Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 17 noiembrie 2011

Fii demn!

Ne îndeamnă Dan Puric în cea mai nouă carte a sa, carte de care am aflat de la Gina. Am citit celelalte cărţi ale acestui mare actor şi am început lectura la această carte cu un uşor sentiment de – încă o carte a unui autor care pare misticoid? Nici vorbă de aşa ceva!

Cartea este dedicată foarte inspirat mamei sale, apoi bunicii sale, tatălui său, celorlalţi bunici pe care nu-i cunoştea decît din poveştile mămăicăi, mama mamei sale.

Adică este dedicată rădăcinilor sale de copil născut în veşnicia satului românesc, sat romînesc care este leagănul nostru al tuturor celor care încă mai simt/simţim româneşte şi se încăpăţînează să iubească acest pămînt străbun, pămînt greu încercat de urgiile istoriei, pămînt ai cărui fii au fost supuşi la tot felul de încercări de decreştinare, începînd cu urgia otomană care a descăpăţînat familia Domnului Brâncoveanu şi pînă la ciuma roşie care a frînt în mare parte coloana vertebrală a acestui neam creştin, încercînd să-l secularizeze în ritm accelerat.

Au reuşit aceste încercări? Judecînd după cele ce vedem în jurul nostru acum, se pare că în mare măsură da, tancurile sovietice au reuşit să aducă odată cu teroarea, şi  exterminarea elitelor noastre – la Aiud, Piteşti, Gherla – deci, au reuşit. Dan Puric însă, ne spune că nu, aceste încercări nu au reuşit cu totul. În sînul acestui popor sunt prezente nişte luminiţe care menţin nestins focul regenerării neamului: martirii! Mărturisitorii care nu s-au dezbărat de neam şi de credinţă, în temniţele comuniste! Şi cei care încă mai ţin flacăra vie a istoriei aşa cum a fost ea, nu aşa cum ne-au învăţat ideologii neantului roşu şi nu aşa cum pseudoistoricii actuali încearcă încă să mai aştearnă tone de praf ideologic peste sacrificiul acelor martiri ai neamului nostru.

Cartea aceasta este scrisă în tonuri calde, creştineşti, care nu induc nici măcar o clipă sentimentul de răzbunare ci, este scrisă sub semnul îndemnului unora dintre marii cărturari dispăruţi în temniţele comuniste: „Să nu ne răzbunaţi!”

Cele 200 de pagini ale acestei cărţi se citesc pe nerăsuflate pentru că seamănă cu o colecţie de poveşti spuse de un unchiaş la gura sobei, unor copii care le ascultă fermecaţi. În această carte Dan Puric renunţă să mai inunde cititorul cu citate din oameni de cultură (care totuşi nu lipsesc), readuce aminte unele pilde din Pateric, repune în atenţia noastră unele pilde ale începutului creştinismului, unele fapte istorice dar repet, nu cu tonul atotştiutorului savant ci cu tonul unui unchiaş care îşi iubeşte nepoţii. Nepoţi de la care aşteaptă împlinirea unui vis: ”Ce vis frumos am avut, mamă! Se făcea că poporul român era demn.”

O carte musai de citit!

Precizare : O parte din banii rezultaţi din vînzarea acestei cărţi vor fi donaţi Schitului Înălţarea Sfintei Cruci – Aiud în vederea construirii unei mănăstiri pentru cinstirea martirilor neamului, precum şi a unui centru de martirologie.

Read Full Post »