine să crezi ce vezi.
.
.
.
ps. vă asigur că merită să vă pierdeţi cîteva minute pentru a vedea clipurile.
.
nu, nici mie nu-mi vine să cred ce văd cu ajutorul tău. mulţumesc. 🙂
psi
multe clipuri sunt mai grăitoare decît vorbele.
aşa am simţit la faţa locului, şi aşa am făcut. 🙂
Hola que tal, Senor Tiberiu! 🙂
esti la numa’ 3h de auto-strada de mine… me gusta mucho Barcelona! Ultima data am fost acum doua luni, cu fiica prietenilor mei români(din România)-familia mea de suflet… I. e o geniala studenta an-III la „Ion Mincu” si l-au studiat deja pe Gaudi. Am (con)dus-o si la Valencia, unde a admirat si fotografiat operele lui Calatrava, din toate unghiurile… 🙂 Nu ezita sa vizitezi Valencia, e superba, olé, unde vei fredona celebra melodie a lui Luis Mariano… 🙂
Bonne continuation, viva Espana y hasta luego!
Ola, Melanie! 🙂
Din păcate, am părăsit Barcelona, Catalunia, Spania, unde nu am stat decît o săptămînă de vis iar acum, rememorez clipele minunate petrecute pe acele mirifice meleaguri pentru mine şi pentru cine mai are răbdarea de a citi relatările mele.
Cine ştie, poate în viitor, voi vizita şi Valencia. 🙂 Ole! 🙂
Ziua bună 🙂 O bijuterie, Casa Mila, Tibi, multzam că ne duci si pe noi acolo, măcar în vizită virtuală… 🙂
Servus, Nora 🙂
Abia acolo am înţeles ce înseamnă geniul lui Gaudi.
Încă nu am terminat. Mai am cîte ceva de arătat. vreo 6 sau 7 postări.