Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 3 ianuarie 2012

La cumpăna dintre ani, am avut privilegiul (hm?)  de a contempla la tele, un spectacol grotesc. Face iRealitatea ce face şi mai distruge la foc automat cîteva redute ale spiritualităţii româneşti. S-au înhămat în jocul dinescului (dinesc care întinează nonşalant, una dintre operele lui Emil Cioran), Maia Morgenstern şi Grigore Leşe. Plus evident, formaţia de suflet a dinescului: Mambo Siria! Nu pot pricepe nicicum, de ce o crîşmă ordinară, a fost botezată cu numele unei opere a marelui Cioran: lacrimi şi sfinţi.

Să o luăm metodic:

Crîşma aia ordinară, denumită pe vremea împuşcatului, Restaurantul Tulcea, a fost lăsată în paragină după ce s-a stabilit destul de limpede, că patronii săi, au fost implicaţi în trafic ilegal de peşte scump şi mai ales, în trafic ilegal de icre negre.

De ce este resuscitată această crîşmă acum? Mister, şi nu prea. Întreaga zonă a centrului vechi este supusă de ani buni de zile, unui proiect de distrugere programatică. Această zonă devenită total insalubră în urma “înţeleptelor” naţionalizări începute în epoca comunistă (uuups!) şi populată masiv de Ceauşescu cu (uuups!) ţigani fără sălaş, a fost lăsată în paragină în mod deliberat.

Evident că întreaga noastră istorie a fost rescrisă şi trebuie să fie în continuare, rescrisă. Contează că într-una dintre acele clădiri din zonă, a fost redacţia unui ziar în care a lucrat Eminescu? Cum care Eminescu? Mihail Eminescu, poetul nostru naţional. Chiar el. Deci, nu contează.

Contează că în acea zonă sunt ruinele Palatului Voievodal? Cum care palat voievodal. Nu ştiţi? Asta s-a şi vrut.

Contează că în acea zonă nu există nici măcar un centimetru pătrat de pămînt care decopertat fiind, ar da de lucru arheologilor şi istoricilor material de lucru pentru decenii întregi? Nu contează.

Important este să împînzim zona cu tot felul de stabilimente dubioase, botezate cu cele mai fanteziste denumiri, stabilimente care sub masca unor restaurante, cafenele, etc, păstoresc la lumina felinarelor din zonă (nu chiar roşii da’ cam pe aproape), o faună abjectă care patronează prostituţia şi traficul de orice fel. Doar zona este sub zodia străzii Covaci, renumită pentru acest soi de activităţi, hăt hăt hăt, înainte de anul de graţie, 1989. Sau, 1990 dacă doriţi. Ştie opărescu de ce. Osuarul descoperit în zona Universităţii, o dovedeşte. Facem parcare dragi tovarăşi, aici.

Banii. Hm, banii. Am o consideraţie deosebită pentru arta actoricească a doamnei Maya Morgenstern. Consider că domnul Grigore Leşe este unul dintre cei mai fervenţi culegători de folclor autentic. Chiar şi formaţia păstorită de dinescu, este compusă din rapsozi autentici. Mambo Siria, este numai o denumire exotică…

Totuşi. Nu pot înţelege de ce acea crîşmă a căpătat numele unei lucrări a marelui Cioran. Lacrimi şi sfinţi? Nu văd unde sunt sfinţii invocaţi de dinescu în timp ce poetul devenit bucătar bea cu nesaţ din cupe fălcoase vin roze, în timp ce cîţiva grataragii destoinici întorceau cu meşteşug, diverse fripturi la proţap. Lacrimi? ha ha ha.

Să recapitulăm: întreaga zonă a centrului istoric al Bucureştilor a fost transformată într-un paradis al stabilimentelor patronate de felinarul roşu, cel mai nou (probabil) stabiliment de acest fel a fost botezat cu un nume – lacrimi şi sfinţi – nume care numai la chiolhan nu invită, o mare actriţă şi un culegător valoros de folclor autentic s-au implicat în acest proiect al dinescului, la cumpăna dintre ani. Mă întreb: cîţi bani se vor mai cheltui pentru ducerea în derizoriu a unor valori româneşti? Şi pentru ce?

Read Full Post »