Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 2 februarie 2012

Spre Franta

03 August 2008

Plecare din Bucuresti la 6,00. Piteşti 7,30. Deduleşti 8,30. Înainte de asta, la Dealul Negru, am remarcat că serpentina aia foarte periculoasă a fost îngrădită de un parapet. La Deduleşti, serpentina a fost sensibil lărgită; asta e de bine.

Vremea e superbă şi ţine cu noi, hoinarii amatori de turism în circuit.

Pe Valea Oltului, lucrări de reparaţii necesare, dar care ne cam exasperează pentru că traficul e gîtuit destul de serios.

Urmează Sibiu, apoi Deva, Arad, Nădlac şi după ce trecem graniţa fără oprelişti, purcedem hotărît spre Budapesta unde vom petrece prima noapte.

La hotel, camera e destul de spaţioasă şi de primitoare dar televizorul şi frigiderul sunt niţel în grevă; mde. Cobor la recepţie şi după gesticulări ( în fine ) înţelese de domnul de la receptie, obţin ceva berică destul de recişoară. Însetaţi bine fiind, o terminăm repejor dar, a doua mea tentativă de a mă înţelege cu stăpînul berilor, dă greş; zice nenea ăla că bere nu mai e! Sigur că nu-l cred dar, ce să fac ? Mă duc şi mă culc.

04 August 2008

Micul dejun servit intr-o camera inghesuita este totusi destul de consistent; imbarcare in autocar si fuguta la drum spre Viena; revedem catedrala Sf. Stefan, biserica in stil baroc Sf. Petru, biserica Votiva (votive=legamint cu o divinitate) in stil gotic cu cele doua turnuri, Ringul, Praterul etc. Ghidul ne spune printe altele ca fosta piata de vechituri a fost transformata in piata de produse a-tipice (telemea, muraturi, alimente exotice); de asemenea aici sint tot felul de restaurante cu specific reprezentind diverse parti ale lumii. In parcul Palatului Schonbrun se afla cea mai veche gradina zoologica din Europa. Aici, la Viena, doi ‘boboci’ s-au alipit de noi pentru timpul de petrecut pe cont propriu; atit de uluiti erau de tot ceea ce vedeau ca se miscau imperceptibil. La un moment dat, Robert scapa o remarca :

– Unde v-ati pricopsit cu melcii astia ?

Ajungem la manastirea Melk in jurul orei 17. Construita intre anii 1702 si 1739 in stil baroc, este manastire de maici de ordin Dominican. La intrare strajuiesc sfintii Patrick si Leopold , care este si patronul Austriei. Biserica are in interior in partea din fata a altarului o inscriptie inlatina: NON CORONABITUR NISI LEGITIME CERTAVERIT. Biserica este aurita din belsug si cred eu, este dureros de frumoasa. Peretii sint un soi  de imitatie de marmura maron. De la Melk incepe pe Valea Dunarii o portiune denumita “Dunarea Romantica”. La Durkheim a fost capturat Richard Inima de Leu, dupa ce corabia cu care se intorcea de la o cruciada s-a scufundat. Manastirea are si un frumos parc dar pe care il vom vizita eventual alta data; nici timp nu prea avem dar, pe aici spiritual mercantil este la el acasa : vrei la muzeu, 6 Euro; vrei in interiorul bisericii si terasa de unde se poate vedea Dunarea si portul, 8 Euro; vrei sa admiri gradinile ?  Alti 7 Euro !  Va multumim frumos dar NU !

Facem citiva pasi prin localitatea de linga manastire, un orasel mic si cochet care respira tihna si bunastare . Casele foarte bine intretinute sint spatioase; pentru ca se afla pe o colina, una dintre case are o intrare situata pe o strada, la parter; dar mai are o intrare (sau, ma rog, iesire) pe o alta strada, numai ca de data asta accesul se face direct din acoperis ! Revenim la autocar si plecam intins catre o alta localitate, Vocklabruck, unde ne vom caza. Intrebati fiind daca vrem sa servim cina in schimbul a 8 Euro, acceptam. Soseaua este perfect intretinuta, pamintul care se vede pe geam este lucrat integral, parcelele sint perfect delimitate; in zonele unde sint localitati, soseaua este antifonata.

Vocklabruck este o mica localitate situata cu vrea 70 de kilometri mai inainte de urmatoarea noastra etapa, adica Salzburg. Ma surprinde numarul enorm de reprezentante auto. De asemenea, localitatea este plina de mici plantatii de flori, care marginesc drumul; cind proprietarul decide sa vinda din flori, procedeaza astfel : pune un anunt in care spune ce vinde si la ce pret, pune o masa pe care se afla o cutie pentru bani si o foarfeca. Clientul vine si daca ii convine se autoserveste, plateste si p’aci ti-e drumul …

Nu stiu altii, dar eu nu-mi pot imagina asa ceva in Ro pentru nimic in lume; ba fac pariu ca bietul om ar ramine si fara masa si fara flori si bineinteles si fara foarfeca.

Localitatea are vag aerul intilnit de exemplu in Sibiu. Terase pe strada, parterul caselor cu doua si trei niveluri ocupat cu magazine, totul este vopsit, curat si ingrijit iar atmosfera este tihnita de mic orasel provincial…

Cina anuntata se compune dintr-o foarte gustoasa supa de taitei, o mincarica cu carne de pui, orez, sos alb si legume (morcov,fasole verde) fierte si un soi de inghetata cu ceva in chip de fructe; nu stiu daca a fost numai foamea de vina, dar n-a prea mai ramas nimic prin farfuriile noastre.

Hotelul se cheama Auerhahn si e de o ciudatenie perfecta; construit pe o colina prin adaugiri repetate, te cam ratacesti prin coridoarele sale labirintice. Dar camera in care am stat noi, este primitoare, curată, si corect utilata cu tot ceea ce are nevoie un om obisnuit pentru a se simti confortabil.

Seara este totusi cam racoroasa; dar asta nu impedica nici berea si nici vinul sa ne alunece binisor pe giturile insetate…

05 August 2008

Peste noapte a plouat putin, dar nu este prea racoare. Ne-am trezit binedispusi dupa un somn bun si odihnitor. Mic dejun foarte bun, consistent si hranitor.

In drum spre Salzburg aflam ca in zona sint 76 de lacuri glaciare care pot fi vizitate simultan de 240 mii de turisti pentru ca de atitea paturi dispune oferta turistica locala; mie mi se pare impresionant.

Salzburg este o asezare veche de aproximativ 2700 de ani; cea mai veche bisserica dateaza din 626 DC; pina in 1803 puterea a fost in mina clerului. Loc de bastina a lui Mozart; elev al lui Haydn are 638 opere la activ desi a murit la 35 de ani, in conditii neelucidate complet; A murit bolnav si sarac la Viena si a fost inmormintat intr-o groapa comuna.

In centrul localitatii se afla la mica distanta una de alta, casele lui Mozart, a lui von Karajan si a lui Cristian Dopller.

Orasul este amplasat pe trei coline si are inclusiv o biserica maramureseana din lemn; este cel de-al doilea oras ca importanta culturala din Austria si are cam 140 mii de locuitori. Berea se afla la loc de cinste in preferintele localnicilor si probabil de aceea aici se gaseste si o berarie cu circa 800 de locuri.

Vizitam gradinile Mirabelle construite de episcopul Rathenan pentru Salomee cu care a avut 16 copii; intrat in conflict cu principele de Bavaria, a fost intemnitat in castelul orasului, iar Salomee a fost alungata impreuna cu toti copiii; in palatal construit pentru Salomee acum este consiliul local. Vizitam doua magazine cu specializare stricta, care ofera in tot timpul anului unul oua pictate si produse specifice Pastelui, iar celalalt produse specifice sarbatorii de Craciun. Vizitam Domul din Salzburg, care in intentia ctitorilor sai ar fi trebuit sa rivalizeze cu San Pietro din Roma; Domul este impresionant e adevarat dar Sfintul Petru nu poate fi egalat prin nimic, pentru ca este coplesitor in grandoarea sa… Aici a fost botezat Mozart. In fata domului este amenajat special un loc pentru concerte.

In Salzburg sint 24 de biserici majoritatea in stil baroc, ceea ce a constituit o modalitate de raspuns la renasterea italiana.

Linga biserica SF. Petru se afla un cimitir superb, cu mormintele incarcate de flori, crucile adevarate opera de arta. Lipit de biserica, se afla cel mai vechi local (1803) unde bineinteles se afla si o berarie populara.

Vedem asa in treacat si biserica franciscana, sobra si impunatoare.

Orasul vechi este cocotat pe o colina la care acum se poate ajunge cu un teleferic; inainte vreme, in vremuri de restriste, aici se retrageau locuitorii din Salzburg. O veche legenda spune ca in timpul unui asediu ambele osti combatante ramasesera fara merinde. Asediatii, care mai aveau un bou, in loc sa-l consume il vopseau in  fel si chip si il plimbau pe la nasul asediatorilor pentru a-i convinge ca au mincare din belsug; lasindu-se pacaliti, acestia chiar ar fi renuntat la asediu.

In drum spre autocar, vizitam in graba un magazine tip Billa mai mititel, adaptat cerintelor orasului. Mic, mic dar bogat in produse care mai de care mai apetisante, cu legume prezentate impecabil si cu mezeluri despre care noi inca nu stim mai nimic; incep sa cred din ce in ce mai temeinic faptul ca pe la noi nu ajung decit produsele care pe acilisa si in alte locuri civilizate nu prea mai au cautare…

Se face ora 12 si vom porni inspre Strasbourg tranzitind Germania, circa 470 de kilometric.

In autocar se face propunerea de a ne abate de la traseu pentru a vizita Munchen; se voteaza si se decide sa nu ne abatem; regula de vot este consensul . Daca o singura persoana se opune modificarii programului, programul va fi respectat intocmai.

BAD in limba germana inseamna atit mina cit si baie; deci, localitatile care au in compunere aceasta particul, au sau au avut acest specific. Intram in Germania aproape fara sa ne dam seama; asta e numai unul dintre avantajele apartenentei la UE !

Ghidul ne spune ca nici acum la aproape 18 ani de la reunificare, diferentele dintre Est si Vest nu au putut fi estompate, in pofida sumelor uriase investite in regiunile defavorizate de comunism; communism pe care vad ca unii il regreta, altii nu inteleg chiar daca le explici, altii pur si simplu nu cred ca asa ceva a fost posibil. Poate ca nu toti dar dintre acestia poti sa alcatuiesti o colectie de imbecili pe cinste.

Traversam Bavaria, cu capitala la Munchen. Va urma (?)

Read Full Post »

Dacă tot v-a îndrumat Mihaela pe bloaga mea, vă trimit la o postare : Ardei Iuţi 🙂 

Read Full Post »