Life in picture – 9

După o idee a lui Costin Comba astăzi vă prezint imagini de pe Montserat, Catalunia

.

.

.

.

.

.

.

Read Full Post »

Vorbe de-ntrecut

Dacă tot am ajuns pe un munte din Catalunia-Montserat, găsesc potivit să reiau aici, o postare din călătoria mea, în Grecia.

Kalambaka

Aseară, am privit din nou aceste imense formaţiuni granitice, de pe balconul camerei  unde stăm, Hotel Kostas Famissi. Seara, sunt luminate. Eu văd cam vreo sase (din 1100 !), că restul orizontului este ocupat de alte clădiri apropiate. Şi de întuneric. A patra din stânga, pare un chip uman, cu ochii mânioşi, cu nas grecesc, sprâncene stufoase şi bărbie ascuţită. Cu un soi de cuşmă pe cap. Eram conştient că nu este decât jocul de lumini şi umbre, amplificat de imaginaţia mea.

Dimineaţa, bineînţeles că nu se mai văd decât nişte gigantice roci monolitice şi atâta tot. O să mai vedem noi ce-i cu pietroaiele astea! Nu pot fi meteoriţi pentru că oricare dintre ele ar fi produs nişte cratere gigantice. Să fie munţi de încreţire nu prea cred, zonă vulcanică nu ştiu să fie …

Dacă vrei, poţi citi restul acestei postări, AICI

Cuvinte din trecut găsiţi – şi citiţi – şi la psi şi la Gina şi la Vero şi la Sara şi la carmensima şi la baltazar şi la kadiasfood

Read Full Post »

Ola, Catalunia – ultima

Aseară, după ce-am mai descîntat cîteva pinta de cervezza am adormit buştean. Habar n-am cum a trecut noaptea dar pe la opt ne-am trezit şi după duşul de rigoare ne-am îndreptat agale către ultimul mic dejun din acest minunat sejur petrecut pe pămînt catalan. Nu pămînt spaniol ci, pămînt catalan. Practic, Spania nu există. Şi nici spanioli. Spania este un nume generic sub care 17 provincii diferite sunt reunite sub autoritatea formală a regelui. Fiecare dintre aceste provincii este autonomă. Două dintre aceste provincii doresc autonomie deplină – Catalunia şi Ţara Bascilor – pentru că sunt cele mai bogate deci, contributoare nete la bugetul comun. Dar nu toţi catalunezii (nu ştiu cum este în Ţ.B.) doresc desprinderea de Spania şi implicit de U.E. Numai vreo 20 % dintre ei, dar aceştia sunt foarte încăpăţînaţi.

Pentru a marca definitiv ruptura de taurul spaniol, în Catalunia coridele au fost interzise, iar în locul taurului spaniol, simbolul catalunezilor a devenit măgarul, simpaticul animal renumit pentru hărnicia şi cerbicia de care dă dovadă.

Dacă pînă în 1980, limba catalană a fost interzisă (de Franco) de atunci încoace limba catalană şi-a intrat pe deplin în drepturi, mergîndu-se pînă acolo încît limba spaniolă să fie considerată limbă străină. Peste tot, plăcuţele indicatoare sunt scrise în spaniolă şi în catalană. O frumoasă vorbă circulă cu mîndrie printre aceşti bravi oameni şi este vehiculată către vizitatori. Anume, că fiecare catalunez, pe lîngă limba maternă, mai ştie cel puţin o limbă străină: spaniola. 🙂

Glumă sau nu, aceşti oameni foarte mîndri se achită cu profesionalism de îndatoririle lor de gazde. Cu o excepţie sau poate două, am întîlnit numai oameni dornici să se facă utili pentru a ne face şederea cît mai plăcută. Ceea ce le-a reuşit de minune. Ne-am simţit minunat iar atunci cînd va fi posibil, vom reveni. Nu în ultimul rînd, trebuie să mulţumin celor două ghide care ne-au condus paşii prin acest periplu cu pricepere, Silvia şi Ramona, două românce destoinice care muncesc în Spania şi care ne-au fost de mare ajutor.

Muchas gracias, Catalunia! Ole!

Read Full Post »

Ola, Catalunia – 20

Montserat

După ce am mai cules de prin alte staţiuni nişte turişti, omnibusul este acum, plin. Pe Muntele Montserat (muntele ascuţit) vom vedea o catedrală benedictină, un muzeu cu picturi pe mai multe categorii (perioada preistorică, medievală, contemporană), printre acestea fiind şi lucrări ale lui Dali şi ale lui Picasso precum şi ale unui artist contemporan care a decorat aeroportul dinBarcelona, Juan Miro.

Şi aici, Antoni Gaudi este prezent. Capela cu bustul Maicii Domnului, este decorată de marele arhitect genial. În faţa bisericii, este desenat pe caldarîm un punct de încărcare cu energie pozivă. În partea dreaptă se deschide un coridor prin care pătrundem printr-un şir de capele pînă ajungem în capela cu bustul Maicii Domnului apoi, ieşirea se face printr-un alt coridor denumit drumul lumînărilor. Credincioşii cumpără lumînări (autoservire) pe care fie le depun aici, fie le iau acasă pentru altarul familiei.

Intrăm şi în biserica cufundată în tăcere şi semiîntuneric şi ne reculegem pioşi cîteva momente. O orgă subliniază cu discreţie,  momentul suav de pace şi de linişte.

Afară, deşi însorită, vremea începe să se zburlească. Un vînticel deocamdată firav ne aduce aminte că suntem încă în miezul toamnei. Peisajele sunt uluitoare. Aici, cei care au timp de adăstat, se pot caza lesne. Şi au motive să stea cîteva zile pentru că au ce vedea şi ce face. Trei teleferice înconjoară muntele pe trei direcţii arătînd peisaje care îţi taie răsuflarea. Un funicular te urcă pînă pe vîrful muntelui, iar o cremalieră te coboară pînă la poalele muntelui, unde este o mică aşezare. Nenumărate trasee turistice îi invită pe drumeţi la plimbare pe cărările bine marcate ale acestui munte. Cîteva telescoape de mare putere îţi aduc peisajele din zare mai aproape, ca prin magie. Neavînd prea mult timp la dispoziţie, am ales să urcăm cu funicularul.

.

.

Dacă la sosirea noastră aici, vremea a fost destul de bună, la orele 18 este deja răcoare, iar firişorul acela de vînticel s-a înteţit destul încît să ne facă să ne refugiem în autocar. Cineva din grup aruncă o remarcă: – Ce-a făcut Udrea în turism? – Ce-au făcut şi cei dinaitea sa, răspunde altcineva. Dragilor, vă rog eu frumos să nu mai visaţi cai verzi pe pereţi. În România, turismul va deveni măcar unu la sută din ceea ce trebuie să fie, peste vreo sută de  mii de milenii. Clar? Am mers sute de kilometri prin Catalunia şi nu am întîlnit nici măcar o singură intersecţie. Chiar şi acest munte este străbătut de şosele de o calitate impecabilă, cu pasaje, etc. Nu mai fac nici-o comparaţie. Doare.

În mai puţin de o oră, ajungem iar, la Barcelona. Intrarea în Barcelona se face printr-o reţea de autostrăzi şi de pasaje, fiecare dintre ele mergînd într-o direcţie anumită a oraşului. Planificarea timpului se poate face cu rigurozitate. Exact la vremea preconizată, am ajuns prin Montjuic în Piaţa Spaniei pentru a asista la spectacolul oferit de Fîntînile Magice. Şi aici, cuvintele sunt de prisos aşa că, vă invit să priviţi acest clip. Vă asigur iar, că merită fiecare minut.

Fîntînile magice 

După acest spectacol sublim, luminile de noapte ale Barcelonei nu ne mai impresionează. Ieşim la autostradă şi cu 120 de km. la oră, ne îndreptăm către ultima noapte pe pămînt catalan.

Read Full Post »

Duzina de cuvinte – 12

Astăzi iară vom vrăji-slove propuse de psi-slove care împreună-vor da o lectură bună:

Deşi pare copilărească,  joaca asta de-a duzina este destul de solicitantă. Iată-mă şi pe mine ajuns la o duzină de duzini. După prima încercare, m-am prefăcut că plouă timp de vreo două luni de zile citind la duzinari, poveşti fără egal. Apoi, n-am mai putut rămîne indiferent şi m-am prins în acest carusel de pe strada literaturii cu texte scurte dar foarte bune, la fel de bune cum este un cub de zahăr la o ceaşcă de cafea turcească, lîngă care aşteaptă să fie savurate un coniac dublu şi un pahar de borviz, stînd la o masă de pe o terasă lîngă tine draga mea, privind în zare la incredibilul albastru-peruzea al cerului senin, şi ronţăind alene un biscuit crocant.

Aceste 12 slove mi-au amintit de scurta şedere la o terasă de  lîngă plaja staţiunii Lorette del Mar, în aşteptarea catamaranului cu care am fost în staţiunea Tossa del Mar. Deja, sînt străbătut de nostalgii…

Cu drag s-au învrednicit – şi cu slove-au duzinit: prima, a fost scorpio .

Apoi s-au înscris vioi, cu texte de mare soi: abisuri Vero carmensima lagrig almanahe redsky diana rokssana

labulivar Sara Gina cristiangheorghe valentina Carmen

Read Full Post »