Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 27 octombrie 2011

Sagrada Familia – 2 

Despre un scurt istoric al acestui aşezămînt fabulos, am scris AICI.

După ce înconjurăm cu omnibusul pe trei laturi această uluitoare construcţie

şi după ce stăm cuminţi la rînd mai bine de o jumătate de oră, intrăm.

Mai întîi, filmez o machetă a Sagradei Familia, aflată lîngă intrare.

Lumea forfoteşte. La intrarea în Basilică, pe patru coloane sunt patru inscripţii care amintesc de cele patru  Evanghelii ale Noului Testament: Ioan 13-27, Marcu 14-45, Luca 22-60, Matei 27-19.

Intrăm şi brusc, rămînem fără grai.

.

.

.

Interiorul este fabulos decorat şi este incredibil de luminos. Am impresia că dacă exteriorul Basilicei este dedicat în majoritate Vechiului Testament, interiorul este dedicat exclusiv Noului Testament şi luminii cristice: eu sînt calea şi lumina a spus Iisus, iar acest lucru se simte din plin, aici.

La subsol se află o capelă unde presupun că se ţin slujbele.

N-am fost preveniţi, deci; trebuia să trecem şi printr-o situaţie neplăcută. Cei care vor să urce cu unul dintre ascensoarele Basilicii, trebuie să spună ora la care doresc ascensiunea. Cum nu am priceput ce voia catalanul acela de la casa de bilete, mi-a trecut cu de la sine putere o oră pe biletul de intrare, oră care trebuie respectată cu sfinţenie. Nu poţi să urci mai devreme de ora fixată, nicicum. Cerberii care păzesc ascensorul îşi etalează în faţa bieţilor turişti neinformaţi, întreaga splendoare a tiraniei scoasă la iveală din micimea omenească de drogul suprem: PUTEREA! Puterea cerberilor de a nu te lăsa sa urci mai devreme de ora fixată nici măcar dacă la un moment dat, nu este nici-un amator de urcarea o leacă mai aproape, de cer.

În fine, ieşim din Sagrada Familia şi pornim să completăm turul de oraş cu omnibusul bleau.

ps. vă rog să priviţi clipurile. În două dintre acestea, veţi putea asculta orga care porneşte automat pentru cîte două minute, la fiecare oră exactă a zilei.

Read Full Post »

În tren spre Barcelona

Astăzi mergem iar la Barcelona hotărîţi să vedem Sagrada Familia în interior. Ca şi ieri, mai întîi luăm autobuzul pentru Blanes. Plecările sunt foarte bine puse în acord cu mersul trenurilor-navetă cu care ajungem la Barcelona. Şoferul autobuzului este şi ghid, controlor, încasator. Dacă nu ai apucat să iei bilet din autogară, nu-i nimic, plăteşti aici acelaşi preţ. Deşi majoritatea călătorilor au bani potriviţi, şoferul poate să dea rest la orice bancnotă şi o şi face cu calm. Imediat ajungem în gară şi ne urcăm în tren. Biletul (combinat) l-am procurat din autogară deci, nu sunt probleme. Chiar dacă nu ai avut timp să-ţi procuri bilet, tot te poţi urca în tren pentru că eşti controlat de bilet la ieşire, nu la intrare. Dacă nu ai bilet, nu poţi ieşi din gară pînă nu achiţi contravaloarea călătoriei. Cel puţin, aşa am înţeles eu.

Iar avem parte de spectacol. A venit moşulică şi ne cîntă iar, din muzicuţă. Numai că astăzi are bietul de el, concurenţă: în primul vagon şi-a făcut apariţia un mandolinist. Noi suntem în vagonul trei deci concertul mandolină-muzicuţă se va da în vagonul doi. 🙂 Nici unul nici celălalt, nu par a fi români. Din goana trenului văd pe geam pe partea stîngă Mediterana iar pe partea dreaptă staţiunile care încă sunt pline de turişti. Între staţiuni se văd cîmpuri cultivate cu roşii pe jumătate coapte şi livezi de măslini. Sînt surprins de numărul mare de anunţuri EN VENDA atîrnate pe clădiri mai noi, mai vechi, hoteluri sau nu, unele aflate în curs de construcţie. Criza? Ajungem la Piaţa Cataluniei, coborîm din tren şi urcăm la suprafaţă. Astăzi vom face turul oraşului Barcelona cu circuitul de omnibuse bleau.

Dar nu după multă vreme coborîm, la Sagrada Familia, obiectivul principal al călătoriei noastre, opera de care se leagă numele şi renumele mondial al Marelui Gaudi. Dar despre asta pe larg, în postarea următoare.

Read Full Post »

Flamenco

– Flamenco provine din îmbinarea culturii ţiganilor veniţi din India în aceste locuri stăpînite de arabi care au fost toleranţi atît cu creştinii şi cu evreii cît şi cu ţiganii. Flamenco reprezintă poveşti de viaţă transpuse în dans pe fond muzical. Ole, nu este decît o interjecţie fără încărcătură semantică (un soi de iuhuuu). Dansul şi muzica pot exprima dragoste, ură, sau orice altceva dar, cu multă pasiune – ne-a spus Ramona, în drum spre sala de spectacol.

Şi aici ca şi la castel, spectatorii sunt aşezaţi la mese, unde se mănîncă şi se bea dar, pas de fumează. De altfel, am fost avertizaţi iar că în Spania, fumatul în locuri închise, este strict prohibit. În aşteptarea trupei de flamenco (era să spun flamencari) un pianist şi un trompetist umplu atmosfera cu ceva între jazz şi zgomot de fond întrerupţi din cînd în cînd de o blondă apetisantă care vocalizează unduindu-se lasciv. Sala are o acustică înfiorătoare aşa că nu pot spune dacă vocalizele blondei au valoare de melodie, au ba. Deocamdată, toată lumea se întreabă ce va urma. Flamenco? Rămîne de văzut dacă şi ce soi de văpaie va fi (flamenco de la flama – flacără – în latină).

N-am reuşit să aflu cum se numeşte blonda. Apare în scenă un bărbos care se va dovedi a fi prim solistul de voce al trupei de flamenco. La fel ca şi la castelul aşa zis medieval, face apelul pe naţiuni. Majoritari şi aici, ruşii. Solistul încearcă apoi, o nessum dorma. Încearcă. Reuşeşte? Nu prea. Apoi interpretează cîteva melo pe fondul unui tablou cu Pavaroti. Acum înţeleg de ce nu avem voie să filmăm sau să înregistrăm. Solistul are voce dar, ori sala are acustică proastă ori repertoriul nu este bine ales. În final îi reuşeşte destul de bine o cascadă de muzici a-la-ruska-bre. Ruşii sunt bineînţeles, în delir!

A început flamenco. Foarte mult ritm, foarte bună coordonarea, dar cam mult zgomot. Podeaua lovită violent cu tălpile şi cu nişte bastoane ajutătoare vibrează în toată sala pe fond de castaniete şi transmite un sentiment de aşteptare pentru mai mult. Periodic, flamencarii se opresc şi izbucnesc în aplauze. Tot periodic se stinge lumina şi se schimbă decorurile. Pînă aici, nici o deosebire faţă de aseară. Decît că la castel, am avut voie să filmăm.

Pînă s-a schimbat decorul a cîntat o altă solistă acompaniată de un pianist, un chitarist şi doi percuţionişti în timp ce patru fete focoase aplaudă ritmat. Începe să-mi placă. Apare şi solistul de dans al trupei, un pletos îmbrăcat în alb care începe să mărunţească în paşi repezi podeaua îtr-un ritm din ce în ce mai crescendo. OLE! Chiar este magnific! Plus de asta, sangria nu este tocmai rea. Dacă ai atmosfera potrivită, este chiar foarte bună! 🙂

Urmează un pas de step cu trei bărbaţi îmbrăcaţi în costume albastre, succedaţi de patru fete îmbrăcate în portocaliu, pe fond de albastru-electric-gri cu nuanţe de roz. Superb! Este totuşi diferit de spectacolul de ieri. Parcă mai profesionist. Cred.

Urmează ceea ce eu am denumit, “momentul MALAGAMBA”. Un recital de virtuozitate. Nu este deloc simplu să baţi podeaua în ritm coerent de circa 15 ori pe secundă cu fiecare picior în parte, realizînd o sonoritate onomatopeică perfectă. O adevărată măiestrie! 2000 de oameni aplaudă la unison minute în şir în timp ce artistul mîndru nevoie mare, ne scrutează triumfător şi ne întreabă în toate limbile pămîntului, dacă mai vrem. Sigur că da, urlă mulţimea aşa că neobosit, artistul reîncepe să toace din ce în ce mai mărunt şi mai rapid, podeaua. Spectacol deplin!. Hotărît lucru, trupa de astăzi chiar este profesionistă; totuşi; nici ieri nu am văzut nişte amatori. Se pare că pe aceste meleaguri, flamenco este un soi de sport naţional.

Mă întreb cu tristeţe, cîţi dintre cei care aplaudă aceste spectacole, au auzit de Sergiu Malagamba.

Spectacolul se apropie încet, de sfîrşit. Nu înainte de a urmări un scurt recital de solo al fiecărui membru al trupei, aplaudat la scenă deschisă de solistul principal. Un recital de chitară readuce sala în delir dar, surpiză: după recitalul de chitară, au venit fetele să danseze pe mese. Îmbrăcate desigur, în galben ca să stîrnească gelozia femeilor prezente la specatacolul urmărit cu ochii holbaţi de bărbaţii înfierbîntaţi. 🙂  OLE!

Momente de la finalul spectacolului, cînd am avut voie să filmăm.

 

 

Restul spectacolului este pe casete disponibile la 15 euro. Ole! 🙂

Read Full Post »