Mă bufneşte rîsul cînd îi aud pe unii, cînd afirmă că sunt: sociologi, politologi, psihologi, şi mai nou, specialişti (he he hee, specialişti) în PR – aka – specialişti în comunicare. Tare mă mai distrez cînd îi aud pe aceşti impostori cu ştaif, cum îşi dau plini de importanţă nu cu părerea ci, cu verdictul! Aceşti veritabili impostori, nu sunt altceva decît, nişte manipulatori ordinari. Să o luăm metodic:
– sociologii. Aceşti indivizi, se bazează masiv pe sondajele de opinie. Sondaje pe care ei le fac la cererea expresă a unor grupuri de interese, grupuri cărora le livrează constant, exact ce vor aceste grupuri să audă: că nu ştiu ce proporţie din populaţia sondată, este sau nu este de acord cu atitudinea unor anumite partide, personaje cu impact mediatic, etc. Pe mine, nu m-a întrebat niciodată, nimeni, despre nimic. Pe voi, v-a întrebat cineva ceva, vreodată? Sunteţi cuprinşi în marja lor e manipulare, a o mie şi ceva de cetăţeni sondaţi? Nu cred, că.
– politologii. Îi desfid pe aceşti indivizi, pur şi simplu. Aceşti indivizi, pretind că ştiu şi că pot să extrapoleze comportamentul liderilor actuali, cu comportamentul liderilor din trecut. Evident, aceşti indivizi se bazează masiv, pe concluziile sociologilor. Parţial, şi pe teoriile istoricilor. Istorici? Mare parte dintre aceşti istorici, sunt simpli omuleţi care interpretează faptele trecutului, prin propriul lor pat al lui Procust; sau şi mai grav, prin patul ideologilor zilei aflaţi în slujba PUTERII!
– psihologii. Ăştia da, specialişti! Specialişti în ZERO barat. Palide înlocuitoare a duhovnicilor. Indivizi care supuşi unui examen competent, ar trebui urgent împărţiţi în două cete: profitori ai naivităţii, şi nebuni sadea, adică omuleţi căzuţi în patima sindromului defectului de profesie. Nebuni care se cred ciocane şi care nu mai văd în jurul lor, decît cuie.
– pi ar-iştii. Veritabile mostre ale minciunii sfruntate dusă pe cele mai noi culmi ale sofismului cu orice preţ, ca sfidare a celei mai elementare logici a bunului simţ. Aveţi nevoie de exemple? Deschideţi televizorul. Şi dacă mai puteţi, JUDECAŢI!
– – –
PRECIZARE: Am tot respectul pentru profesioniştii adevăraţi.
Tiberiuorasanu's Blog 
Tibi 🙂
Datul cu parerea e una, iar verdictul alta.
Presupun ca orice profesie e supusa, mai mult sau mai putin riscului de a cadea in ridicol, derizoriu ori extrema. Iar asta tine de omul respectiv.
Omul e acela ce fie sfinteste locul, fie il transforma in cocina 😛
Mai cred ca in orice profesie exista si varfuri, exista si uscaturi ca daca ar fi totul perfect, ehe. Zambet.
Eu am o slabiciune ptr psihologie. Nu practic, dar tot o iubesc intr-un fel. Are si ea limitele ei ca oricare alta stiinta. Dar are si lucruri bune.
Iar prietena mea cea mai buna e psiholog practician, iar cealalta e psihiatru si terapeut, hi, hi. Crede-ma pe cuvant ca sunt printre cei mai speciali, cei mai deschisi la minte si la suflet oameni ce i-am cunoscut.
Iar de judecat, ce sa zic. Am cazut si eu in pacatul asta si poate o sa mai cad, desi acuma spun ca nu.
Zambet mare si zi frumoasa.
🙂
Mihaela
Spui: „Mai cred ca in orice profesie exista si varfuri, exista si uscaturi ca daca ar fi totul perfect, ehe. Zambet.”
Zîmbet şi de la mine, pentru că exact asta am vrut să scot în evidenţă: preţiozitatea unora. 😀
Nu este astăzi ziua lui Caragiale? 😛
Pentru psihologie am şi eu o anume slăbiciune dar, nu şi pentru psihologi sau pentru psihiatri (brrrr 🙂 ) . Cu vremea, toţi aceştia cad în păcatul defectului profesional şi psihanalizează instantaneu, orice interlocutor. Brrrr. Zîmbet laaaarg!
He, he Tibi, pai na, defect profesional 🙂
Musai daca apuci sa citesti Fata Morgana a lui Radu Ricman. E speciala sufletului meu. Radu Ricman a fost medic psihiatru si director al spitalului de psihiatrie al spitalului Gataia. Dar. Ceea ce scrie el acolo e direct smuls sin sufletul lui. Cel de om. Caci pana la urma, asta suntem cu totii. Zambet.
Si uite, ca sa fiu in ton cu postarea ta si bineinteles ca sa glumesc putin, apropo de etichete, azi am fost cam anxioasa si vag paranoica caci pe cuvant de cercetas ca nu mai pricep nimic din toata treaba cu Acta. Si aici urmeaza un zambet maaaare.
Mihaela
Am cunoscut şi eu nişte omini care iereau phihologi; toţi au spus că am talent înnăscut la chestiuţa asta. 😛
O să caut cartea asta să văd ce şi cum.
Şi apropo de anxietate: şezi domol că, nimeni nu ştie nimic precis.
Nu cred că furnizorii de internet se vor da bătuţi. Este vorba despre dracu ştie cîte teci de mii de trilioane de bani se învîrt în afacerea asta. Greu de pus căpăstru acum, la internauţi. Nu cred că o să-i lase hackerii să-şi facă mendrele idioţii care au propus ACTA.
Salut, Tibi!
Si o saptamana (cat de cat mai) buna…Asta, pt ca dincolo de dorinta, trebuie sa tinem cont de realitate…
Un subiect interesant si important!
Impostura este mult prea prezenta si „activa” in cotidianul nostru. Si din pacate, adesea este si foarte eficienta, servind cu „succes” patronii firmelor de manipulare in masa.
Calitatea umana si profesionala a „specialistilor” de care vorbesti contribuie decisiv la „analizele” si „verdictele” pe care acestia le fac si le dau.
Oportunismul si lacomia, in stransa interdependenta cu lipsa de caracter, cu lipsa verticalitatii morale si submediocritatea profesionala, fac din „specialistii” in discutie, vajnici reprezentanti si aparatori ai unui sistem corupt si toxic.
Cohortele de „absolventi” ai unui sistem de educatie in care de la copilul de gradinita care spune mamei sa „dea ceva” educatoarei ca sa-l „iubeasca” si pe el (ca asa a vazut la gradi), pana la studentul care discuta cu dezinvoltura despre cat costa un examen si care se oripileaza in fata variantei „pune mana si invata!”, inunda „piata”…
Si pt ca totul s-a facut si se face cu „scop”, cum sa nu fie preluate si „valorificate” aceste „creatii” ale „sistemului”?
Pt a distruge un popor nu ai nevoie de un razboi. E suficient sa ai rabdare si sa „lucrezi” pe educatie si sanatate.
Cred ca am depasit „on topic”-ul, dar lucrurile se leaga si dau din unul in altul…
Salut, Mih
Nu-i bai cu săritul din topic mai ales că acest coment musteşte de bun simţ şi de adevăr.
Am toată stima pentru profesioniştii din orice domeniu dar, mă enervează cumplit manipulatorii pe care îi văd nelipsiţi de pe la tele. Asta am vrut să scot în evidenţă. 🙂
Împărtăşesc opiniile. În ciuda faptului că din prima categorie profesională am cunoscut în ultimii ani două persoane care mă încântă de fiecare dată când îi ascult, când avem o conversaţie. Că sunt însă şi mulţi mercenari, cred că este perfect adevărat. Şi aici probabil că există o etică a profesiei de care unii ţin cont, iar alţii nu.
Am tot respectul pentru oamenii de caracter. Detest mincinoşii.
– Sociologii: pun in cuvinte modele matematici… e drept ca au devenit o tagma de prfitori ai politicului.
– politologii… astia sunt la noi doar niste politicieni ratati!
– psihologii au aparut ca urmare a insingurarii oamenilor si a departarii de Dumnezeu. astia si psihiatri vor sa te scoata din depresie spunandu-ti ca totul se trage de la altii care fie in copilarie te-au maltratat, fie in viata te-au persecutat! daca mergi la preot el te pune sa te privesti si sa vezi ce ai gresit TU insa azi nu ne mai place sa ne privim asa ca ei, psihologii, sunt preferati; nu contest ca se pot obtine rezultate dar e posibil sa iesi din depresie si sa dai in sfidare, ca sa nu zic cinism- ca il citez pe cititorul meu de pe blog 🙂
PR;istii… astia in Romania comunica doar cu ei! prima conditie in comunicare e sa te situezi in mijlocul opiniilor stimuland dialogul real si nu sa impui opinia caci nimeni nu detine adevarul absolut!
🙂 Mi-a placut si sunt in acord cu tine fara sa generalizez si sa jignesc profesionistii care nu sunt pe posturile de televiziune, precis!
Cita
Folosesc acest prilej – ziua lui Caragiale – pentru a-i ironiza un pic pe nemernicii care urlă pe la tele cît îi ziulica de lungă. 😀
Am tot respectul pentru profesionişti deşi, am serioase rezerve faţă de unele meserii – sau ocupaţii, mă rog.
Cel mai tare mă deranjează pseudo-jurnaliştii dar nu m-am mai obosit să-i bag şi pe aceştia în seamă!
cît despre depărtarea de Dumnezeu… asta este cauza cauzelor pentru toate relele care au inundat omenirea.
daaa… să spunem la mulţi ani, maestrului caragiale, tibi! pornisem de azi dimineaţă cu acest gând, dar nu ştiu cumde nu am mai ajos să o spun. el a fost unul dintre cei mai fini psihologi ai epocii sale, iar caracterele personajelor sale… cred că nu mai au nevoie de nicio descriere.
cumva, iată, nimic nu este întâmplare: omul caragiale şi omul eminescu şi omul creangă au fost prieteni. niciunul nu era sociolog, politolog, psiholog… dar citindu-le scrierile îţi dai seama limpede că ştiau să vadă.
să ştii că şi eu mai cochetez cu psihologia, ca instrument de autocunoaştere… psihologia amatorului amestecată cu puţină sau multă intuiţie. este o facultate pe care am dorit să o urmez cândva, dar am renunţat între timp.
psi
toţi cochetăm mai mult sau mai puţin ci psihologia aplicată, atunci cînd ne străduim să înţelegem lumea în care trăim (nu mă refer la filosofia primară), oamenii cu care interacţionăm, etc. şi desigur, unii dintre noi văd mai bine şi mai repede, alţii nu prea văd bine deloc, alţii confundă lucrurile, fiecare cum a fost înzestrat şi educat.
cît despre cei trei ce să mai spun? prea mari pentru această naţie nerecunoscătoare…
Greu să-i mai găsești…pe profesioniști!
Dacă-i cauţi în ţara potrivită, îi găsesşti.
Ati gasit cartea ”Fata Morgana” a lui Radu Ricman! As vrea sa o citesc si eu…o poate urca cineva pe scribd, emule, etc?
Nu am găsit (încă) acea carte.