Particip la tema de luni a clubului psi cu o preluare plină de tîlc de pe alt blog. Deci:
Motto: Cu ce masură veți măsura (judeca) cu aceeasi vi se va măsura!…pilde
Sătucul de la poalele castelului fu trezit în zori de glasul crainicului castelanului care dădea citire în piață unei vestiri.
-Preaiubitul nostru stăpân îi cheamă pe toți bunii și credincioșii săi supuși să ia parte la petrecera prilejuită de sărbătoarea zilei sale de naștere.
Pentru fiecare se va pregăti un dar. Stăpânul cere însă la rându-i tuturora să-i dea o mână de ajutor: să binevoiască aceia care vor veni la petrecere să aducă acolo niște apă ca să umplem puțul castelului, de acum secat…
Crainicul reluă de mai multe ori vestirea, apoi întoarse spatele mulțimii și, însoțit de gărzi, o porni spre castel.
În sat se răspândiră de îndată diverse zvonuri.
-Vai, tot tiran a rămas! Are destule slugi ca să poată să-i umple puțul… eu voi duce o ulcică de apă: să-i ajungă!
-Ba nu, el a fost mereu bun și milostiv! De aceea eu voi duce un butoiaș!
-Ba eu doar un… degetar!
-Iar eu un butoi!
În dimineața petrecerii, pe drumul care urcă spre castel se putea vedea un straniu alai.
Unii împingeau din răsputeri butoaie mari sau gâfâiau cărând vedre mari pline cu apă.
Alții, luându-și în râs tovarășii de drum, duceau pe tăvi carafe mici sau ulcele cu apă.
Alaiul intră astfel în curtea castelului. Fiecare goli apa adusă în puțul castelului, lăsând într-un ungher vasul în care o adusese, îndreptându-se apoi plin de bucurie înspre sala unde avea să aibă loc ospățul.
Fripturi și vinuri, dansuri și cântece se înlănțuiau, fără încetare, până când, spre seară, stăpânul castelului le aduse tuturora mulțumire cu vorbe meșteșugite și se retrase în odăile sale.
-Și darul făgăduit? Mormăiră unii, supărați și dezamăgiți.
Alții vădeau, dimpotrivă, o bucurie deplină. ,,Stăpânul nostru ne-a dăruit cea mai minunată petrecere!”
Înainte de a pleca, fiecare trecu să-și ia înapoi vasul în care adusese apa. Atunci izbucniră strigăte care iute se transformară într-o rumoare care cuprinde și exclamații de bucurie și urlete de mânie.
Vasele fuseseră umplute până la gură cu bani de aur!
-Ah, dacă aș fi adus mai multă apă..
,,Dați și vi se va da… căci cu ce măsură veți măsura, cu aceeași vi se va măsura”.
Au mai vorovit despre dreapta judecată: redsky . scorpiuta . virusache . Carmen . cita . anaveronica . Agatha .
anacondele . abisurile . Ionela .
dreapta judecată? 🙂
subiectiva judecată, poate…cea dreaptă, poate în ceruri, Doamne-ajută!
judec în măsura în care îmi serveşte, înţelegând…
din păcate, vremea castelelor a trecut, dar a Palatelor nu, regii sunt de carton, iar puţurile noastre au secat şi ele…în plus, nu ne mai invită nimeni la niciun festin….dar avem Fiscul, unde mergem cu butoiaşul plin cu galbeni şi nu primim în schimb nici măcar un pahar cu apă….aşadar, dau! primesc în aceeaşi măsură? nu cred!
Ştiu prea bine că judecata proprie a fiecăruia dintre noi, este perfect subiectivă.
Tocmai pe acest aspect este centrată această pildă: pe subiectivismul fiecăruia dintre noi. 🙂
„Dați și vi se va da… căci cu ce măsură veți măsura, cu aceeași vi se va măsura”.
Despre asta este vorba: dar din dar, se face RAI!
Asta nu înţeleg românii: nu există un izvor perpetuu de bunăstare.
Fiecare dintre noi, trebuie mai întîi să dea ce poate şi mai ales, ce vrea.
„Regele” (statul) n-are de unde să dea festinuri la nesfîrşit.
Dacă nu colectează, festinul este nul.
La fel de nul ca şi statul asistenţial. NU ? 🙂
şi cine hotărăşte care trebuie să dea mai întâi? 🙂
te pomeneşti că ne-om trezi cu toţii într-o zi numai dând…:)
dări cu dări vor duce la şi mai multă sărăcire, şi în niciun caz nu spre Raiul visat…iar REGELE nu dă festinuri pentru mine sau alţii asemeni mie, în nicun caz, deci, nicio petrecere pierdută.
şi, dimpotrivă, cred că „românii” , cei printre care eu mă număr, au înţeles exact! nu despre izvor perpetuu de bunăstare vorbesc eu, căci acela există numai pentru unii; eu făceam referire la propriul izvor şi al altora cu acelaşi tip de izvor, prin care apa, de curgea odată liberă, m-am trezit că are taxă de vizitator…
Tocmai despre asta este vorba: nu ar trebui să aşteptăm ca cineva să dea verdicte; ar trebui să fim educaţi de mici în spiritul ideii: „dăruind, vei dobîndi”. 🙂
Aşa cum bine spune Cita, trebuie să deveniom conştienţi că „statul suntem noi”. Nu trebuie să cerem de la „noi” mai mult decît putem da. 🙂
[…] aceeaşi temă, judecata, vă invit să citiţi şi la: tibi, virusache, redsky, […]
[…] tibi, virusache, redsky, scorpio, […]
Asta e: te feresti sa judeci, ingaduina vei avea si nu vei fi judecat!
cat despre stat… cand o sa intelegem ca statul suntem noi poate o sa reactionam altfel!
Exact Ciuta,
despre asta este vorba: statul suntem noi toţi, nu guvernanţii vremelnici.
ce frumoasă este povestea, tibi! 🙂
precum spuneai, judecata fiecăruia dintre noi este subiectivă. dar eu cred că noi putem cel mult să spunem, pe baza propriilor percepţii şi experienţe, dacă ceva ne place sau nu. eu mă feresc să judec. dar îmi place să dăruies, tare, tare mult. uneori, un gest mic, înseamnă atât de mult!
iar atunci când primesc ceva mă simt onorată şi copleşită.
ar trebui să învăţăm să dăruim mai mult şi să nu aşteptăm nimic în schimb.
da psi, da, este frumoasă! 🙂
eu mai cad în păcat şi mă apuc să judec. sînt impulsiv, reacţionez repede dar apoi, regret ieşirea. ce să fac? ăsta sunt, altu’ mama nu mai face. 🙂
[…] Onuk” e o poveste, ca să spun aşa, tangentă la tema judecata, abordată azi de psi, tibi, virusache, redsky, scorpio, dictatura justitiei, cita. Fiindcă tocmai mi-a căzut fisa că […]
mi-a placut mult povestea, un sfarsit suprinzator si meritat! eu cred ca fiecare asta culegem in viata, ce semanam. si daca uneori noi dam flori si culegem spini, putem trai cu sufletul impacat, ne-am facut datoria…
O poveste plină de învăţăminte, fără îndoială.
[…] https://tiberiuorasanu.wordpress.com/2012/01/30/judecata/#comment-16111 Like this:Like3 bloggers like this post. This entry was posted in reflectii. Bookmark the permalink. ← Still Cold and Empty […]
[…] aceeaşi temă (judecata) au mai scris azi: psi, tibi, virusache, redsky, scorpio, dictatura justitiei, cita, vero Rate this: Share […]
Frumoasă poveste. Eu dau impozite cu butoiul și n-aș vrea la schimb decât funcționari civilizați, străzi fără gropi, un învățământ performant, un sistem medical care să nu ucidă oameni, o justiție incoruptibilă. Știu, vreau prea mult!
Dar măcar în degetar puneți ceva, să nu plec cu el gol!
Lasă Doinişoară că nu mai ai mult de aşteptat.
Va cîştiga USL alegerile, îl vor suspenda pe preşedinte pentru că aşa vor muşchii lui Putin, apoi va curge laptele şi mierea pe toate coclaurile României.
Da, este evident că pretențiile mele sunt exagerate. Nu-mi rămâne decât să-îmi reînoesc pașaportul.
reînoiesc
Eu am paşaportul pregătit. Nu prea mai cred că se va schimba ceva în bine pe-aici, prea curînd.
[…] ce-or fi scris? psi, tibi, virusache, redsky, scorpio, dictatura jiustitiei, cita, vero, Rate this: Share this:EmailPrintMai […]
O poveste plina de invataminte..Ce bine ar fi sa fie asa..e multe ori , bunatatea pe care o dai si o risipesti nu are aceeasi masura..Deh…
Cum s-ar spune, nici-o faptă bună, nu rămîne nepedepsită. 🙂
într-adevăr, fiecare primește pe măsura dăruirii. Deși, în ultima vreme, acest lucru pare să se aplice doar în privinșa lucrurilor negative: ai făcut rău, ți se va întoarce în egală măsură. Binele…poate să mai aștepte 🙂
Sau poate e așa în măsura în care tu însuți o crezi. Și conștienșizezi numai DUPĂ ce s-a întâmplat: „a, de aia mi s-a întâmplat așa, pe ntru că și eu, la rândul meu…”
Poate sună pragmatic și deloc artistic, dar în viața reală, unele pilde își cam pierd din esență.
De-asta sunt poveştile frumoase: ne fac să visăm… 🙂
da, ai dreptate. dar shshshhst! Nu mai spune nimănui, că sigur se trezește câte unul să te tragă de mână taman când e visul mai frumos și te trezește!
🙂
Foarte frumoasă poveste ! N-o știam.Cu tâlc. Mulțumesc, Tibi !
Cu plăcere, Carmen! 🙂
[…] este doar un posibil raspuns la provocarea lui Psi preluata si de tibi, virusache, redsky, scorpio, dictatura jiustitiei, cita, vero, cioburi de chihlimbar, dagatha, […]
[…] onorata instanta facura parte, fara intarziere, si Psi, Redsky, Tiberiu, Vero, Scorpio, Dictatura justitiei, […]