Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for februarie 2012

1 Martie

Dedic în această zi minunată un cîntec către soţia mea

#

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?…

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.

#

Uite, de-aia: pentru că eşti şi pentru că-mi exişti!

Read Full Post »

Zi rară. Cu puţine evenimente consemnate de wikipedia.

De mineriada din 1990 am cam uitat.

Nici prea multe personalităţi nu s-au născut în această zi.

Din considerente personale, vă ofer o melodie a lui Gioacchino Rossini n. 1792

Ce semnificaţie are această zi pentru voi?

#

2.3. Gioacchino Rossini – Stabat Mater

Stabat Mater este, fără îndoială, unul dintre textele sacre cele mai

emoţionante din ritualul religios catolic, conceput pe versurile unui

poem medieval foarte popular, care începe cu versul “Stabat Mater

dolorosa…” (Stătea Mama îndurerată…). Se presupune că autorul “

secvenţei” de 20 de strofe a câte 3 versuri, introdusă în liturghia

catolică, a fost călugărul franciscan Jacopone da Todi (1228  – 1306),

originar din provincia italiană Ombrie. Caracterul dramatic al textului a

fost sursă de inspiraţie pentru  aproape 500, de autori din toate epocile

(renaştere, baroc, romantism sau perioada contemporană) şi de pe toate

continentele, fiind tradus, totodată, într-o multitudine de limbi.

Din punctul de vedere al canoanelor religioase, oratoriul  Stabat

Mater este, însă, cea mai discutabilă partitură. Însuşi Papa Pius al X-lea

a considerat  în 1922, că lucrările lui Rossini nu puteau fi interpretate în

bisericile catolice, fiind nepotrivite cu spiritul muzicii de cult, chiar dacă

în muzica sa drama religioasă este pătrunsă de adânci sentimente

umane. Oratoriul Stabat Mater, pagină înălţătoare,  în care marea temă a

suferinţei şi a salvării este interpretată de compozitor într-o manieră

proprie, expresie sinceră unui suflet generos şi cald, este alcătuit din 10

secţiuni ale căror titluri reprezintă primele cuvinte ale

textului:1.Introducere – Stabat Mater dolorosa 2.Arie– Cuius animam;

3.Duet– Qui est homo qui non fleret ; 4.Arie – Pro pecatis suae gentis;

5. Cor a capella şi recitativ –Eia mater fons amoris; 6. Cvartet – Sancta

Mater, istud agas; 7. Cavatina – Fac ut portem Christi mortem;

SURSA aici    

 

Read Full Post »

Cică era odată într-un sat un om grozav de leneş; de leneş ce era, nici îmbucătura din gură nu şi-o mesteca. Şi satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărâ să-l spânzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire şi altora. Şi aşa, se aleg vreo doi oameni din sat şi se duc la casa leneşului, îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesimţitor, şi hai cu dânsul la locul de spânzurătoare!

Aşa era pe vremea aceea.
Pe drum se întâlnesc ei cu o trăsură în care era o cucoană. Cucoana, văzând în carul cel cu boi un om care sămăna a fi bolnav, întrebă cu milă pe cei doi ţărani, zicând:

— Oameni buni! Se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, şi-l duceţi la vro doftoroaie undeva, să se caute.

— Ba nu, cucoană, răspunse unul dintre ţărani; să ierte cinstită faţă dumnevoastră, dar aista e un leneş care nu credem să fi mai având păreche în lume, şi-l ducem la spânzurătoare, ca să curăţim satul de-un trândav.

— Alei! oameni buni, zise cucoana, înfiorându-se; păcat, sărmanul, să moară ca un câne, fărădelege! Mai bine duceţi-l la moşie la mine; iacătă curtea pe costişa ceea. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi, ia aşa, pentru împrejurări grele, Doamne fereşte! A mânca la posmagi şi-a trăi şi el pe lângă casa mea, că doar ştiu că nu m-a mai perde Dumnezeu pentr-o bucăţică de pâne. Dă, suntem datori a ne ajuta unii pe alţii.

— I-auzi, măi leneşule, ce spune cucoana; că te-a pune la coteţ, într-un hambar cu posmagi, zise unul dintre săteni. Iaca peste ce noroc ai dat, bată-te întunerecul să te bată, uriciunea oamenilor! Sai degrabă din car şi mulţămeşte cucoanei, că te-a scăpat de la moarte şi-ai dat peste belşug, luîndu-te sub aripa dumisale. Noi gândeam să-ţi dăm sopon şi frânghie. Iar cucoana, cu bunătatea dumisale, îţi dă adăpost şi posmagi; să tot trăieşti, să nu mai mori! Să-şi puie cineva obrazul pentru unul ca tine şi să te hrănească ca pe un trântor, mare minune-i şi asta. Dar tot de noroc să se plângă cineva… Bine-a mai zis cine-a zis că: „Boii ară şi caii mănâncă”. Hai dă răspuns cucoanei, ori aşa, ori aşa, că n-are vreme de stat la vorbă cu noi.

— Dar muieţi-s pormagii? zise atunci leneşul, cu jumătate de gură, fără să se cârnească din loc.
— Ce-a zis? întrebă cucoana pe săteni.
— Ce să zică, milostivă cucoană, răspunde unul. Ia, întreabă, că muieţi-s posmagii?
— Vai de mine şi de mine, zise cucoana cu mirare, încă asta n-am auzit! Da’ el nu poate să şi-i moaie?
— Auzi, măi leneşule: te prinzi să moi posmagii singur, ori ba?
— Ba, răspunse leneşul. Trageţi mai bine tot înainte! Ce mai atâta grijă pentru astă pustie de gură!

Atunci unul dintre săteni zise cucoanei:

— Bunătatea dumneavoastră, milostivă cucoană, dar degeaba mai voiţi a strica orzul pe gâşte. Vedeţi bine că nu-l ducem noi la spânzurătoare numai aşa, de flori de cuc, să-i luăm năravul. Cum chitiţi? Un sat întreg n-ar fi pus oare mână de la mână ca să poată face dintr-însul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i împărăteasă mare, ce-ţi baţi capul!

Cucoana atunci, cu toată bunăvoinţa ce ave, se lehămeseşte şi de binefacere şi de tot, zicând:
— Oameni buni, faceţi dar cum vă va lumina Dumnezeu!

Iar sătenii duc pe leneş la locul cuvenit şi-i fac felul.
Şi iaca aşa au scăpat şi leneşul acela de săteni, şi sătenii aceia de dânsul. Mai poftească de-acum şi alţi leneşi în satul acela, dacă le dă mâna şi-i ţine cureaua.

Ş-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.

Sursa http://www.neamt.ro/cmj/Creanga/Povestea_lenesului.html

# # #

POI-Mîine (rectificare la atenţionarea Ginei 🙂   )nu este numai mărţişorul. Printre alte multe evenimente, se împlinesc 175 de ani de la naşterea lui Ion Creangă.  Nu ştiu de ce am simţit nevoia să re-citesc această scurtă poveste. Sau poate ştiu? Nu ştiu dar mi se pare că lucrurile nu mai stau ca atunci. Pare că lucrurile sunt mult mai grave. Nu mei este un singur leneş în s(T)at ci mult mai mulţi, se numesc parlamentari dar, în loc să-i spînzure aşa cum ar trebui, poporul se milostiveşte de ei şi-i tot votează într-o veselie de neînţeles. Voi ce credeţi că ar trebui să facem cu chiulangiii din parlament? 

Read Full Post »

N-aţi mai auzit de acest termen-sintagmă = dintele de catifea? Nici eu. Tocmai l-am inventat.

Să vă spun ce înseamnă un dinte de catifea? V-aş spune, dacă aş şti. Dar, nu ştiu.

Încerc şi eu să înţeleg cum a ajuns dintele de catifea, să ne guverneze vieţile.

Habar nu am ce credeţi voi că este politeţea dar eu am ajuns să cred că politeţea falsă este un dinte de catifea.

Se pare că la ordinea zilelor noastre, importantă a devenit deformarea şi răstălmăcirea tuturor termenilor care permiteau un dialog firesc. Dacă politeţea practicată de antecesorii noştri era expresia respectului pentru interlocutor, se pare  că politeţea zilelor în care trăim, este expresia neputinţei unora dintre noi, de a le da o replică perfect meritată, noilor purtători ai cuvîntului care duc(e) într-un perfect derizoriu, cele mai elementare noţiuni ale bunului simţ. Am intrat aproape fără să ne dăm prea bine seama, într-o nouă eră a sofismului fără frontiere.

Replica hotărîtă practicată cu succes de antecesorii noştri, a fost înlocuită cu, sau de dintele de catifea. Dinte care nu muşcă, nu sfîşie, nu mursecă; dinte care dă tîrcoale evazive adevăratelor noastre probleme, dinte care se lasă cariat de politeţea atribuită cu mare generozitate, falselor idei despre normal.

Deseori politeţea, a început să îmbrace o haină tristă: laşitatea legănată de iluzia unui confort personal, confort brutalizat din ce în ce mai violent de carnasierii care se folosesc copios de slăbiciunea politicoşilor care fără şă ştie ce sunt dinţii de catifea, îi acceptă.

Read Full Post »

Evanghelia după Fiul NORMAN MAILER

Desigur, oamenii se împart în atei şi credincioşi, aceştia aparţinînd de tradiţii diferite, este loc sub soare pentru toată lumea, fiecare cu conştiinţa sa, dar puţină lume pune la îndoială existenţa lui Iisus ca persoană istorică. Şi este imposibil de negat că acest personaj extraordinar a marcat soarta lumii. Chiar şi istoria s-a împărţit în două mari perioade, înainte de Hristos, şi după Hristos. În afară de cărţile bisericeşti, acest personaj a fost subiectul a nenumărate romane, piese de teatru, filme, picturi, sculpturi, piese muzicale. S-ar părea că nu mai este nimic de spus despre acest personaj; iată că nu este aşa.

În 1997, Norman Mailer vine cu o abordare absolut extraordinară şi propune o biografie a lui Cristos, povestită de el însuşi, într-o Evanghelie, o autobiografie, Evanghelia după Fiul (am postat primul capitol din carte, anterior; citeşte AICI). Născut într-o familie de esenieni, unii dintre cei mai habotnici dintre evrei, crescut în cultul curăţeniei, timp de 14 ani învaţă meşteşugul lemnului, părintele său pămîntesc, Iosif, fiind tîmplar. La vîrsta de 27 de ani îşi încheie ucenicia, dar continuă să munceascăîmpreună cu Iosif.

– “Ar fi ieşit un tîmplar bun din tine, dacă asta ar fi dorit Dumnezeu să te faci”.

Oare ce voia Iosif să spună cu vorbele astea ? Uitase Iosif că atunci cînd Iisus avea 12 ani îi destăinuise taina naşterii sale ? De cîte ori mergeau la templu, stătea de vorbă cu bătrînii învăţati, care îi spuneau mamei sale :

– “Nicicînd nu ne-a fost dat să auzim atîta înţelepciune, de la cineva atît de tînăr”.

Copil fiind, Iisus are îndoieli. Învăţa şi el ca toţi copiii de evrei înca înainte de vîrsta de cinci ani, toate Cărţile Sfinte, se joacă, dar uneori în competiţie cu alţii, nu cîştigă el întotdeauna. Oare să fie adevărat ca EL este FIUL ? După moartea lui Iosif, îndoielile îl copleşesc. Trebuia să meargă fără zăbavă la profetul acela vestit, Ioan Botezatorul, pe care mulţi în afară de farisei, îl credeau sfînt. După botez, Dumnezeu i-a spus:

– “Pentru că nu eşti încă în putere, nu te întoarce acasă. Mai bine urcă muntele şi în pustietatea aceea posteşte între stînci. Bea apă, dar de mîncat să nu mănînci nimic”. Chinuit de Diavol cu felurite ispite, Hristos strigă puternic:

– Piei Satana ! Nu pe tine te vreau, ci pe Tatăl!

Povestea lui Iisus este foarte bine cunoscută şi nu trebuie să o repovestesc eu. Meritul incontestabil al lui Norman Mailer este că reuşeşte să redea un Iisus autentic Divin, dar cu trăsături de mare profunzime autentic umană . Dacă Iisus pe cruce s-a îndoit că este fiul lui Dumnezeu, putem să avem şi noi momentele noastre de slăbiciune fără a ne ruşina.

Astăzi începe Postul Mare. Cine are putere, îl va ţine pîna la Invierea lui Iisus Hristos, la Sfintele Paşti!

Read Full Post »

Duminica din 26 februarie, ziua care precede intrarea in Postul Sfintelor Pasti, este numita Duminica izgonirii lui Adam din rai, dar si Duminica iertarii. Sfintii Parinti i-au dat acestei duminici si acest nume, pentru a ne arata ca nimeni nu poate intra in post daca nu este in pace cu semenii.

Dumnezeu nu poate fi trait de cel ce este in cearta cu aproapele. Caci El fiind iubire, este si iertare. Asa ca numai cel ce iarta se poate impartasi de aceasta iubire dumnezeiasca. Si pe cat de mult iarta, pe atat de mult se impartaseste de Dumnezeu.

Este un aspect pe care noi il neglijam de multe ori atunci cand vine vorba de iertare. Daca am facut cuiva rau, ne spunem ca este de ajuns sa-I cerem lui Dumnezeu iertare pentru fapta savarsita. Insa, Dumnezeu ne cere mai mult. Doreste sa mergem sa ne cerem iertare de la cei pe care i-am ranit prin cuvintele si faptele noastre si sa dam iertare tuturor celor ce o cer de la noi. Si ne cheama spre acest lucru, pentru ca ne vrea sa fim iubiti si de semeni.

Nu-i deloc usor sa renunti la dispretul fata de altii, acordand iertare, dar mai greu e sa te dai jos de pe aparenta superioritate si sa ceri iertare. Cel care a indeplinit aceste cereri, si-a pregatit inima sa-L primeasca pe Hristos.

Randuiala practicii liturgice a iertarii

In aceasta duminica exista o slujba unica, care din nefericire lipseste din multe biserici, ea fiind intalnita mai mult in manastiri.

La aceasta slujba, slujitorii sunt imbracati in vesminte luminoase, dar dupa oficierea Vecerniei, aceste vesminte nu vor mai fi imbracate pe toata durata postului.

In parohii, dupa oficierea Vecerniei, preotii, cu epitrahilul pus si sfanta cruce in mana, se pleaca in fata credinciosilor, cerandu-si iertare. Credinciosii se pleaca in fata preotilor, isi cer si ei iertare, apoi saruta crucea si mana dreapta a preotului. Dupa aceea se imbratiseaza intre ei, cerandu-si unul altuia iertare. In acesta vreme, se canta la strana Canonul Sfintelor Pasti.

In Muntele Athos, dupa Vecernie se intra in trapeza in procesiune, si se lasa sec de branza si oua, alimente care nu se vor mai consuma in vremea postului. In timpul mesei, se citeste un cuvant despre izgonirea lui Adam din rai sau un cuvant de indemn la post. La finalul mesei, monahii canta catavasiile canonului Acatistului, troparele hramului, incheind cu condacul Acatistului. Dupa rugaciunile de multumire, ramane o singura lumanare aprinsa pentru a se citi Pavecernita Mica. La sfarsitul ei, obstea ingenuncheaza si egumenul citeste o rugaciune de dezlegare. Egumenul, purtand epitrahilul si Evanghelia in mana dreapta, se opreste la usa spre a-si cere iertare de la ceilalti frati. Monahii fac o metanie inaintea lui, saruta Evanghelia si mana dreapta a acestuia, apoi fac unii catre altii metanii, cerandu-si iertare si isi ureaza „Post bun”. Dupa ce si-au daruit unii altora iertare, se sting candelele si fiecare merge la chilia sa.

Sa luam aminte neincetat in acest post la cuvintele Mantuitorului: „Ca de veti ierta oamenilor greselile lor, ierta-va si voua Tatal Cel ceresc; Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre” (Matei 6, 14-15).

Post cu bucurii.

Sursa: Crestin Ortodox

Read Full Post »

– oare poate cineva să precizeze exact! momentul în care a apelat pentru prima dată, la propriile sale amintiri şi mai ales de ce?

– oare poate cineva să-şi amintească exact! momentul în care s-a confruntat cu primul mister din viaţa sa?

– oare poate cineva să spună exact! de ce misterul este legat mai ales de cer?

– oare poate cineva să motiveze exact! de ce mulţi dintre cei care scrutează cerul, se gîndesc la convertire?

– oare poate să explice cineva exact! de ce convertirea trebuie să beneficieze de o asistenţă calificată?

– oare poate cineva să priceapă exact! că uneori asistentul ales, nu este un mentor ci un mânuitor?

–  oare poate cineva să intuiască exact! de la bun început că un mânuitor onest trebuie să dea în primul rînd dovadă de o nemărginită bunătate?

– oare poate cineva să definească exact! bunătatea în termeni precişi, după un model să spunem, matematic ?

– oare poate cineva să explice exact! că logica de tip matematic odată dobîndită, nu se mai pierde aşa cum de exemplu, nu se uită mersul pe bicicletă?

– oare poate cineva care iubeşte mai ales mersul cu bicicleta ca sport eliberator, să-i înţeleagă exact! pe cei care iubesc mai ales, biblioteca?

– oare poate cineva care iubeşte enorm biblioteca, să se lase măcar uneori sedus exact! de frumuseţea şi de savoarea ascunse de Mama Natură, în ierburi banale?

– oare pot cei care iubesc ierburile ascunse într-o baltă sau în jurul ei, să-şi motiveze exact! pornirea de a-i hăitui pe bieţii peştişori ascunşi între ele?

Eu nu ştiu să răspund. Presupun că voi primi unele răspunsuri, de la membrii clubului neexclusivist, psianacondeleredskyClaudiaOlimpiascorpio,

virusacheCitagriskaVeroversanaveronicablueriverCarmenlolita

Read Full Post »

Older Posts »