ANDREI CODRESCU – MESI@
Născut la Sibiu în 1946, emigrează în Statele Unite în 1966, unde ajutat de Mircea Eliade, capătă un post de redactor la National Public Radio, comentariile sale fiind dintre cele mai apreciate de marele public. A fost Distinguished Professor of English la Louisiana State University din Baton Rouge. Autor a multor volume de poezii şi a multor romane, unele traduse şi în româneşte, cum ar fi, Contesa sîngeroasă, Casanova în Bohemia, sau Mesi@.
Tema acestei cărţi este tot una existenţialistă : “Wakefield, … duce o viaţă tihnită la New Orleans printre cărţi … cînd Diavolul – pradă depresiei din pricina birocraţiei şi a concurenţei dure de pe lumea cealaltă – îi face o vizită şi îi acordă un an pentru a găsi un mod de viaţă autentic, altminteri urmînd să-i ia sufletul” – citesc pe pagina de gardă. WaW ! Pe toţi dracii ! Ăsta da, subiect ! Spre deosebire de Oaspete, (vezi Teorema şi Teorema 2. Pier Paolo Pasolini) care este un trimis ceresc şi care nu-şi trădează intenţiile, Diavolul spune cinstit, negustoreşte ce vrea.
Ce s-ar întîmpla dacă aţi fi protagonistul unei întîmplări de felul acesta ? “Într-o zi, se arată diavolul. – Am venit să te iau. – Nu sînt gata, zice Wakefield. – De ce nu ? N-ai nici-un motiv să trăieşti. Wakefield se scandalizează. – Eşti într-o dungă ? Cum poţi spune aşa ceva unui bărbat în floarea vîrstei ? – Eşti un ratat. E timpul să mori”.
Pe naiba, îmi vine mie să ricanez. Ştie domnu’ diavol că nu am eu motive să trăiesc ! Ete na ! Ba am un milion de motive să trăiesc şi pînă la urmă chiar aşa, cine are chef să se ducă la dracu’? Wakefield în nici-un caz. Bravos domnule Wakefield. Eşti un personaj de ispravă. Sătănicilă habar nu are de nimic. E doar un biet birocrat care are o norma de suflete de luat. Deşi nu are nici-o obligaţie legală de a se tîrgui cu domnul Wakefield , Întunecatul îi face un hatîr. Spre deosebire de ăia care nu cred în el şi pe care îi ia cu toptanul, cu ăsta care crede în el, poate să stea măcar o leacă de vorbă, mai ales că ştie că o să-i ofere un pahar de scotch fin.
Îl chestionează : la ce mai trăieşte ? Famile n-are, cu fie-sa vorbeşte numai din an în paşti, prieteni n-are, din casă nu prea iese, nu s-a săturat să citească toata ziulica tot felul de cărţi ? Şi pînă la urmă ce! n-a aflat din cărţi că poate să citească şi decorporalizat fiind ? Şi mai închide naibii celularul ăla că mă scoate din minţi ! – Păi închide-l şi singur dacă te deranjează, că la tine sunt toate cele puteri. – Pe dracu’ la mine ! N-am nici-o putere asupra computerelor, celularelor, internetului, comunicaţiilor prin satelit şi a televiziunii prin cablu. Aici, alţi Tartori operează, unii de generaţie nouă, zice cu obidă, Sarsailă. Hai, fie, îţi mai acord un an, da’ va trebui să te plimbi de colo-colo şi să-mi aduci cîte un cadou mai deosebit de peste tot. Şi mai toarnă naibii un pahar de scotch, că n-o să ajungi sărac din atîta lucru. Şi nu te mai lua după tîmpeniile din Faust sau din Maestrul şi Margareta. Alea sunt simple scorneli. Interesante, dar scorneli.
Ia uită-te pe fereastră. Vezi cîrdul acela de fete ? Stau la coadă să capete un rol într-un film. Eu sînt regizorul, şi rolul l-am atribuit de mult. Dar ce! crezi că numai de suflete are un Diavol nevoie ? Stai cu nasul prea mult în cărţi amice. He he heeee !
#
Habar nu am ce informaţii avea domnul Codrescu despre puterea diavolului. Cert este că acum, ACTA pare a fi mai tare decît bietul Diavol, NU?
#
Repostări mai găsiţi şi pe la: psi. blogvista. lolita. Carmen. anacondele. Cita
ACTA nu e tare. Nu încă…
E musai să le cetesc pe Mesi@ şi pe Wakefield, poate mă inspiră…
Păreri trăinde ori trăiri părelnice?
Tu ce-ai alege, Tineriu?
Să nu-mi zici că gaura din steag. :))
Ps;
Întotdeauna m-a distrat seriozitatea cu care se vorbeşte despre îngeri, Dumnezeu, despre RAI, în general.
întotdeauna mi-a plăcut doza de umor pe care o are Sarsi, una atribuită, desigur, căci n-am făcut cunoştinţă încă cu Negrimea sa.
Olimpia
ACTA nu este nimic mai mult, decît o imensă încercare de manipulare pornită de la un magnat de presă; Murdoch, dacă nu mă înşel prea tare.
N-are nici-o şansă de a trece în forma concepută de acest manipulator ordinar.
Deşi un prieten drag mie, a prefigurat o nouă epocă de ev mediu întunecat, nu pot crede că dracul este chiar atît de negru. 🙂
Apoi. Nu lumea de apoi, desigur! 🙂 Acolo ştiu că nu mai e nimic.
Codrescu este încă un autor care s-a realizat în afară.
Asta este cea mai mare durere a mea: că prea puţini oameni născuţi pe acest pămînt, au şansa de a se realiza pe deplin, aici…
În fine. Eu aleg trăirea normală, dar nu sunt în acord cu „trăiriştii”.
Sper că ştii despre ce vorbesc: palizii epigoni ai lui Heidegger, care nu l-au citit, nu l-au înţeles, şi bineînţeles, au făcut-o pe grozavii în numele unei filosofii din care nu au priceput, nimic…
Despre gaura din steag: întîmplător, l-am cunoscut personal pe fratele celui care a defilat în state, cu gaura din steag. Numele său (real 🙂 ) este: Tînjală. 🙂 Ştiu cîte parale face atît dumnealui, cît şi fratele său. Nu insist…
la ps, nu spun nimic acum. Vom mai avea prilejuri de a discuta, despre acest subiect. Nu promit dar, cred că le voi pune eu, pe tapet. Bine? 🙂
ps. Tu nu ai somn?
n-am! 🙂
Mno, amu’ io’ ce să mai zîc?
Noapte albă plăcută şi pe deplin cutreierată de spirit creator.
Io, merg la nani. Mai putem vorbi şi azi, da’ mai tîrliu. DA? 🙂
da,da…io mai cetesc un pic…acolo unde tigrii E la ei acasă(Jean-Marie Blas de Roblès), că e cu haidengări-papagalul şi cu iezuitu’ de l-ai pomenit la cuvânticel(de toamnă); nu mă poooot dezlipi!!!
am uitat să zic nani-nani! somn uşor! oricum cred că ai adormit deja! …da’ te-o ajunge cumva…şapte vise pe-un picior!
nu, încă n-am adormit. 🙂 Urmează. 😀
Pfuaaaa, încep deja, să sforăi. 🙂
auzi? sper să auzim şi noi de mess? :)) cică acolo poţi conversa cât vrei off topi. 🙂
..ccccc..topic!
[…] din trecut şi-au adus cuvintele şi mitzaabiciclista, tibi, Tweet (function(d, s, id) { var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0]; if […]
măăăi, dar voi nu aveţi somn! 😦 şi când apar eu, nu chiar foarte de dimineaţă, încă dormiţi! pfuaaa….
tibi, încă o carte de pus la lista cu minuni. of, ce-mi faci! e de bine ce-mi faci, dar mă gândesc eu că timpul meu s-a comprimat în aşa hal că trebuie să renunţ la ceva şi încă nu ştiu prea bine la ce… nu la citit, nu la scris, asta e limpede. hmm…
mai am şi eu cîte o insomnie şi de data asta, s-a nimerit Olimpia prin preajmă aşa căăăă 🙂
cît despre cărţi, este vreme pentru toate; nici eu nu am avut pînă de curînd, timp să „stau şi să citesc” pe pofta inimii…
Nu trebuie să renunţi la nimic ci, trebuie să ai răbdare să vină acea vreme.
[…] dar ceilalți colegi de club au repostat : psi. blogvista. lolita. mitzaabiciclista, tibi, Like this:LikeOne blogger likes this […]
Cartea cred că-i tare interesantă mai ales că mie, să nu râdeți, îmi este teamă de .. IAD. Mă îngrozește gândul la el.
Codrescu scrie minunat, cred că mai bine decît mulţi alţi autori mult mai bine cunoscuţi. Iadul? E de discutat depre acest lucru… Pe mine nu mă sperie. 🙂
[…] cuvinte din trecut mai găsiţi la: psi, Cita, Mitzaabiciclista, Tibi, Dictatura Justiţiei, Lolita Rate this: Share this:FacebookTwitterMai […]
M-am intrebat si eu daca as putea sa fac un pact. Raspunsul e NU si asta pentru ca imi plac surprizele! Viata lasata sa curga dupa cum vrea Dumnezeu poate fi uneori anosta, alteori dificila, alte ori grea dar are in ea acel element de surpriza pe care il iubesc! O fericire totala si limitata in timp ma sperie! Renuntarea la ea e cu atat mai grea!
Ideea frumoasa. Cartea nu am citit-o!
Multumesc Tibi pt repostare! 🙂
Nici eu nu aş putea să fac un astfel de pact.
De fapt, ştiu precis că Ăla, nu-mi va propune aşa ceva. 🙂
M-a tentat dar, am rezistat de prea multe ori.
Cartea chiar este frumoasă, iar A. Codrescu chiar ar merita să fie citit…