Răspund provocării lui psi:
Dacă priveşti un animăluţ privindu-se în oglindă, vei observa invariabil că animăluţul respectiv nu ştie că el este cel reflectat acolo. De ce? Simplu: respectivul animăluţ n-are de unde să ştie cum arată el, în realitate! Nici nu mai pun problema conştiinţei de sine la animale, că mă depăşeşte. Apoi.
Habar nu am care a fost primul individ sau individă din specia umană, care s-a privit într-o oglindă şi nici, de ce. Nu ştiu nici cine a fost inventatorul oglinzii şi nici în ce scop a făcut-o. Mi-e lehamite să gugălesc şi să aflu, pentru că mi se pare total irelevant. Sau poate E? Nu ştiu.
Cred că privitul în oglindă are mai multe înţelesuri. Sau, măcar, privitul în oglindă ar trebui să aibă un scop bine determinat.
Nu mă gîndesc acum, la scopul îndeobşte perfect îndreptăţit că fiecare dintre noi, vrea să arate lumii în care trăieşte un chip cît mai plăcut. Deci fiecare dintre noi, priveşte în oglindă ca să vadă cum arată şi eventual, să retuşeze ce se poate. Nu putem trăi confortabil într-o lume de hirsuţi cărora nu le mai pasă de cum arată – la modul fizic -, nu?
Dar, nu aceasta este problema despre care vreau să ridic cîteva întrebări. De exemplu, întreb:
– de cîte ori suntem dispuşi să privim în oglinda sufletului nostru şi să asumăm cu sinceritate, ce vedem acolo?
– cît de tare ne doare sau nu, că transformările inerente înaintării în vîrstă ne deformează aproape pe nesimţite, modul de a gîndi şi de a ne comporta?
– cît de greu ne vine să încercăm să ne auto-corectăm dacă avem puterea de a recunoaşte că ceea ce vedem în acea oglindă, nu-l mai reprezintă pe cel care credeam noi, a fi?
E complicat de răspuns măcar la aceste minime întrebări? Voi, ce credeţi?
Care ar fi raportul de importanţă între privitul într-o oglindă care ne arată aşa cum suntem la un moment dat din pdv fizic, şi cum arătăm în urma privitului în inimile noastre, din pdv sufletesc? Ce aspect primează? Cel aparent, sau cel profund? Este aceasta întrebarea care ne influenţează conduita de fiecare zi? Întrebări, mai am. Dar vă invit fie să răspundeţi, fie să puneţi VOI, noi întrebări.
Ce ziceţi? Ne asemănăm cu animăluţele care nu se recunosc în oglindă, pentru că nu ştiu cum sunt ele în realitate?
– – –
Au mai răspuns la această temă: redsky. anaveronica. virusache. scorpio. Cita. anacondele. Carmen.
Tiberiuorasanu's Blog 
Pentru unii primeaza aspectul fizic, pentru altii cel spiritual, dar se pare ca societatea ne impinge tot mai mult catre constructia imaginii ,being smart for just good looking’ si vanzarea ei 🙂 …
Rufus si-a zburlit prima data coama si coada in oglinda, apoi s-a imprietenit cu dusmanul incat a treia oara il ignora total :)) Nu stiu daca mi-a preluat energia de stapana – ca orice pisic, spune-se – dar mie imi place sa ma descopar odata cu fiecare moment al vietii mele :)…
Aspectul fizic contează numai la prima vedere, cred. 🙂
Apoi, intervine chimia sufletului. 🙂
Dacă o astfel de chimie nu e, nimic nu E!
🙂 Intre El si Ea, da, chimia te ia pe sus si omul nu vrea (sau vrea) sa ramana corigent.
Eu ma refeream (cred, nu stiu nici eu egzact :)) la imaginea sociala – unde fizicul si sufletul urmeaza niste reguli care nu sunt intotdeauna conforme cu natura individuala si care te pot clasa departe adevar…
Si la felul in care te vezi tu, pe tine in oglinda, la cat esti de subiectiv, la cat te accepti, cat corijezi etc… 🙂
[…] privitul în oglindă au mai scris: psi, redsky, tibi 45.700000 27.179722 Share […]
1-uneori
2-e inevitabil
3-cu calm, se rezolva si asta.
Cateodata, cand ma uit in oglinda, imi zic:cin reac e asta? :))
🙂 şi eu spun asta uneori.
[…] mai privit în oglindă şi: tibi, vero, virusache, Tweet (function(d, s, id) { var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0]; […]
eu cred:
1. evităm cel mai ades să privim în oglinda sufletului și de multe ori acest refuz vine din teamă.
2. există persoane pe care trecerea anilor le face și mai frumoase, care acceptă cu eleganță și grație fiecare an care se adaugă. dar, la polul opus, există și oameni care refuză să vadă ceea ce oglinda le arată și se cred, penibil și trist, neatinși de timp
3. autocorecția presupune în primul rând acceptarea de sine, acordul cu sine, iubirea de sine. este un lucru deopotrivă greu și ușor și, de fapt, este singura schimbare pe care o putem face. ne putem dori ca oamenii din jur să fie mai buni, de exemplu, dar putem influența doar felul nostru de a fi spre mai bun, nu și al celorlalți.
și încă:
am privit o dată în adâncul sufletului meu și m-am cutremurat. veneam după o perioadă în care suferisem și mă schimbasem mult. nu în bine. era vina mea că lăsasem timpul să se risipească și rana să se adâncească. am decis atunci că nu vreau să îmi fie drumul așa, întunecat și ducând spre nicăieri. cu pași mici, am ieșit din lumea aceea spre lumină. am învățat să zâmbesc, am învățat să mă accept așa cum sunt. astăzi, când mă privesc în oglinda sufletului știu că sunt un om echilibrat, care își iubește și anii, dar și amintirile, și lacrimile, dar și ridurile, și bucuriile, dar și greșelile.
psi
nici eu nu mai apelez la introspecţii. am ajuns la un echilibru destul de stabil. provocarea ta m-a făcut să scot la iveală astfel de întrebări. 🙂
evit sa tubur apele sufletului. am depasit perioadele rele, s-a asternut uitarea, de acum mergem spre bine 🙂
uite cum suntem de acord. măcar aici. 🙂
[…] https://tiberiuorasanu.wordpress.com/2012/02/05/pprivind-in-oglinda/#comment-16306 Like this:Like5 bloggers like this post. This entry was posted in reflectii and tagged fata, ganduri, gropite, oglinda. Bookmark the permalink. ← Snow all over […]
În loc de a privi în oglindă, ar fi cam așa, cred- să nu lași nici măcar o zi fără a trage o linie.
Apoi aduni.
Eventual, scazi!
@Gina,
corect, exact si excelent rezumat… ca o ecuatie! Deci atentie la ce „pui” sub linie, la orice vârsta… 😉
Gina
nu ştiu de ce dar, nu trag astfel de concluzii, aproape niciodată.
Parcă tot aştept ceva cu adevărat important ca să crestez răbojul…
Depinde din ce unghi privești… din afara ori dinlăuntrul orglinzii.
Am scris și aici câteva gânduri:
http://convietuire.wordpress.com/2010/06/24/al-dragostei-cuvant/
Am fost, am văzut, plăcut şi comentat! 🙂
Oooo…stii foarte bine de cate ori am vorbit despre privitul in oglinda si in sufletul meu…despre cum ma judec si ma percep… 🙂
Ooooo, sigur că ştiu. Psi este de vină că am întrebat şi eu. 🙂
@Tiberiu,
nu mai stiu cine zicea ca „ochii sunt oglinda sufletului…” 🙂 cre’ca depinde adesea de oglinda, daca-i convexa sau concava, caci imaginea va fi total diferita sau estompata… 🙂
Un proverb francez afirma ca „ochii sunt ferestrele sufletului…” – ce pot fi larg deschise sau închise, ferecate cu obloane… înclin sa fiu de-acord, cam 90%… 🙂
Eu cred că ambele vorbe sunt adevărate. 🙂
Sunt foarte rari oamenii care ştiu să-şi ascundă intenţiile din priviri.
Tibi, eu cred mult in frumusetea sufletului. Fara sa neglijez importanta ce-o are imaginea, caci, nu-i asa ? traim intr-o lume a imaginilor. Dar ea imi este secundara.
Uite ceva fain.
L-am pus pe omuletul de zahar in fata oglinzii. Mi-a fost foarte clar ca stie exact ca eu eram eu, iar el era el. Si mai stiu sa-ti spun ca-i place de el, chiar daca fizic e departe de a fi asa cum sunt copiii obisnuiti. Si-a zambit, a trimis pupici reflectiei, si-a scos singur limba si dupa aia a izbucnit in ras, s-a cercetat plin de curiozitate. Apoi s-a cuibarit inapoi in bratele mele si s-a uitat in ochii mei. In ochii ce ii zambeau cu drag si duiosie. In ochii ce intr-un fel erau un fel de oglinda trimitinadu-i inapoi reflectia celui mai dulce si mai special copil 🙂
Prin natura meseriei mele m-am intalnit de multe ori cu imperfectiunea fizica sau chiar mai mult. Asa am inceput eu sa aflu ca adevarul despre cineva e mai departe de prima imagine ce-o vad ochii.
Zambet.
Da Lotuşica, da. Omuleţul care scoate limba în oglindă. 🙂
Ştii ceva? uite: chiar acum mă duc să mă maimuţăresc şi eu, în oglindă. 🙂 🙂 🙂
[…] m-am agăţat tot de paraşuta unei repostări Nu pot decât să sper că alţii (psi, Redsky, Tibi, Virusache, Cita, Scorpio, Vero) au fost mai inspiraţi decât mine! Rate this: Share […]
[…] privit în(spre) oglindă şi : psi©, vero, tiberiu, V.V., cerroşu, scorpiuţ, cita, dictaturajustiţiei, […]
[…] sfârșit voi avea timpul necesar să pot vizita toți membrii Clubului Psi :tibi, vero, virusache, redsky, scorpio, cita, Like this:Like2 bloggers like this […]
ai ridicat întrebări, ce să fac? nu mă înşir iar mărgăritar aici, căci am răspuns la mine, pe îndelete, iar postarea-mi a pornit tocmai de la întrebările-ţi, căci altminteri n-aş fi „jucat” nimic azi(mi-e frig, mă dor măselele;am răcit, îs o babă cloanţă, numai bună de privit oglinzi… 🙂
dar mai scap voit o mărgică, calc pe ea, o crap…şi sar direct în…pardon, la …lala, animăluţ, unde răspund mumos şi dregându-mi( cu şodou) vocea:
„da, nu pricep, exact ca şi animăluţul! ce este acolo?”
am bănuit eu ceva cînd am citit frumoasa ta postare! 🙂
Multă sănătate şi mulţumesc pentru coment.
eu mulţumesc, Tineriu! mulţumesc pentru cheful de viaţă pe care mi l-ai oferit! 🙂
cateodata oglinda mea este aburita si nu pot vedea bine…. 🙂
se mai întîmplă şi altora. 🙂
[…] declaratie smulsa ca raspuns la provocarea lui psi si preluata si de tibi, vero, virusache, redsky, scorpio, cita, almanahe, cioburi de chihlimbar, dictatura justiţiei. […]
Dragă Tibi, uite cum, într-un mod ciudat, căderea unui guvern, cel al premierului Boc, m-a făcut să derapez astăzi de la aceste întrebări inteligente pe care le ridici tu.
Sunt prea băgată în ” priza politicii” ca să pot să-ți răspund acum la aceste întrebări.
PS. Mi-e tare greu să mă obișnuiesc cu imaginea mea de acum , din oglindă.
Nu-i bai, Carmen. Postarea stă aici.
Şi nu trebuie să-mi răspunzi mie ci, ţie. Şi asta numai dacă vrei. 🙂
Bună !
Pentru că am timp m-am interesat :
”Termenul de „oglindă” își are originea prin derivare regresivă din verbul a oglindi (care provine din slavă veche – oglendati, cf. poloneză oglądać).”
Istoria și obținerea oglinzilor
După atestările arheologice, oglinda e un străvechi atribut al civilizației umane. Se presupune că vestita statuie „Venus din Milo” avea în mâini atributele frumuseții: un pieptene(sau un voal) și o oglindă. Se presupune de asemenea că Arhimede s-a folosit de niște oglinzi ca să utilizeze căldura Soarelui pentru a incendia flota romană, însă se consideră că acest lucru s-ar fi folosit doar ca să ii dezorienteze cu ajutorul luminii Soarelui.
Totodată, celebrul far din Alexandria folosea oglinzi uriașe ca să indice drumul spre port. Se spunea că lumina acestuia se vedea și de la 50 de km depărtare.
Primele oglinzi datează de aproximativ 5000 de ani, având ca și centru de expansiune Egiptul și China. Acestea erau din bronz sau argint șlefuit și aveau o formă ovală. Primele oglinzi de sticlă au fost obținute de către sticlarii din Murano în cursul secolului al XII-lea. Până în secolul al XVII-lea, la Veneția, era posibil să fie condamnați la moarte toți cei care divulgau secretul confecționării oglinzilor. Producția de oglinzi a rămas monopolul statului venețian, până la mijlocul secolului al XVII-lea. Procesul chimic de acoperire a sticlei cu argint metalic a fost descoperit în secolul al XIX-lea. Până în zilele noastre puține tări mai au dispute în legătură cu inventatorul inițial al acestui proces. Germanul Justus von Liebig publica în 1835 :”Când aldehida este combinată cu o soluție de azotat de argint și încălzită, se produce reducerea, iar ca rezultat argintul se depune pe sticlă, formând o oglindă superbă”. Oglinzile optice sunt alcătuite din galiu. Actualele oglinzi sunt fabricate prin pulverizarea unui strat subțire de aluminiu sau aplicând un strat de argint topit pe partea inferioară a unei farfurii de sticlă într-un recipient închis ermetic. În oglinzile optice folosite în telescoape și alte instrumente optice, aluminiul se evaporă pe o suprafață frontală a sticlei decât pe cea anterioară, pentru a elimina reflexiile slabe de la sticlă.
Simbolurile oglinzii
Oglinda reflectă adevărul, sinceritatea, conținutul inimii și al conștiinței.Pe o oglindă chinezească dintr-un muzeu de la Hanai se poate citi: „Precum soarele, precum luna, precum apa, precum aurul, fii limpede și strălucitor și oglindește ceea ce se află în inima ta”. Yama, suveranul indo-budist al împărăției morților, folosește pentru Judecată o oglindă a karmei. Adevărul relevat de oglindă poate fi, evident, de ordin superior: evocând oglinda magică a dinastiei Xin, Nichiren o compară cu oglinda Dharmei budiste, care arată cauza faptelor trecute. Simbol lunar și feminin, oglinda mai este în China și emblema reginei. Este semnul armoniei, al uniunii conjugale, pe când oglinda spartă înseamnă despărțire. Animalul numit poijing sau oglinda spartă este în legătură cu fazele lunii; unirea regelui cu regina se înfăptuiește când este lună plină(este oglinda reconstituită în întregul ei). Oglinda curată e simbol al purității și una din emblemele Fecioarei Maria. Totodată, oglinda deformată sau murdară e semnul păcatului, caricaturii, autoamăgirii și a vanității. Modalitatea de utilizare a oglinzii magice în taoism este destul de aparte, relevând natura reală a influențelor răufăcătoare. În zilele noastre se pune deasupra porții caselor o oglindă octogonală, având pe ea cele opt trigame. În Japonia, Kagami, oglinda, este un simbol al purității absolute a sufletului, al sufletului neîntinat, al reflectării de sine în propria oglindă. Datorită analogiei dintre apă și oglindă, aceasta este deseori folosită în scopuri magice. Oglinda, asemeni suprafeței de apă, este utilizată la ghicit, pentru a întreba spiritele. Răspunsul acestora la întrebările puse se înscrie prin răsfrângere pe suprafețele oglinzilor sau apelor. procedeul de divinație se numește captromancie. Nu este necesar ca oglinda să fie din sticlă, fiind utilizate și alte suprafețe care reflectă lumina, apa, sau metalele lustruite.
Servus, Carmen! 🙂
M-ai lăsat fără grai dar, îţi mulţumesc tare mult pentru aceste precizări.
Mă întreb: de ce nu faci o postare pe această temă?
Sînt sigur că ar fi foarte bine primită.
1. De fiecare dată când trebuie să iau o hotărâre, mai ales că prin decizia mea pot fi afectate, implicate, și alte persoane… Atunci mă privesc eu pe mine ca un străin, altfel mi-ar fi tare greu să decid.
2. Mda, aici ai dreptate. Doare bine de tot când te adaptezi realității înconjurătoare… trăiești realități contrare opiniei personale.
3. Hmmm… judecata. Mi-a fost foaaaarte greu să mă iert pe mine…
4. Unul dintre motivele somnului meu „buștean” este tocmai „ușurința” sufletului…
5. Fiecare se vede în „oglindă” în funcție de percepția personală pe care o are despre sine… Aici e răspunsul la întrebarea referitoare la asemănarea cu „animăluțele”.
Faine întrebări! 🙂
şi faine răspunsuri, mulţumesc! 🙂
Oglinda 🙂 A devenit testul constiintei de sine. Se spune – le rire c’est le propre de l’homme. Din acest punct de vedere râsul este deci o oglinda spirituala. Dar nu o simpla oglinda, ci una care realizeaza o anamorfoza. Exista mai multe exemple celebre, dar cel care m-a fascinat întotdeauna a fost Escher – autoportret într-o sfera. (cam lung însa merita)
Da, rîsul este propriu numai omului dar, din păcate, tot omul a inventat şi rîsul calp, prefăcătoria…
Minciuna si prefacatoria nu sunt specifice omului. Nu el le-a inventat, chiar daca a ajuns de neîntrecut 🙂
Cel mai important este sa fie pace intre suflet si trup!
Pentru asta trebuie sa fim cinstiti cu noi – e esential!
Ispita timpurilor noi cea mai mare este ideea de a infrange timpul falsificandu-ne trupul! Nimeni nu e perfect nici macar perfectiunea ce se vinde pe ecrane si in reviste retusate! traim azi intr-o minciuna care ucide cheful de a fi noi insine!
Negarea sau durerea trecerii timpului produce ruptura intre trup si suflet!
Lupta cu noi insine e cea mai grea! In general toate lucrurile de care fugim exista adanc in sufletul nostru si deci… le purtam pana invatam sa le scoatem!
Nu e important sa bifam aspiratiile implinite ci sa ne daruim aspirand la eternitate!
Punctul pe I, Cita!
Unii îmbătrînesc frumos, alţii nu. Aici este aici: împăcarea cu trecerea timpului şi ofilirea trupului, cu condiţia ca sufletul să rămînă senin. E greu? E. Dar se poate învăţa.
Ecranul şi reclama mincinoasă au ucis şi vor mai ucide multe suflete…
1. De ce să ne minţim singuri?
2. Depinde de la persoană la persoană!
3. Cu răbdare! 🙂 (Uite, răbdarea-i mioapă, bd- pereche de ochelari) 😀
1. O facem fără motiv raţional.
2. Just. 🙂
3. Regret dar, nu avem astfel de răbdare…
Animăluţul nu ştie că el este în oglindă, ci vede un alt partener de joacă. 😛
He he heee, DA! 😛
Salut, Tibi!
Imi place subiectul si imi plac intrebarile. Poate pt ca imi sunt familiare.
Am avut o experienta interesanta cu „oglinzi”. A trebuit sa-mi „lustruiesc” bine propria oglinda ca sa ma asigur ca ceea ce vad este o imagine foarte corecta a fiintei mele. Doar asa am putut sa-mi dovedesc si sa dovedesc minciuna unei alte imagini a mea, dar exterioara mie, reflectata de o oglinda stramba. O oglinda stramba pe care eu o crezusem perfecta si in care avusesem mare incredere.
A fost interesant (atunci a si durut, dar asta trece cu timpul).
Partea buna (poveste cu final fericit), oglinda stramba a fost sparta. Cineva a reusit sa-si dea seama ca nici imaginea mea,nici propria imagine nu erau cele adevarate.
Nu stiu cat de des ar fi bine sa ne privim in oglinda. Probabil, de cate ori simtim nevoia. Sau cand suntem in momente de cumpana…Oricum, sa nu uitam s-o facem, din cand in cand, chiar si fara un motiv anume.
Esential, cand privesti in oglinda, este sa vezi ADEVARUL despre tine. Imaginea nu trebuie sa fie impecabila . Trebuie sa fie corecta. Doar asa poti vedea ceea ce esti. Si ceea ce ai de facut pe mai departe…
Mih
Este foarte interesant ce spui.
Există totuşi, o problemă: dacă baţi din greşeală cuie într-o scîndură şi apoi le scoţi, semnele rămîn…
Şi nu există oglindă care să nu arate acele semne. 🙂
Tibi,
Asa este, semne raman…
Uneori, vulnerabilizeaza…
Uneori chiar dor…
Poti pune in locul acela o lacrima, o ramura de maslin, un zambet…
Pot fi marturia unei lupte castigate… :)))
[…] Ioan Usca, Gabriela Savitsky, Calin, Rokssana, Lili, Vizual, Gabi, Teo, Luna patrata, Schtiel, Tiberiu, Grapefruit, Alex Mazilu, Like this:Like9 bloggers like this […]
Toată lumea se pricepe la teorie..chiar și ticălosul se privește în oglindă- să nu fie recunoscut..după aceea??
Nu ştiuuuuu.
Presupun că ticălosul refuză să se recunoască a fi ticălos…
Totul depinde de cât de mult interacţionăm cu ceilalţi.
Şi eventual în urma interacţionării, să ne autocorectăm, cred.
Hello Webmaster, I noticed that https://tiberiuorasanu.wordpress.com/2012/02/05/pprivind-in-oglinda/ is ranking pretty low on Google and has a low Google PageRank. Now the Google PageRank is how Google is able to see how relevant your webpage is compared to all the other webpages online, if you cannot rank high at the top of Google, then you will NOT get the traffic you need. Now usually trying to get to the top of Google costs hundreds if not thousands of dollars and very highly optimized targeted marketing campaigns that takes a team of experts months to achieve. However, we can show you how to get to the top of Google with no out of pocket expenses (free traffic), no stupid ninja tricks, no silly mind control techniques, and this will be all white hat with no blackhat software or tactics that could possibly land you on bad terms with Google and put you in the dreaded „Google Sandbox”. We’ll show you how to easily capture all the targeted traffic you need, for free, multiple ways to land fast (not months) first-page rankings in Google and other major search engines (Bing, Yahoo, Ask, etc), even show you strategies on how to earn daily commissions just try Ranking Top of Google, please check out our 5 minute video.
I’m not interested. tks.