Răspund iar, unei provocări propuse de draga de psi: mesaj către mine.
Nu ştiu alţii cum sunt dar eu, nu reuşesc să plonjez suficient de adînc în cotloanele memoriei mele pentru a-mi aduce aminte care a fost primul mesaj al acestei lumi către mine. Chiar nu reuşesc. Cred totuşi că am mai spus odată ceva, despre un înger. O fi fost acea întîlnire cu îngerul meu, primul mesaj al lumii acesteia către mine? Posibil dar parcă, NU.
Cred că primul mesaj al acestei lumi către mine, a fost zîmbetul mamei mele, atunci cînd m-a privit prima dată, odată ce-am ieşit din pîntecele în care am fost zămislit şi ocrotit, pînă la ivirea mea, pe această lume. Mulţumesc draga mea mamă, oriunde ai fi tu, acum.
Trec lejer peste alte mesaje ale lumii acesteia care m-au potopit, mesaje care s-au adresat mai mult sau mai puţin explicit, către mine. Nu insist. Ştiţi cu toţii despre ce este vorba: educaţie primară, nevoia de ideal ( ce vrei să te faci cînd vei fi mare?), alegerea unei persoane cu care să-ţi împarţi viaţa sau nu, etcaetera, şamd.
Trec direct la lumea asta zbuciumată în care ne ducem zilele, aşa cum putem. Deci (ador cuvîntul aista care pre mulţi alţii, îi enervează 🙂 ). Deci, deci:
Primul mesaj consistent către mine, a venit imediat ce-am pătruns în lumea asta fabuloasă, a internetului. O doamnă (nu îi dau numele din decenţă), văzînd că numai cîrcotesc pe diferite bloage, m-a luat din scurt: – Ia zi musiu: tu ai blog? Ca să ştim şi noi cine eşti, ce vrei şi ce poţi. WAW, mi-am spus înspăimîntat, care va să zică, dacă nu ai blog, nu exişti în lumea asta intens cibernetizată. Şiiiii, mi-am făcut blog, că tot spunea un amic de-al meu (tot din virtual) că orice tembel îşi poate face un blog în cîteva minute, blog pe care să poată bate cîmpii, cum vrea. Iată deci, 🙂 cum a căpătat fiinţă, acest blog. Care va să zică, am intrat şi eu, în rîndul lumii. 🙂 .
Apoi. Bombardat fiind de mister goagăl, mi-am mai făcut un blog. Apoi. Bombardat de multele cereri de-ale prietenilor mei din spaţiul virtual, mi-am făcut cont şi pe FACEBOOK.
Băăăi, fraţilor şi surorilor de pe internet. Mărturisesc faptul că habar nu am ce vrea acest feisbuk de la mine. Primesc la fiecare secundă cîte un mesaj către mine. Cică să fiu prieten cu te miri cine. Oameni despre care n-am auzit niciodată, vor să fie prietenii mei. Oameni din spaţiul public, acceptă să fie prietenii mei. Am văzut că unii utilizatori de pe fb au mii de prieteni! Prieteni? Ce este pînă la urmă acest facebook? Cum să interpretez eu, toate aceste mesaje către mine? Ştie cineva? Mă poate ajuta cineva să pricep, de ce este acest fb mai relevant decît un blog? Aştept de la voi, un mesaj către mine. Mesaj lămuritor. Dacă voi neglija fb, înseamnă că nu mai exist?
Sigur că am exagerat. Totuşi. De ce se îmbulzeşte lumea aşa de tare sau de mult, pe facebook?
Deci. 🙂 Aveţi ceva de spus?
Pînă una alta, au mai spus despre aceste mesaje, şi: Vero şi redsky şi abisuri şi Carmen şi cita şi scorpio şi anaid şi virusache
şi cristiangheorghe şi almanahe şi rokssana şi d\’agatha
[…] pentru mine” pe care şi l-au adresat: Tiberiu, Redsky, […]
[…] în imagini nu este tăcută, ci este o bogăţie de culoare, sunete, cuvinte, sentimente, armonii, o explozie […]
Cand mi-am deschis cont pe Facebook, eram plecata intr-o vacanta in Canada. Comunicam mai bine cu prietenii de acolo. Toti aveau cont. La intoarcerea in tara am constatat ca prea putin se stia in Romania de Facebook.
Am decis sa-mi inchid contul, ceea ce am si facut, deoarece am realizat ca aduce mai mult rau decat bine.
Am mai deschis eu ceva conturi te miri pe unde dar, le-am abandonat pe toate. În afară de acest blog, nu mai cheltui prea multă energie şi timp pentru alte conturi, fie blog sau fb.
🙂 ha,ha..da..am ceva de spus…nu am cont Fb,sic! Si nici nu imi voi face!
🙂 ha ha ha… sîc? bineee. 🙂 🙂 🙂
Tiberiu, te citez:”De ce se îmbulzeşte lumea aşa de tare sau de mult, pe facebook?”
nu am nici blog, nici FB si…”supravietuiesc” foarte bine, în schimb, am telefonie gratuita ilimitata(pe „fixe”) cu MULTE tari… 🙂
Da, chestia cu zeci (sau sute!) de „prieteni virtuali” va fi devenit banala, clasica… deh, lipsa de comunicare, de dialog, de prieteni în viata REALA… Anu’-asta, peste 6=sase milioane de nord-americani si-au închis definitiv FB! De ce? O citez pe Gabriela-Elena:”aduce mai mult rau decat bine.” S-a transformat într-un fel de „Big Brother is watching you!”(Orwell – 1984)… Concluzia: netu'(virtualu’) NU va înlocui niciodata realu’, concretu’, deci sigur, categoric poti exista fara „fesses-bouques”! 🙂
Telefonie ilimitată?
Vorbeşti cumva despre mess sau ceva asemănător?
nici mess, nici skype: telefonie ilimitata prin free.fr, un fel de „RDS” francez, inclusiv pe „mobilele-fr”!
Ok! Am priceput. 🙂
Virtualul are limitele lui , ca orice lucru trebie consumat cu moderatie altfel…risc de alergie.Cand nu mai existi decat prin prisma „bloagelor”, facebookului & co , este semn ca e momentul sa inchizi spatiul virtual si sa retraiesti in viata reala. Mesagele virtuale nu vor umple niciodata complet spatiul real.
Am văzut ce limite are virtualul, am văzut şi că poate da dependenţă dar, nu cred că sînt în pericol de aşa ceva. Încă. 🙂
[…] experienta, impulsate de o idee aruncata de psi si preluata de link-ping si de scorpio si de tiberiu Share this:TwitterFacebookLike this:Like3 bloggers like this […]
Tibi,
eu am cont pe FB de relativ putin timp. Cred ca folosit echilibrat, fara excese – ca orice altceva din lumea asta, are o sumedenie de beneficii.
Cu siguranta realul nu poate fi substituit cu virtualul.
Probabil ca sunt dimensiuni diferite ale aceleasi lumi.
Ca sa glumesc putin, prima data cand am vazut Matrix, am ras si am zis ca nu-i posibil asa ceva. Se pare ca m-am inselat 🙂
…
Tare mi-a placut cum ai scris despre primul mesaj din viata ta 🙂
lutuşica
Nici nu am cont pe fb decît de cîteva zile. Nu cred că-mi voi pierde prea multă vreme pe acolo. M-am cam lămurit despre ce este vorba: un agregator uriaş de bloguri şi de chaturi. Poate fi util; să vedem la ce. 🙂
Eu asemui reţeaua asta virtuală, cu o lume descrisă de Isaac Asimov.
[…] aici, aici şi aici iar pe aceeaşi temă, mesaj pentru mine vă invit să citiţi şi la: tibi, vero, virusverbalis, anaid, redsky, abisurile, scorpio, Tweet Posted by psi on Oct 31, 2011 […]
Nici mie nu-mi place Facebook. Mi se pare prea … amalgamat.Şi urăsc toate aceste cereri de ….prietenie. Îl folosesc totuşi ca sa-mi promovez blogul.
Pentru promovare? Este un punct de vedere! 🙂
Am nu știu câte conturi pe care nu le prea folosesc și, mă întreb uneori, dacă nu sunt cumva prietenă cu cine știe ce infractor pe care-l critic peste tot. 😆
Aia e! Suntem și noi în rând cu lumea bună a internauților. 😆
Bună întrebare ți-ai pus.
Idem şi eu: am deschis mai multe conturi dar, nici măcar nu mai ştiu pe unde. Le-am abandonat după ce m-am lămurit ce este cu ele. Unele nu erau decît locuri de agaţament. 🙂
Şi chiar că nu putem şti cine ne sunt interlocutorii. 🙂
Ce-mi plac copilușii !!
În mersul lor către lume este mesajul cel mai pur , pe care îl poți primi!
p.s. Cineva, o fostă elevă, acum avocat recunoscut, mi-a zis sp-mi fac cont Fb. Am acceptat.
Când a început bombardamentul cu prietenii din toate colțurile lumii, a, tăcut mâlc. Cum să poți ”comunica așa „ Chiar cu toată lumea..
Uitasem , să vezi la mine comunicare-
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/10/intre-furci-caudine.html
Daaa, copiluşiii! 🙂
Chiar aşa cum să poţi comunica chiar cu toată lumea? Imposibil!
ai primit o gramada de mesaje frumoase in decursul vremii, esti un om fericit, cred eu 🙂
cat priveste fb am si eu, dar nu ma omor cu prestatia pe acolo, mi se pare pierdere de timp sa citesc ce-si scriu unii si altii pe pereti!
da, am primit foarte multe mesaje frumoase. 🙂
ce-şi scriu unii şi alţii pe pereţi? hi hi hiii, bine-ai mai spus! 🙂
[…] https://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/10/31/mesaj-catre-mine/#comment-13355 Like this:Like7 bloggers like this post. This entry was posted in reflectii. Bookmark the permalink. ← Colours of autumn […]
[…] https://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/10/31/mesaj-catre-mine/#comment-13353 […]
[…] vultureşti, luna pătrată, melly, rokssana, geanina, lunabeteluna, cosmin, cella, anastasia, tiberiu, psi-words, schtiel, ecoul tăcerilor, alex, diverse, alice, alice călătoarea, napocel Share […]
[…] aceeași temă ”mesaj pentru mine” vă invit să citiți și la psi, tibi, vero, virusverbalis, anaid, redsky, abisurile, scorpio, cita, Like this:LikeBe the first to like […]
Facebook-ul poate fi ignorat, se traieste foarte bine si fara. Doar ca are pereti… albi… si eu daca vad pereti albi, vreau sa scriu. Sau sa lovesc stari de toti peretii pana le sar arculetele si nu mai sacaie. Se pot gasi si lucruri frumoase pe facebook, nu e in totalitate negativ. Sa zicem mesajele de stare ale celor care ne intereseaza, intr-adevar. Pe ai mei ii am pe toti departe. Un cuvant din partea lor e o batista alba fluturand in zarea albastra. Nu-mi displace.
Te înţeleg foarte bine. Şi ai mei sunt în majoritate, departe. Numai că eu folosesc mees-ul pentru a comunica cu cei care deşi sunt departe, încă mai sunt. 🙂 Ceilalţi…
O să intru şi eu sporadic pe fb să mai văd ce şi cum… 🙂
[…] a dat, eu am luat articol aleator, dar părintele uitării(la frumos) e tiberiu. *** tiberiu, vero, VV, anaid, cerroşu, profunzimi, scorpio, cita s-au aşezat şi ei la masa de […]
Si eu primesc cereri de la persoane necunoscute.Iti marturisesc ca nu v-am cautat niciodata pe voi,induzinatii pe facebook.Nu vreau sa vad chipuri,va stiu doar sufletul ,mintea,povestile voastre,gandurile si am ramas surprinsa de poza ta.Mi te imaginam altfel,nu stiu cum exact.
De asta e mai bun blogul…ca desi esti tot in lumea virtuala,desi esti o persoana,un om adevarat ce scrie in fata monitorului…nimeni nu te cunoaste cu adevarat.
În urmă cu vreo doi trei ani, aşa credeam şi eu.
Cu vremea, mi-am schimbat părerea. Nu ştiu de ce. 🙂
mesaj de la almanahe:
eu am vrut să-l blochez pe Mark Zuckerberg (invocând în gând dreptul la intimitate) . Platforma, mi-a mulţumit! apoi „Sorry! The blocking system is overloaded: Te rugăm să aştepţi câteva minute şi să încerci din nou.”
Măi, să fie! Aştept. La fel. Aştept. La fel…Nu mai aştept, că devin şi eu robot, ca el.
Adică pe fb nu poţi să bagi la spam pe nimeni?
Măi să fie. Asta nu este drept! 😀
Dimpotrivă, poţi sa-i bagi, pe toţi! Mai puţin pe Creator! 😉
Cît trăieşte învaţă omul. 😀 Nu ştiam că M.Z. este CREATORUL fb. 🙂
Eu nu folosesc facebook decat pt blog. Si uneori ca sa ma joc. Nu face bine. Eu daca as avea un copil mare i-as interzice facebook. Imi zicea maica-mea ca unii copii sunt dependenti de facebook. Mai bine s-ar juca cu papusile, sau fotbal decat sa isi piarda timpul aiurea
Mulţumesc pentru răspuns, Aliceee.
Acum m-am lămurit ce este fb.
[…] tiberiu virusache cita redsky scorpio almanahe abisuri anaid carmenamza […]
🙂 of, tibi… nu cred că vei găsi pe cineva care să se recunoască fanatic utilizator de FB, deşi există, cunosc şi eu persoane.
am cont de FB de aproape un an. îl folosesc pentru promovarea blogului, prin aplicaţia networkedblogs şi mai postez pe-acolo muzică. am o listă constant mică de prieteni, oameni care chiar mă cunosc. pe restul îi ignor.
acuma să fiu sinceră nici la promovarea blogului nu m-a dat pe spate în sensul că nu am mulţi cititori de pe platforma asta…
sper că te-am lămurit întrucâtva.
limpede precum cristalul, psi. 🙂
de ce sunt unii care au mii de prieteni pe facebook, desi in realitate poate nu au nici a suta parte? raspunsul e simplu: simt nevoia de aprobare, iar in virtual este mult mai usor sa iti faci prieteni, un simplu request sau un simplu accept e de ajuns. realitatea e mult mai cruda, pentru ca o persoana sa iti dea „accept” trebuie sa petreci mult timp cu ea, asa ca majoritatea prefera calea mai usoara, cu toate ca este mai superficiala 😀
Am înţeles şi acest lucru şi mi se pare firesc. Am totuşi, unele rezerve. 🙂
Seara bună Tibi, ţie si prietenilor blogului 🙂 Prieteniile virtuale au rădăcini aeriene, dar se-ntâmplă, uneori, ca unele să reziste în timp. E vorba de valori comune, mai ales de încredere dar si de o anume compatibilitate în comunicare. „Prieteniile” pe un site de socializare, precum FB, întreţin plăcut un spaţiu de comunicare, dar rareori dau rădăcini, chiar aeriene… 🙂
ps. se spune că maximum de prieteni cu care să fii în stare să comunici, nu pot trece de 150… Eu zic că ăsta e un record foarte greu de atins în viaţă.
Servus, nora! 🙂
150? Mi se pare enorm. Cred că se face confuzia între cunoştinţă, amic şi prieten.
E limpede că pe internet prieteniile se pot lega mai lesne dar, sunt totuşi diferite de cele din spaţiul real.
[…] ) , autoarea provocării săptămânale, căreia i-au dat curs cei mai punctuali decât mine:tibi, vero, virusverbalis, anaid, redsky, abisurile, scorpio, cita, dictatura justiţiei, cristian, […]
ce de mesaje către tine :-)))
avalanşă. 🙂
off-topic, dar veti vedea ca merita:
“În satele din Transilvania, Ziua Morţilor are un nume foarte frumos: Luminaţia. Dacă ar fi după mine, aş trece Luminaţia în rîndul Sărbătorilor Naţionale.”
“Poate că numele de pe cruci s-au stins ori abia mai pîlpîie scrise într-un buletin ori într-un paşaport prin cine ştie ce ţară străină. Acum, lumînările scot din indiferenţă teritoriile dinspre pădure, altădată pustii. Şi mă gîndesc că, încet, încet, urmînd drumul lumînărilor, ţinţirimul din satul meu va face înconjurul lumii şi că, într-o bună zi, poate peste o mie de ani, lumînările, asemeni corăbiilor lui Magelan, vor ajunge de unde au plecat.”
Danke sare, că mi-ai reamintit.
„Cred că primul mesaj al acestei lumi către mine, a fost zîmbetul mamei mele, atunci cînd m-a privit prima dată, odată ce-am ieşit din pîntecele în care am fost zămislit şi ocrotit, pînă la ivirea mea, pe această lume. Mulţumesc draga mea mamă, oriunde ai fi tu, acum.”M-a impresionat fraza asta,Tibi! Cata dreptate ai!Un gand frumos si de la mine!
Mulţumesc frumos vv, asemenea!
Am ramas fara cuvinte dupa descrierea primului mesaj catre tine.
M-a induiosat si intristat in acelasi timp….banuiesti de ce.
Nu e nevoie de „n”retele ca sa comunici si sa simti ca ai prieteni.Ei te vor gasi si le vei simti caldura si sprijinul la nevoie. 🙂
dora
Poate am exagerat… 🙂