Nu pricep explicaţiile date în limba germană dar înţeleg că este un muzeu care adăposteşte obiecte şi documente care ilustrează istoria Elveţiei de pe la început şi pînă în zilele noastre. Voi lăsa fotografiile să spună mai mult decît bietele mele cuvinte…
Ajunşi în gara aflată la doi paşi, de data asta nimerim într-un IC care merge direct la Basel în circa 45 de minute, ceea ce după presupunerile mele înseamnă că pe alocuri am zburat cu peste 150 de km/h. Ajunşi la Basel vedem că în sfîrşit, soarele a biruit norii revărsînd o căldură primăvăratică asupra oraşului liniştit. Avem nevoie de ceva odihnă pentru că mîine vom pleca la Lucerna.
hmmm… hai, spune repede, câte fotografii ai adunat din aceste locuri frumoase, călător cu suflet de copil?
peste 2000. 🙂 utilizabile, peste 500.
haaaa… ai pus mai multe fotografii de când am răsărit io pe-aici! este?
La postarea asta am pregătite 25. Şi da, ESTE! 🙂
Mi-ar place ca din cand in cand, sa va mai zaresc si pe dumneavoastra si pe doamna! O zi frumoasa va doresc!
Mie nu-mi place să apar în poze, iar doamna mea este disctretă. 🙂
Duminică plăcută!
in muzee timpul mi se pare prafuit…dar ce bine ca ele exista!
interesant periplu…
am iubit muzeele şi catedralele întotdeauna pentru că, mi se par rădăcini ale existenţei noastre. de ce să reinventăm istoria permanent?
periplul ? a fost fabulos!
Impresionant… Cuvintele isi pierd rostul. Minunate fotografii, Tibi.
Venite din partea ta, cuvintele nu-şi pierd rostul ci, îl subliniază.
Mulţumesc tare mult, Irina.