Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for mai 2012

Magie şi Eros

Se pare că între aceste două coordonate se “petrece” întreaga noastră viaţă. De cînd apărem pe această lume, suntem legănaţi – pe şi de – magia poveştilor care ne sunt spuse. Ochii noştri se deschid mari, către tărîmurile de vis pe care suntem invitaţi să hălăduim încă de cînd începem să fim cît de cît conştienţi că suntem prezenţi, în această lume. De pe la vreo trei anişori…

Ne spun poveşti părinţii noştri, bunicii noştri, ne spun poveşti educatorii şi profesorii noştri. Toată lumea, ne spune poveşti.

Şi tot de la începuturile copilăriei noastre, suntem iniţiaţi în EROS. Suntem invitaţi de mici copii, să înţelegem ce este de fapt, iubirea.

– “ Pe cine iubeşti tu mai mult, pe maaaami, sau pe taaaati” – suntem întrebaţi la vîrsta la care cei care ne întreabă, cred .că le putem da răspunsuri. Şi noi copii neştiutori, răspundem: pe: 🙂 .

Sigur că noi copii fiind, habar nu avem ce spunem şi nici de ce spunem ce răspundem la întrebările celor care ne întreabă. Dar aceste întrebări ne rămîn săpate adînc în memorie. Nu şi răspunsurile. Răspunsurile pe care le dăm atunci, ne sunt amintite cu nostalgie mult mai tîrziu, abia atunci cînd începem să ne afirmăm ca tineri care chiar încep să înţeleagă, măcar, cîte ceva.

Tineri fiind, începem să fim dominaţi de EROS. Ne îndrăgostim de colegi/colege, de prieteni/prietene, ne îndrăgostim de profesori/profesoare, de vecini sau de vecine. Hormoni? Este ceva mult mai mult decît atît. Este vorba despre o trăsătură adînc săpată în genomul nostru. Şi nu spun vorbe mari. Sînt absolut sigur, că nimeni nu poate trăi pe această lume, dacă această magie a erosului nu ne-ar conduce viaţa de la început, pînă la sfîrşit…

De ce spun acest lucru? Simplu: pentru că fără erosul care ne domină, n-am crede în magia pe care o pot adăuga lumii pe care ne pregătim să o părăsim, copiii şi nepoţii noştri. NU? 🙂

Şi întocmai cum au făcut predecesorii noşti, le spunem urmaşilor noştri, poveşti magice dominaţi fiind, de eros.

Read Full Post »

Bunica

Copil venit pe lume în amurgul tinereţii părinţilor mei, nu mi-am cunoscut bunicii.. N-am fost legănat de savoarea poveştilor lor, n-am fost purtat prin tărîmurile de basm povestite de ei, poveşti atît de necesare copilăriei. A trebuit să mă înscriu de mic copil, pe traiectoria  strict realistă a vieţii. Dar asta nu mă împiedică să visez. Ce visez? Iată:

“Te privesc femeie a sufletului meu, cu ochi din ce în ce mai lucitori pe măsură ce vremea, trece. Nu-mi pasă cîtuşi de puţin dacă timpul ţi-a săpat pe chip, urmele trecerii sale. De ce mi-ar păsa? Ţie îţi pasă? Ştiu că nu. Ochii sufletului meu, nu privesc decît frumuseţea sufletului tău, iar amintirea cărnii, s-a refugiat în sensuri mult mai înalte: vreau să facem dragoste necuprinsă în iubirea noastră de tinerei neştiutori; vreau să facem dragoste închinată viiitorimii noastre: nepoţii. Abia aştept femeie dragă, ca fiul nostru să ne transforme în bunici. Ştiu de pe acum, iubita mea, că bunică mai frumoasă decît tine, n-a existat şi nu va exista pe lumea aceasta. Ştiu.”

Nu m-am trezit din acest vis. Ştiu că acest vis, va deveni realitate. Ştiu iubita mea, ştiu. Copilul care-am fost, se va metamorfoza curînd, într-un bunic. Bunic iubit de cea mai frumoasă bunică de pe lumea aceasta: iubita mea.

Despre alte bunici frumoase puteţi citi poveşti mult mai frumoase la frumoşii internauţi care înfrumuseţează

.PSI Carmen Pricop Vero simonikool scorpio Dor de femeie Carmen DJ

INCERTITUDINI

Read Full Post »

Un campion adevărat

Timp de aproape cinci ani de zile, Lucian Bute a fost invincibil. Şi-a apărat centura de campion cîştigată în octombrie 2007 pînă acum, de zece ori.

Nu ştiu dacă vreun alt sportiv român a mai reuşit această performanţă.

Chiar nu ştiu. Şi nici măcar nu-mi pasă.

Astăzi, Lucian Bute a fost învins. A fost învins pentru prima dată în cariera sa de boxer profesionist, prin KO.

Mister KO – cum a fost denumit, a pierdut prima dată în cariera sa de sportiv în ringul suspinelor, prin KO.

Lucian Bute a mai fost învins în cariera sa de boxer amator, de clanul simionilor. Nu insist pentru că mi-e scîrbă.

Lucian Bute a reuşit să aducă lauri pentru sportul românesc, abia după ce a fost nevoit să emigreze către tărîmurile unei ţări care înţelege să pună în valoare, valorile adevărate, indiferent de unde vin aceste valori: Canada.

Ţară care adăposteşte şi multe alte valori provenite din Ro. De exemplu – dar nu numai – Hruşcă. Ştefan Hruşcă.

Ştiu că acest meci în care Bute a fost învins, va avea o revanşă.

Şi ştiu precis că această revanşă va fi cîştigată de Lucian Bute.

Ştiţi de ce ? Pentru că Lucian Bute, a aplaudat victoria adversarului său care astăzi, l-a învins.

A aplaudat victoria adversarului său, în modul cel mai sportiv cu putinţă.

Lucian Bute s-a recunoscut învins de un adversar tenace, bun luptător şi foarte bine sfătuit din colţ.

Domnule  OM sportiv Bute, te aşteptăm iar, în ring. Victorios!

Read Full Post »

Nu sînt un gurmand ci, un gourmet. Nu trăiesc pentru a mînca;  mănînc pentru a trăi. Dar ori de ori cîte ori am posibilitatea, îmi place foarte mult să mănînc puţin, dar bun.

N-am fost niciodată un mare specialist în arta culinară; am fost numai – şi încă mai sînt -, un căutător de inedit care-a adunat în papilele sale gustative ca-ntr-un căuş, cascade de senzaţii, mirosuri şi culori culinare, în locurile pe unde am avut norocul să călătoresc, pînă acum.

Nu m-am gîndit niciodată să folosesc cuvântul scris pentru a descrie astfel de lucruri în mod foarte explicit; hai, nu fiţi cîrcotaşi: cei care-au citit  impresiile mele de călătorie, m-ar putea contrazice. 🙂 Daaaar, contez pe atitudinea lor, calmă. Bine? Mulţumesc. 🙂

Foarte pe scurt, am să vă spun că în afară de fructe de mare, n-am reţineri aproape de la nici-un soi de aliment.

Şi mai vreau să vă spun că o singură dată în viaţa mea, am gustat un medalion de căprioară şi n-am de gînd să repet experienţa, după cum în Elveţia a trebuit să-mi adun tot curajul pentru a nu refuza o friptură de cal, oferită mie pe post de mare delicatesă, de la care ar fi fost nepoliticos să mă sustrag. 😦

N-aş fi vrut să-mi fie privit chipul, în acele două momente… Au fost printre puţinele momente din viaţa mea, în care mutra mea a fost prefăcut zîmbitoare şi aprobatoare. Cum să strici bucuria gazdelor? 😦 În fine…

Oi fi eu gourmet sau poate că nu tocmai unul prea priceput daaar, mie tot mai mult îmi plac fripturile de porc sau mititeii fripţi pe grătarul cu cărbune, poate şi pe grătarul electric: în general, am rămas un ţăran (he he heee – nu vă lăsaţi induşi în eroare de numele meu 🙂 ) care adoră bucatele tradiţionale ştiute din buni-străbuni.

Dar. Asta nu înseamnă că nu apreciez aşa cum se cuvine un tort ornat cu cireşe, sau o cupă de şampanie în care se odihneşte ispititoare, o căpşună timpurie, de mai!

Cui nu-i plac trufandalele? 🙂

ps. n-am ales întîmplător titlul acestei postări; dincolo de bucate, adevăratul festin este viaţa noastră aşa cum e; şi cum viaţa noastră este perpetuabilă prin urmaşii noştri, anunţ cu mare bucurie că în curînd nepoata mea favorită este pe punctul de a se căsători. 🙂 Acesta este adevăratul festin. 🙂

Şi era cît pe ce să uit că prima mea încercare de duzineală, a fost ASTA . Cînd a trecut şi cum a trecut acest AN?

Duzineli mult mai inspirate găsiţi la frumoşii adunaţi în

PSI  Carmen Pricop Vero Dor de femeie scorpio some words Carmen DJ ida

Elly Weiss altcersenin cammely vantdetoamna

Read Full Post »

Zîmbiţi, vă rog

Pontulă, uzurpatorul domnului Bulă: l-am dat afară pe nenorocitul care nu m-a consultat înainte de-a face ce-a făcut, pentru că şi-a asumat ca un idiot ce e, poziţia de iubitor al nenorocitului de Cuza cu ocaua lui cu tot.

Precizez: ocaua mică, NU ocara mare.

Uite cum un grăjdar tîmpit, duce în derizoriu 150 de ani de istorie de luptă împotriva celor care denunţă ocaua mică.

Prostul naibii. N-a aflat că acum se măsoară mini-ocara cu miliard-ocaua mare?

Read Full Post »

Decojind ceapa

Citesc această carte autobiografică a laureatului Nobel – Gunter Grass -, cu dezgust; cu scîrbă; cu oroare; cu stupoare; cu indignare; cu surdă revoltă.

N-am abandonat niciodată o carte pe care am început să o citesc. O voi citi pînă la capăt, şi pe aceasta (deşi regret că am început-o). Nu o recomand decît celor cu nervi tari; sau, celor cinici care spun: aşa au fost vremurile (atunci).

La adăpostul vîrstei înaintate şi a succesului literar dobîndit între timp, GG încearcă să motiveze nu atît propria sa rătăcire de moment – (era doar! un adolescent cînd s-a înscris benevol în armata lui Hiter) – cît încearcă să motiveze cu meşteşugite figuri de stil atent şi îndelung şlefuite în întreaga sa activitate literară, atitudinea societăţii germane de atunci, începînd cu tatăl său pe care pretinde ipocrit în această carte, că nu-l prea iubea.

Nu cred că GG, decojind ceapa trecutului său, a vărsat măcar o lacrimă.

Această carte este exact! biblia tuturor ticăloşilor din toate vremurile, ticăloşi care motivează în tonuri suave, grozăvii de neiertat.

Biblie după care se orienteză şi absolut toţi ticăloşii, de acum, indiferent dacă au citit această carte, sau, NU.

Exemple avem din belşug aşa că, nu insist.

Ps. Am o singură întrebare: oameni buni, mai există scăpare din Imperiul Răului?

Read Full Post »

“Astazi crestinii sarbatoresc Înălțarea Domnului, mare sărbătoare creștină, care comemorează înălțarea la cer a lui Isus din Nazaret, la 40 de zile după Înviere. Semnificația Înălțării nu este legată atât de fenomenul în sine, cât ca expresie a preamăririi cerești a lui Hristos care, ridicat prin Înviere la dreapta lui Dumnezeu, domnește ca Rege. Învingând moartea, Hristos a început un nou mod de viață alături de Dumnezeu, pe care l-a pregătit și aleșilor săi. La izbânda lui ia partea întreaga natură umană (cf. Ef 2, 4-6). Spiritualitatea Înălțării se întemeiază pe speranță. Creștinii privesc la casa cerească ce-i așteaptă, trăind încă pe pământ în realitatea lumii noi în care domnește Hristos. Mai multe, aici.” Preluare de la Teofil.

“Pe Muntele Maslinilor se află Biserica Rusească a Înălţării, ridicată în 1878. Aici se spune că a  îngenunchiat Maica Domnului văzîndu-L. Locul acesta a fost cumpărat de ruşi de la otomani; în imediata apropiere, într-o capelă mică, este înmormîntat capul Sfîntului Ioan Botezătorul. Tot aici se prepară mirul cel mai autentic : se iau paisprezece picături de mir de la cele paisprezece mănăstiri şi se sporesc cu NARD-ul din Liban şi cu arome, apoi se îmbuteliază în flacoane; cine vrea, poate să cumpere orice cantitate doreşte, (ŞI) vrac

Muntele Măslinilor este considerat un loc sfînt atît de către evrei, de musulmani cît şi de către creştini. Evreii îl aşteaptă aici să vină pe Mesia, musulmanii pe Mahdi iar creştinii, după Înălţare, aşteaptă Parusia (a doua venire a Mîntuitorului). În curtea bisericii, este bineînţeles, o livadă de măslini.” Din amintirile călătoriei în Israel.

Evanghelia după Luca 24, 36-53

Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer.
Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.

Read Full Post »

Older Posts »