Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 24 februarie 2012

“Şi apoi deodată Billy deveni din nou un optometrist între două vîrste, care de data aceasta juca o partidă de golf – într-o dimineaţă însorită de duminică. Billy renunţase de mult să se mai ducă la biserică. Juca golf înpreună cu alţi trei optometrişti. Din şapte lovituri Billy ajunse lîngă gaură şi acum era rîndul lui să trimită mingea în ea.

Era o lovitură de la doi metri şi jumătate şi Billy o execută impecabil. Cînd se aplecă să scoată mingea din gaură, soarele dispăru în spatele unui nor. O clipă pe Billy îl prinse ameţeala. Cînd îşi reveni, nu se mai găsea pe terenul de golf. Era legat cu nişte curele de o canapea galbenă într-o cameră albă, la bordul unei farfurii zburătoare, cu destinaţia Tralfamadore.

– Unde mă aflu? Întrebă Billy Pilgrim.

– Prins în capcana unui alt strop de chihlimbar, domnule Pilgrim. Ne aflăm cu toţii unde trebuie să ne aflăm acum – la patru sute optzeci şi două de milioane, şapte sute de mii de kilometri de Pămînt, supuşi unei deformări a timpului care ne va permite să ajungem pe Tralfamadore în cîteva ore în loc de cîteva secole.

– Cum… cum am ajuns eu aici?

– Asta nu v-ar putea-o explica decît tot un pămîntean. Ei explică de ce un anume eveniment e structurat aşa cum este şi spun cum se poate ajunge la alte evenimente sau cum pot fi ele evitate. Eu sînt tralfamadorian şi văd timpul în totalitatea lui, aşa cum ar vedea cineva straturile geologice pe un perete din Munţii Stîncoşi. Totalitatea timpului trebuie luată ca atare. Ea nu se schimbă, nu se supune nici avertismentelor şi nici explicaţiilor. Ea pur şi simplu există. Luaţi-o moment cu moment şi veţi constata că, aşa cum v-am spus, noi toţi nu sîntem decît nişte insecte prinse în chihlimbar.

– După cum îmi dau seama, nu credeţi în liberul arbitru, remarcă Billy Pilgrim.

– dacă nu mi-aş fi petrecut atîta timp sa-i studiez pe pămînteni, spuse tralfamadorianul, n-aş fi avut nici cea mai vagă idee despre ce se înţelege prin liber arbitru. Personal am vizitat în univers treizeci şi una de planete locuite şi în plus am studiat rapoarte despre încă o sută. Pămîntul este singurul loc unde se pomeneşte de liberul arbitru.”

Fragment din romanul Abatorul cinci de Kurt Vonnegut.

O foarte bună prezentare puteţi citi la prietenul Teofil.

Alte cîteva pagini puteţi citi AICI.

Ce părere aveţi despre liberul arbitru?

Read Full Post »