Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 27 aprilie 2012

Pentru că sînt încă prizonier şi tributar minunatei călătorii din Elveţia, voi participa la tema de azi a clubului PSI tot cu imagini…

Din vale

se vede un nor

care ameninţă schiorii; de aceea pe cablu se mai văd uneori goluri.

O ceaţă

lăptoasă

ca de vată

se luptă cu cerul senin. 

În gheţarul aşezat între munţi ca în nişte pâlnii

guri de tunel

conduc în măruntaiele sale unde lumina se schimbă alene

şi unde pe un afiş de hârtie este un anunţ interesant .

Ca să ştim pe unde ne aflam, am privit

în permanenţă harta: am fost într-un loc minunat, care vă aşteaptă şi pe voi, cît de curînd…

Sper că am folosit cuvintele cu folos… : ceata senin laptoasa hartie vata palnii privit vale guri nor goluri alene.

Au mai meşterit duzini: zhao cristina anacondele some words almanahe scorpio Carmen Pricop

PS. Click pe imagini pentru a le mări.

Read Full Post »

“Nu lăsa pe mîine ce poţi face azi!” – ar trebui să fie deviza turistului de pretutindeni. Dacă n-am fi făcut ieri acel veritabil tur de forţă astăzi n-am fi putut vedea mare lucru pe munte. Încă de aseară a început să ningă. Mai întîi timid cu fulgi răsfiraţi apoi mai înteţit cu fulgi mari şi ceva mai deşi apoi a părut că ninsoarea se va opri. Părea dar nu s-a oprit. Ninge calm dar bine şi zăpada se aşează strat după strat.

Nici vorbă să mai vedem de pe veranda de “acasă” Matterhorn. Tot ce putem vedea este o ceaţă alburie care îl ascunde privirilor noastre. Vom hoinări prin Zermatt… Mai privesc o dată pe fereastră şi văd că gondolele urcă şi coboară. Asta trebuie să înseamne că ninsoarea, este exact pe gustul şi spre bucuria celor care au venit aici să schieze, nu doar să se zgîiască aşa, ca noi. 🙂 . Ieşim din Chalet (cabană) şi purcedem per pedes spre centrul localităţii Zermatt, locul unde este gara, piaţa şi supermarketul Coop. Localitatea este cocoţată pe dealuri, populată cu sute de chaleturi, vile, hoteluri şi casele localnicilor. Străzile înguste sunt străbătute de tot felul de vehicule, toate propulsate electric. Nu este permisă în nici-un fel circulaţia vehiculelor pe benzină, motorină, etc. Chiar şi cei mai “egali” dintre egali au nevoie de permise speciale ca să poată veni pînă în localitate cu maşina, dar ATÎT! Aici, vor circula ca toată lumea, fie pietonal fie cu taxiurile sau cu minibuzele electrice. De “acasă” pînă la gară am coborît pe un drum îngust, parte povîrniş parte în trepte, drum despre care am înţeles că este denumit de localnici, “Drumul Crucii”.

Am văzut chiar şi o instalaţie de transport pe cablu, privată!

Ne gîndim să dăm o raită şi prin alte localităţi să vedem cum e. Vom lua trenul mai întîi către Tasch (există o legătură permanentă) apoi vom lua alt tren către SF. Niklaus şi de aici, cu autobuzul, spre Grachen – altă localitate pentru schiori, dar ceva mai puţin piperată la preţuri. În afară de faptul că este o importantă bază de plecare către unele dintre cele mai înalte piscuri, Tasch este şi locul unde rămîn toate vehiculele celor care vor să ajungă la Zermatt. Parcările pe aici, par a fi o afacere bănoasă. Ca şi hotelurile.

Nu suntem atenţi şi pierdem prima legătură. Nu-i nici-o pagubă gîndim noi: peste alte 25 de minute, vine altul. Nu aşa gîndesc şi cei cîţiva localnici pentru care timpul are alt preţ… Am ajuns la St. Niklaus. Cît de mică este localitatea, nu lipsesc biblioteca şi grădiniţa…

Cordonarea perfectă dă iar, 🙂  semne de suferinţă. Nu doar că trenul a întîrziat un minut întreg dar, autobuzul de legătură vine toooocmai peste alte paisprezece! 🙂 . Şi la tren şi la autobuz, pass-ul nostru a fost acoperitor.

Despre Grachen, mîine. După duzina de cuvinte. Cu poze. 🙂

Read Full Post »

Rothorn

Revenim prin Furi la Zermat, de unde un autobuz electric ne duce pînă la alt punct de plecare;  alt tren cu cremalieră

ne va duce în alt paradis: Rothorn (3104 metri), via Sunega Paradis. Aici, lîngă o bioramă cu speciile existente în zonă

sunt prezentate într-un ţarc de sticlă pericolele care le pîndesc: gunoaiele

Apoi coborîm la Blauherd, facem o escală la Gant de unde Matterhorn se vede în plină furtună

dar de aici nu mai putem merge pînă la Hohtali (3286 m) sau pînă la Stockhorn (3405 m) pentru că vremea urîtă nu ne permite. Reîntorşi la Sunega

ne bucurăm cît putem de uluitoarele peisaje şi de razele de soare care acum, scaldă generos partea asta de munte. Am plecat de pe Klein Matterhorn exact la timp; acum, acolo toate pîrtiile sunt închise.

Am ajuns “acasă” pe seară tocmai la ţanc. Totul de jur împrejur s-a înorat,  întunecat şi ca să fie peisajul complet a început să fulguiască.

Matterhorns-a ascuns iar privirilor noastre, dar noi am apucat ieri şi azi două zile absolut superbe şi am văzut atît de multe locuri că ne va trebui un timp pentru a le sedimenta. În apartament este cald şi bine, avem tot ce ne trebuie, putem să ne răsfăţăm.

Read Full Post »

După un somn bun ne trezim instantaneu şi complet neplanificat pe la ora şapte. Sar din pat şi fug la verandă. Deschid uşa şi arunc bănuitor privirea către cer şi către munţi. Răsuflu uşurat: cerul este senin şi munţii încep să strălucească în lumina primelor raze de soare. Pentru cei mai matinali, telecabinele au început deja să funcţioneze. Cafee-makerul care aseară făcea nazuri a revenit la sentimente mai bune şi face acum, o excelentă cafea. Aragazul electric este tocmai bun să fiarbă nişte apă pentru a-mi prepara o supă la plic, delicioasă. Ziua începe deci, bine. Şi aici, un canal TV arată cum va fi vremea pe diversele masive muntoase din jur. Din cîte văd, soare şi cer senin chiar dacă pe alocuri temperaturile coboară sub zero grade Celsius. Deci, la drum. Aici este o hartă detaliată a locului:

http://ski-zermatt.com/features/zermatt-skimap.html

La zece minute de “acasă” este unul dintre principalele puncte de ambarcare pentru mai multe direcţii de ascensiune. Pe zeci de kilometri o reţea incredibilă de teleferice, gondole, telescaune şi telecabine acoperă masivul muntos în toate direcţiile, conducînd schiorii către nenumăratele pîrtii de schi, de dificultate diferită. Pentru a avea acces toată ziua la aeastă uriaşă reţea este necesar bineînţeles, un PASS. Poţi plăti şi separat la fiecare pîrtie în parte dar, asta o faci fie dacă vrei un singur transport, fie dacă vrei să te coste dublu sau chiar triplu faţă de cît costă pass-ul = 70 de franci. Noi alegem pass-ul.

Un panou electronic afăşează starea de fapt a pîrtiilor

O gondolă ne conduce pînă la Schwartsee Paradise, apoi o alta ne duce pînă la Tropkener Steg iar de aici, cu o telecabină urcăm în sfîrşit pînă la Matterhorn glacier Paradise. Clipul durează opt minute dar MERITĂ văzut.

Aici, mai întîi ne căţărăm pe nişte trepte de fier pînă pe o platformă unde bate un vînt amarnic,

apoi coborîm să vizităm cel mai înalt gheţar din Europa şi o grotă amenajată în inima gheţarului la altitudinea de 3883 metri.

Imagini neasemuite din grotă

Şi un scurt clip

Vremea este total potrivnică şi nu putem trece în Italia cu telefericul aşa că rămîne pe altădată. Coborîm iar la Tropkener Steg şi pe altă rută decît la venire pînă la Schwarsee paradise.

Read Full Post »