La editura Nemira a apărut în 2011 o carte despre care nu ezit să afirm că nu ar trebui să lipsească din biblioteca nimănui, credincios sau ateu. O carte care se adresează tuturor celor care îşi pun probleme existenţiale. Cartea se numeşte: Regele, înţeleptul şi bufonul – marele turnir al religiilor.
Autorul, Shafique Keshavjee “s-a născut în Kenia, în 1955, a locuit pentru scurt timp în Anglia, iar în 1963 s-a stabilit, împreună cu familia, în Elveţia. Licenţiat în ştiinţe sociale şi politice, el a fost vreme de trei ani secretar general al Groupes Bibliques des Ecoles et Universites, din Elveţia Romandă. S-a specializat în istoria comparată a religiilor, iar teza sa de doctorat (Mircea Eliade et la coincidence des opposes ou L’existence en duel) a fost recompensată cu Premiul Societăţii Academice din Vaud “pentru un studiu de excelenţă dedicat gîndirii lui Eliade”. Timp de 15 ani a fost pastor la biserica reformată din cantonul Vaud.
Ca şi alte cărţi de mare valoare, şi aceasta mi-a fost recomandată, de prietenul Teofil.
Scrisă sub forma unei poveşti gen o mie şi una de nopţi, amintind vag de Turnirul Kazar – Andrei Cornea sau de altă carte oarecum asemănătoare, Dialog între un filosof, un iudeu şi un creştin – Abelard, (Polirom- 2008) lectura acestei cărţi ne poartă cu subtilitate în textura de asemănări şi diferenţe dintre marile curente religioase ale lumii, respectiv iudaism, creştinism, islam, budism, hinduism. Plus dizertaţia ateului-filosof.
“Într-o ţară îndepărtată trăia un popor paşnic… problemele lumii nu ajungeau decît rareori pe frumoasele sale plaje… locuitorii săi îşi consacrau cea mai mare parte a timpului muncii şi familiei, distracţiilor şi prietenilor… de la un timp însă ceva nelămurit se schimbase…atmosfera devenise încărcată, ca stăpînită de un zgomot surd care anunţa o mare furtună… în această ţară trăia un rege… preţuit de toţi, era mîndru de înfăptuirile lui… dintre toate calităţile regelui, cea mai importantă era capacitatea de a-şi recunoaşte propriile limite… în orice împrejurare critică, nu ezita să-l consulte pe cel căruia toţi îi spuneau înţeleptul… cum regele era destul de priceput pentru a recunoaşte că şi înţelepciunea are limite, îi plăcea să-l consulte şi pe acela pe care îl numea cu afecţiune, bufonul.”
Într-o noapte, cei trei au avut un vis pe cît de asemănător, pe atît de neliniştitor. Semne divine păreau să indice că aveau să se producă schimbări mari. Înţeleptul nu avea o pregătire teologică aprofundată, deviza sa fiind:
“înţelepciunea, înseamnă să laşi să crească ceea ce se naşte, să savurezi ceea ce s-a copt şi să laşi să piară ceea ce a murit.”
Neştiind să tălmăcească acele vise dar amintindu-şi de Mircea Eliade pe care îl citise în tinereţe, i-a spus regelui:
“totul este semn, totul este hierofanie, manifestare a sacrului. Şi mai trebuie să ştii să priveşti”.
Dar şi-a amintit şi de Nietzsche, care decretase că Dumnezeu a murit.
“ Dar regele deja nu-l mai asculta. Ridicîndu-se şi apropiindu-se de fereastră, îşi privi cu atenţie ţara. – Le-am dat muncă şi dictracţii, pîine şi jocuri. Dar ceea ce lipseşte poporului meu este un SENS care să-i orienteze. Poporul meu are nevoie de o religie adevărată!”.
Acestea fiind zise, regele a hotărît să organizeze Primul Mare Turnir al Religiilor.
Minunat prilej pentru autor să descrie în spirit analitic-comparativ atît trăsăturile celor cinci curente religioase denumite mai sus, cît şi limitele raţiunii filosofice atunci cînd vine vorba despre sacru. Rînd pe rînd, invitaţii vorbesc în faţa unui juriu, apostrofaţi uneori de bufon şi atent moderaţi de înţelept, totul sub patronajul regelui.
Minunat prilej pentru cititorul obişnuit să se familiarizeze cu principalele trăsături ale acestor religii, cu diferenţele dintre ele dar mai ales cu apropierile dintre acestea. Nu lipseşte un uşor iz de intrigă poliţistă (cine a atacat-o Amina, adică pe fata musulmanului prezent la dezbateri?) şi nu lipseşte nici măcar o uşoară intrigă amoroasă: se poate concretiza iubirea Aminei pentru rabinul prezent la Turnir? Mai ales, se poate concretiza sub semnul creştinului care ar putea să îi unească? Să însemne această parabolă, nevoia unui Ecumenism absolut? În definitiv, aceste trei mari religii se revendică toate, de la Vechiul Testament, pe care autorul îl numeşte foarte inspirat, Primul Testament.
Vă las să descoperiţi singuri deliciile acestei minunate cărţi! Vă asigur că merită.
tibi,
särbätorile si anul care vine, sä-tzi aducä numai bucurii,
sänätate si tot ce itzi doresti.
Mulţumesc frumos dragă theo.
Multă sănătate îţi urez şi eu, cu mult drag.
LA MULŢI ANI!
cat priveste religiile, diferentza si asemänärile, nu mä pricep,
citesc cand am ocazia, cu multä curiozitate.
Nu este o diferenţă chiar atît de mare, pe cît se crede.
Eu cred că este un singur Dumnezeu, pe care fiecare dintre noi îl înţelege cum poate.
Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca noi să fim identici, am fi fost.
scuze –privesc
Tibi, la multi ani!
Multumesc pentru propunerea acestei carti: o voi cauta!
Eu traiesc o impartasire a credintei, ca sa zic asa, ginerele meu fiind catolic!
El a consimtit ca sa se casatoreasca in ritul ortodox si copiii sai sa fie ortodocsi! Fara sa se fi convertit… cauta cu fervoare Duhul Sfant in biserica ortodoxa romana, apreciind traditiile si chiar constrangerile acestei credinte! (posturile de ex.!)
Personal, consider ca biserica catolica a facut prea multe concesii in speranta de a atrage credinciosi si a sfarsit prin a-si vinde bisericile goale, tot mai goale!
Cu varsta am invatat ca in materie de culte … este o chestie de minima cultura generala ca si de intarire a propriilor convingeri religioase, ca, inainte de orice
comentariu, sa le cunosti pe toate, macar in liniile lor generale!
Cunosc pe cineva care a trecut la catolicism pentru ca in biserica catolica se sta jos(!), dupa cum mai stiu pe una – persoana „insemnata”, nu spui cine 🙂 – care a trecut la iudaism ca sa fie luata de sotie de catre bogatul evreu caruia i-a facut un copil!
Fara sa cunosti ce uneste si ce desparte in fond cultele… e greu sa fii convins in ceea ce crezi sau daca poti sa crezi in ceva!
Cu cat am aflat mai multe cu atat mi s-a asezat in mine convingerea ca eu nu pot exista in afara ortodoxiei!
Experienta mea ma face sa cred ca fiecare individ are o anume structura sufleteasca careia ii corespunde o anume cautare si o expresa gasire a divinitatii. (evident vorbesc de persoane care cauta cu stiinta si buna credinta!)
Ca sa imi argumentez ideea, as vrea sa dau exemplul unei personalitati de exceptie – Episcopul Vicar Marc – francez, nascut la Paris, arhitect, care s-a convertit la un moment dat la ortodoxism si care, vizitand in 1990 manastirile Moldovei, a devenit monah in Romania!
Azi el este Episcopul Mitropoliei Bisericii Ortodoxe Romane a Europei Centrale si de Vest! http://ro.wikipedia.org/wiki/Marc_Alric – Impresionant parcurs!
Vorbeste o romana care te lasa fara aer, cum nu veti mai auzi in tara noastra decat in cercuri de rasati intelectuali si, daca o sa ii priviti chipul ilustrat in wikipedia..,ori pe site-ul bisericii ortodoxe romane din Franta, o sa jurati ca e roman!
In ce priveste ecumenismul … cred ca acestei idei de convietuire interconfesionala i se potriveste mai bine conceptul modern „politically correct” -care in viata laica frizeaza ipocrizia!
Nu vad insa un viitor fara respectul acordat tuturor religiilor mai ales intr-o lume atat de melanjata si in continua miscare!
Cu bine si… poate imi spui o data secretul: cum reusesti sa citesti atat?
Nutresc o invidie pozitiva! 🙂
Sarbatori frumoase in continuare
Cita,
Tata a fost greco catolic iar mama ortodoxă.
Eu sînt botezat ortodox dar nu am, primit educaţie religioasă în familie (tata arestat, mama speriată, long story).
Am fost un fel de ateu convins, pînă am ajuns la Vatican, în urmă cu şase ani. Acolo am avut revelaţia, în Israel am întărit-o.
Privesc cu foarte mare detaşare orice practicant al oricărei religii, pentru că eu cred că ccel mai sărac sufleteşte, este omul FĂRĂ nici-un Dumnezeu, aşa cum bine spune românul.
Nici eu nu cred că aş pleca vreodată din sînul ortodoxiei, pentru nimic în lume.
Cum reuşesc să citesc atît? Simplu: am timp, iar lectura este principalul meu viciu. 🙂
Inca o data: te invidiez cu drag si prietenie!
Mie ochii imi dau de furca…si timpul care pare sa devina tot mai „scurt”!
In fine, as citi mai mult dar… nu o fac si ma simt mai saraca…
Multumesc caci gratie tie… ma tin macar la curent 🙂
Cita
Voi încerca atunci să scriu săptămînal, măcar despre cîte o carte. 🙂
Mulţumesc pentru recomandare. Recunosc, pentru mine domeniul este destul de nou, dar omul cât trăieşte învaţă. Niciodată nu este prea târziu.
Cu atît mai mult este recomandabilă această carte, pentru cei care nu stiu prea multe despre acest subiect fabulos. Nici eu nu am ştiut pînă în urmă cuuuu vreo şapte sau opt ani dar, am recuperat masiv. 🙂
Multumesc pt mesajul lasat pe blogul meu! Ca sa vezi, eu tocmai te citeam si iti scriam un comentariu 🙂
Coincidenţe, coincidenţe, 🙂
Tibi, multumesc de recomandare 🙂
Sunt ortodoxa ptr ca asa am fost botezata. Bunicii mei sunt catolici. Dar atata timp cat cineva crede in bine, in adevar, in frumos, in echilibru si traieste atat cat poate in felurile acestea, nu-mi pasa prea mult la ce biserica merge.
In rest, nu m-as avanta prea tare. Mai am de aflat, asa ca 🙂
Aşa cum am mai spus, sînt botezat ortodox. Am şi certificat. 🙂
Dar trebuie să recunosc faptul că sînt puternic atras de catolicism.
Îmi place ordinea, rigoarea, civilizaţia catolicilor, pe care nu cred că i-a văzut cineva înghesuindu-se şi călcîndu-se în picioare la pomeni.
Despre dogmă, am aflat eu cîte ceva: o picătură dintr-un ocean. 🙂
Ca şi despre filosofie, de exemplu. Şi eu mai am de aflat. Aşa căăă 🙂
Frumos,Tibi.M-ai facut curioasa! O sa o caut neaparat.
Craciun fericit!
Merită, Ela. Chiar merită!
Crăciun Fericit şi Luminos!
of, tibi, încă mă lupt să ajung în posesia „monseniorului” dar fii sigur că iau în serios recomandările tale, aşa că vom vorbi cândva şi despre această carte.
şi să ştii că eu cred aşa: pentru hrana sufletului, lectura, există în fiecare zi timp. trebuie doar să vrei…
Ştiu psi, că iei în serios recomandările mele pentru că, şi eu iau în serios recomandările prietenului Teofil. 🙂
Eu pentru lectură îmi fac timp, zilnic… Am devenit, dependent de lectură.
Tibi, prieteni, salut! Atractivă carte, plăcută prezentare 🙂
Servus nora!
Meritul principal este al prietenului Teofil. 🙂
[…] pentru această carte) şi am recitit – parţial – două cărţi: una am prezentat-o sumar AICI, cealaltă este o istorie despre apariţia şi extinderea islamului, Moştenitorii Profetului […]
[…] detalii despre Shafique Keshavjee gasiti aici. Despre autor si cartile lui puteti citi si […]