Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 20 februarie 2012

Pe margine, în mijloc

Sigur că fiecare dintre noi, a fost străbătut măcar o dată, de gîndul de a fi în centrul atenţiei. În mijlocul atenţiei generale. Sigur că vanitatea perfect umană care ne stăpîneşte, ne îndeamnă să credem că fiecare dintre noi, este unic şi de neînlocuit. Ştiţi ceva? Chiar suntem fiecare dintre noi, unici şi de neînlocuit. Chiar suntem unici şi irepetabili!

Visăm nimburi care să ne încununeze, visăm creste pe care odată cocoţaţi, nu ne mai poate ajunge şi detrona, nimeni. Ştiţi de ce suntem aşa? Pentru că în fiecare dintre noi, sălăşluieşte Dumnezeu. EL este unic şi irepetabil, iar noi suntem creaţia SA! Suntem deci incapabili, să credem că lumea nu se învîrte în jurul nostru, al fiecăruia dintre noi. NU ?

Bine, bine, mă puteţi întreba, şi atunci, unde este situarea noastră în margine? Simplu, vă spun. Simplu. Noi suntem situaţi în marginea mărginirii noastre. Nu dezvolt această idee mai mult pentru că, taaare mult mi-ar plăcea să aflu părerea voastră şi să dezbatem această idee, împreună. Pliiiiz, nu staţi pe margine. Comentaţi pentru că numai împreună putem ajunge la concluzii. Da?

Ps. Celor care cred că de fapt Dumnezeu a fost creat de om după chipul şi asemănarea sa, le pun o singură întrebare: cunoaşteţi măcar un singur concept uman, de asemenea anvergură cum este întreaga problematică centrată pe Divinitate? Vă rog să exemplificaţi.

– – –

Am primit la acest post, comentarii dintre cele mai diverse. Am reţinut şi promovez, două comentarii:

A spus Olimpia:

” Centrarea pe divinitate e un contrapunct extraordinar pentru haos şi dezlănţuirea firii umane, în splendoarea ei.

Ochii noştri plutitori pot crea haos şi duc la dezlănţuiri, de aceea sunt situaţi pe margine. Ei pot instaura dictaturi, slăbind puterea celorlalte simţuri.
Cumva suntem naivi, credem că ochii sunt ferestrele sufletului…dar lumina care se ghiceşte în ei ne vine din afara noastră.
Dar….
în centru, tronând, există glanda pineală, ochiul din centrul geometric al creierului, ochiul al treilea, ochiul lui D-zeu, realitatea gândului, locul sufletului, drumul spre visare.

Şi desigur că doar fiindcă o avem necalcifiată încă, unii dintre noi, putem inventa propriile noastre regate, dar şi dată fiind unicitatea care nu ştie sărmana să ne-aducă numai bucurii.
Eu una, prefer un festin de prieteni decât o mulţime cu ochi de reptilă, gata să te trântească la pământ.”

Şi a spus, virusache:

„Intr-o lume nebuna, in care totul se rezuma la..tangibil, tind sa cred ca multi au uitat adevaratul sens al vietii pamantesti.Ce ne face sa credem ca prezentu e real, cand nu suntem siguri nici pe viitor? Pai, cand ajungi la caruntetea vietii iti amintesti de tineretea…risipitoare…Varsta te obliga sa fii atent la echilibru moral si sa-ti pastrezi claru mintii.Cel mai naspa e, cand o greseala poate sa destrame tot ce-ai cladit cu mintea pan in acel momen…tOare putem sa ne aducem aminte numai de lucruri frumoase? Ma indoiesc!”

– – –

Au mai răspuns la această provocare marca psiredskyOlimpiascorpiovirusacheCitaCarmenVerovantdetoamna,

abisurilink-ping

Read Full Post »