Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for decembrie 2011

Noul an a început ( – şi – în România) şi îmi face o deosebită plăcere să urez tuturor vizitatorilor acestui blog un foarte mare şi foarte sincer, La Mulţi Ani! 

Urez un an bun tuturor românilor, oriunde s-ar afla.

RUGĂCIUNEA ZILEI preluată de la prietenul Teofil :

Doamne, iti multumim pentru anul care a trecut si pentru viata noastra de pana acum. Iti multumim pentru darurile Tale pe care le-am primit in anul care a trecut si in toata vremea vietii noastre. Iti multumim pentru lumina si pentru toata dragostea Ta, iti multumim pentru bucuria de a trai, iti multumim pentru sanatate, iti multumim pentru ceea ce ne-ai invrednicit sa vedem si sa cunoastem si pentru ceea ce ne-ai invatat, iti multumim pentru tot ajutorul pe care l-am primit de la Tine pana acum. Iti multumim pentru ceea ce ne-ai invrednicit sa realizam bun, frumos si util, prin eforturile si priceperea noastra, pentru semenii nostri si pentru noi. Iti multumim pentru ca existam, pentru implinirile noastre spirituale, pentru sporirea noastra duhovniceasca si pentru realizarile materiale.

Binecuvinteaza Anul Nou care incepe si viata noastra de aici incolo. Ajuta-ne sa incepem cu bine, sa Te iubim mai mult, iubind cu adevarat lumea Ta, viata noastra pe care am primit-o de la Tine si locul pe care-l ocupam in mijlocul lumii Tale. Ajuta-ne sa fim mai buni sa facem binele si sa avem parte de bine. Sporeste puterea adevarului, intareste dreptatea, inmulteste cinstea, trezeste in noi bunul-simt, rusinea, mila, respectul si toate simturile umane cele adormite. Opreste-ne din toate caile ce nu duc la Tine. Ajuta-ne Doamne sa facem din anul pe care-l avem în fata un an al împlinirilor, al pacii, al muncii si al roadelor, al bucuriei, al respectului si al tuturor realizarilor bune, frumoase, pentru credinta noastra, pentru neamul nostru si pentru noi însine.

Fii alaturi de noi, Doamne, si lucreaza cu noi si prin noi si ne ajuta sa lucram ca Tine si cu Tine spre dainuirea si fericirea lumii Tale si spre multumirea Ta.

Amin!

– – –

La Mulţi Ani Vasilicelor şi Vasililor! 🙂

Read Full Post »

Anul acesta mi-am început aproape toate zilele citind “gîndul zilei“, lăsat nouă de prinţul-episcop al săracilor, martir întru credinţă, Monseniorul Vladimir Ghica. Îmi era aproape pentru acest exerciţiu spiritual site-ul dedicat memoriei sale (http://www.vladimirghika.ro/), dar şi una dintre cărţile cuprinzînd o parte din meditaţiile sale fragmentare, idei şlefuite pînă la strălucirea şi perfecţiunea geometrică a unui diamant, salvate – în limba franceză –  pe cîteva mii de “bileţele” de hîrtie. Este vorba despre volumul Vladimir GhikaFragmente postume. Texte inedite din arhiva Institutului “Vladimir Ghika”, Traducere şi cuvînt înainte de Doina Cornea, Prefaţă de Pierre Hayet, Lector de carte Dan Damaschin, EdituraDacia, 2003.

Ajuns la capătul încă unui an, pentru care îi sunt recunoscător lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, vă propun pentru noaptea dintre ani cîteva gînduri ale Monseniorului, extrase din volumul menţionat, şi grupate de Doamna Doina Cornea sub un titlu-emblemă:

                                                                             CERUL. 

Citiţi continuarea acestei excepţionale postări, AICI  

Încă o dată, vă urez LA MULŢI ANI!

Read Full Post »

Reiau

Revelion minunat şi revedere plăcută! 🙂  LA MULŢI ANI!

Read Full Post »

Repostare

….

Cadou de la  http://sorina2511.blogspot.com/

 

Read Full Post »

Tăcerea dintre ani

Curge şampania şi ard artificiile şi strigătele voioşiei umplu cerul de speranţă. Se mistuie bucatele îndelung aşteptate şi bucuria irumpe în tonuri sidefii. E marea trecere dintre ani. E revelionul. Cupele de licoare se ridică înspre speranţa că va fi mai bine. Va fi?

Ps. Tăcerea mea dintre ani, va fi presărată cu re-postări.

Vă urez dragelor şi dragilor, de pe acum : La Mulţi Ani!    

Read Full Post »

WW – XVI

Fără (prea multe) cuvinte ne îndeamnă CARMEN , miercurea. Dar. La Mulţi Ani,  Richard Clayderman! 🙂

Happy WW!

Read Full Post »

În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea Sfântului Apostol, întâiul mucenic şi arhidiacon Ştefan, unul din cei şapte diaconi.

S-a făcut odată întrebarea între iudei, saduchei, farisei şi elini despre Domnul nostru Iisus Hristos. Unii spuneau că este prooroc, alţii că este înşelător, iar alţii că e Fiul lui Dumnezeu. Atunci Ştefan a stat pe loc înalt şi a binevestit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: „Bărbaţi fraţi, pentru ce s-au înmulţit răutăţile voastre şi s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a îndoit în Hristos. El este Cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi curata Fecioara, cea aleasă înainte de întemeierea lumii. El a luat neputinţele noastre şi a purtat slăbiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leproşi i-a curăţit, pe demoni i-a izgonit”. Când l-au auzit grăind aşa, l-au dus în sinedriu la arhierei, că nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi duhului cu care grăia.

Intrând înăuntru au adus nişte bărbaţi care au zis: „L-am auzit că a grăit cuvinte de hulă împotriva locului celui sfânt şi a Legii” şi alte cuvinte, aşa precum se scrie în Faptele Apostolilor. Şi când s-au uitat la el au văzut faţa lui ca faţa de înger. N-au mai putut răbda ruşinea biruinţei; l-au lovit cu pietre şi l-au omorât. Iar sfântul se ruga pentru ei zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”. Dumnezeiescul şi întâiul mucenic Ştefan, prin aşa socotita lui cădere, a doborât pe împotrivă-luptătorul diavol şi s-a odihnit cu somnul cel dulce, arătând minunate moaştele sale. Nişte bărbaţi evlavioşi au luat acele sfinte moaşte, le-au pus într-o raclă făcută din lemn de Persia, l-au acoperit şi l-au aşezat alături de templu. Gamaliel, învăţătorul de Lege, şi Avelvus, fiul lui, crezând în Hristos, au fost botezaţi de apostoli.

Sursa http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie27.htm

– – –

Coborînd dealul dinspre Grădina Ghetsemani, după ce treci de Biserica Mormîntului Maicii Domnului, traversezi o stradă şi după ce mai urci cale de cîteva sute de metri, te găseşti în faţa uneia dintre porţile prin care se poate intra în cetatea veche a Ierusalimului. Aceasta este poarta Sfîntul Ştefan, poartă care pe vremea stăpînirii otomane, s-a numit Poarta Leilor. Imediat ce păşeşti dincolo de poartă, pe dreapta, se află o locuinţă în care se spune că s-a născut Fecioara Maria, cea care l-a născut pe Mîntuitorul creştinilor, Domnul nostru Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu.

La Mulţi Ani tuturor Ştefaniilor şi Stefanilor!

Read Full Post »

Fila XII

Reiau şirul postărilor autoconfesive. Auto confesive? Hm. Mai degrabă, mult mai degrabă, bine ar fi să le spun pur şi simplu, exhibări. Pur? Ei, aici chiar că este de discutat… Simplu? Cît de simplu recurgem la clişee de genul pur şi simplu, de parcă ar şti cineva, ce înseamnă pur, sau ar şti cineva, ce înseamnă simplu. Chiar: ce este pur şi simplu pe lumea asta? Eu nu ştiu… Voi, ştiţi? Tare mi-ar plăcea să aflu ce credeţi despre aceste noţiuni: pur ŞI simplu, tare mi-ar plăcea. Pur şi simplu = un soi de adică, ferm? În fine…

Crăciunul din acest an, mi-a adus mai întîi de toate, o deziluzie. Nu insist pentru că ştiu foarte bine că atunci cînd o uşă se  închide, se deschide o fereastră. Fereastra mea, s-a deschis. Voi reveni cu amănunte, în preajma Sfintelor Sărbători de Paşte. Adică pur şi simplu, sper că voi veni pe blog la vremea potrivită, cu un soi de reportaj din ţara cantoanelor. 🙂

Dar. Uite ce dar (cumplit) am primit chiar azi: m-a sunat un prieten vechi. Un prieten pe care îl cunosc de nu mai puţin de 37 de ani. 37! Doamne Dumnezeule, unde s-au scurs aceşti 37 de ani? Cum au trecut? Prietenul meu, plîngea la telefon. Plîngea amarnic. Plîngea. Ultima oară cînd l-am văzut, a fost la ceremonia de înmormîntare a unui alt prieten comun,  prieten care a dispărut din evidenţele pămîntene, la vîrsta de numai 52 de ani. Acum, prietenul meu, mă anunţa plîngînd amarnic, că un alt prieten comun este atins de o maladie neiertătoare şi că nici el, acel alt prieten comun, nu mai are mult de trăit pe acest pămînt. Vreo cîteva luni de zile. Vreo patru.

Nu ştiu alţii cum sunt dar eu, nu dramatizez aceste întîmplări. Ştiu relativ sigur că tot ce există pe lumea asta pămînteană are un sens; şi are o finalitate. O finalitate urmată de altceva. Îmi place să cred că dacă o lume se apropie de asfinţit, o altă lume stă să apară. A început să moară lumea unora dintre noi? Aşa şi? De ce nu putem să ne bucurăm că am vieţuit pe lumea aceasta? Oare de ce ne întristăm că această lume va fi şi după ce noi nu vom mai fi? Avem copii, nepoţi, urmaşi. Viaţa continuă şi după noi. Pur şi simplu, viaţa continuă. NU?

Read Full Post »

La editura Nemira a apărut în 2011 o carte despre care nu ezit să afirm că nu ar trebui să lipsească din biblioteca nimănui, credincios sau ateu. O carte care se adresează tuturor  celor care îşi pun probleme existenţiale. Cartea se numeşte: Regele, înţeleptul şi bufonul – marele turnir al religiilor.

Autorul, Shafique Keshavjee “s-a născut în Kenia, în 1955, a locuit pentru scurt timp în Anglia, iar în 1963 s-a stabilit, împreună cu familia, în Elveţia. Licenţiat în ştiinţe sociale şi politice, el a fost vreme de trei ani secretar general al Groupes Bibliques des Ecoles et Universites, din Elveţia Romandă.  S-a specializat în istoria comparată a religiilor, iar teza sa de doctorat (Mircea Eliade et la coincidence des opposes ou L’existence en duel) a fost recompensată cu Premiul Societăţii Academice din Vaud “pentru un studiu de excelenţă dedicat gîndirii lui Eliade”. Timp de 15 ani a fost pastor la biserica reformată din cantonul Vaud.

Ca şi alte cărţi de mare valoare, şi aceasta mi-a fost recomandată, de prietenul Teofil.

Scrisă sub forma unei poveşti gen o mie şi una de nopţi, amintind vag de Turnirul Kazar – Andrei Cornea sau de altă carte oarecum asemănătoare, Dialog între un filosof, un iudeu şi un creştin – Abelard, (Polirom- 2008) lectura acestei cărţi ne poartă cu subtilitate în textura de asemănări şi  diferenţe dintre marile curente religioase ale lumii, respectiv iudaism, creştinism, islam, budism, hinduism. Plus dizertaţia ateului-filosof.

“Într-o ţară îndepărtată trăia un popor paşnic… problemele lumii nu ajungeau decît rareori pe frumoasele sale plaje… locuitorii săi îşi consacrau cea mai mare parte a timpului muncii şi familiei, distracţiilor şi prietenilor… de la un timp însă ceva nelămurit se schimbase…atmosfera devenise încărcată, ca stăpînită de un zgomot surd care anunţa o mare furtună… în această ţară trăia un rege… preţuit de toţi, era mîndru de înfăptuirile lui… dintre toate calităţile regelui, cea mai importantă era capacitatea de a-şi recunoaşte propriile limite… în orice împrejurare critică, nu ezita să-l consulte pe cel căruia toţi îi spuneau înţeleptul… cum regele era destul de priceput pentru a recunoaşte că şi înţelepciunea are limite, îi plăcea să-l consulte şi pe acela pe care îl numea cu afecţiune, bufonul.”

Într-o noapte, cei trei au avut un vis pe cît de asemănător, pe atît de neliniştitor. Semne divine păreau să indice că aveau să se producă schimbări mari. Înţeleptul nu avea o pregătire teologică aprofundată, deviza sa fiind:

“înţelepciunea, înseamnă să laşi să crească ceea ce se naşte, să savurezi ceea ce s-a copt şi să laşi să piară ceea ce a murit.”

Neştiind să tălmăcească acele vise dar amintindu-şi de Mircea Eliade pe care îl citise în tinereţe, i-a spus regelui:

“totul este semn, totul este hierofanie, manifestare a sacrului. Şi mai trebuie să ştii să priveşti”.

Dar şi-a amintit şi de Nietzsche, care decretase că Dumnezeu a murit.

“ Dar regele deja nu-l mai asculta. Ridicîndu-se şi apropiindu-se de fereastră, îşi privi cu atenţie ţara. – Le-am dat muncă şi dictracţii, pîine şi jocuri. Dar ceea ce lipseşte poporului meu este un SENS care să-i orienteze. Poporul meu are nevoie de o religie adevărată!”.

Acestea fiind zise, regele a hotărît să organizeze Primul Mare Turnir al Religiilor.

Minunat prilej pentru autor să descrie în spirit analitic-comparativ atît trăsăturile celor cinci curente religioase denumite mai sus, cît şi limitele raţiunii filosofice atunci cînd vine vorba despre sacru. Rînd pe rînd, invitaţii vorbesc în faţa unui juriu, apostrofaţi uneori de bufon şi atent  moderaţi de înţelept, totul sub patronajul regelui.

Minunat prilej pentru cititorul obişnuit să se familiarizeze cu principalele trăsături ale acestor religii, cu diferenţele  dintre ele dar mai ales cu apropierile dintre acestea. Nu lipseşte un uşor iz de intrigă poliţistă (cine a atacat-o Amina, adică pe fata musulmanului prezent la dezbateri?) şi nu lipseşte nici măcar o uşoară intrigă amoroasă: se poate concretiza iubirea Aminei pentru rabinul prezent la Turnir? Mai ales, se poate concretiza sub semnul creştinului care ar putea să îi unească? Să însemne această parabolă, nevoia unui Ecumenism absolut? În definitiv, aceste trei mari religii se revendică toate, de la Vechiul Testament, pe care autorul îl numeşte foarte inspirat, Primul Testament.

Vă las să descoperiţi singuri deliciile acestei minunate cărţi! Vă asigur că merită.

Read Full Post »

Life in picture este o idee originală a lui  Costin Comba .

Tata ceresc, Iti multumesc ca L-ai trimis pe Fiul Tau Isus pe pamant. Noi nu sarbatorim doar nasterea Lui in iesle, ci si motivul venirii Sale– moartea Lui pe cruce. Iti multumim ca dai viata vesnica fiecarui om care accepta darul Lui de mantuire.

Tata, Iti multumesc pentru familia mea. Nu ne este intotdeauna usor in viata, insa stim ca Tu intotdeauna esti cu noi. Asa cum spune Cuvantul Tau, niciodata nu ne lasi si nu ne parasesti. Iti multumesc pentru dragostea care ne leaga impreuna si ca intotdeauna ne porti de grija in nevoile noastre. Te rog sa ne unesti si mai mult in anul care vine. Te iubim si dorim ca timpul de sarbatoare sa fie o zi memorabila.

In numele lui Isus, Amin.

– – –

Au spus mult mai bine despre,

yousef59

ariel

demeter

Mie nu-mi rămîne decît să cred, că aceste postări, vă plac… 🙂

Crăciun Fericit! tuturor vizitatorilor acestui blog. 

Read Full Post »

Older Posts »