Atît de aproape ajungem uneori şi totuşi, cît de departe suntem…
Atît de departe este uneori aproapele că pare deseori, tărîmul imposibil.
A fost cît p’aci! Poate, altădată – spunem. Va fi? Rareori da, mult prea adesea, nu!
Au fost prea mulţi dintre noi şi prea adesea, cîştigătorii locului de sub linia de baraj.
Avem de învins în viaţă, tot felul de încercări: examene, confirmări, teste.
Avem de parcurs în viaţă lungul drum de la aproape la departe.
Adesea, obosim. Vrem pauze de existenţă, vrem recalibrări, vrem naiba ştie, ce.
Adesea, revenim. Imbolduri noi ne mînă din aproape în aproape, către alt fel de departe.
Am revenit? Ne-am regăsit? Aflat-am oare din aproapele de lîngă noi, departele tînjit?
Am revenit? Ne-am regăsit? Aflat-am oare calea?
A fost odată că dacă n-ar fi, nici nu s-ar povestiiii.
A fost odată pentru fiecare dintre noi şi poate, va mai fi. Sau poate, pentru alţii.
– – –
Nu vreau să dezvolt cele douăsprezece gînduri care încep fiecare, cu A. Am vizitat (azi de aproape, mîine de departe) Arcul de triumf de la şosea. Sînt pur şi simplu deznădăjduit de praful existenţial cuprins în acest muzeu dedicat gloriei naţiei române. Muzeu deschis numai araeori publicului; muzeu care îngemănează în modul cel mai limpede, totalitatea neputinţelor noastre. 😦 . Muzeu vizitat de zeci de mii de români, atunci şi numai atunci, cînd oficialităţile zilei hotărăsc că plebea se poate înfrupta fie şi parţial, din gloria străbunilor noştri. 😦 . Glorie aflată prea departe de aproapele zilelor noastre. Încă.
Particip cu acest articol, la tema de luni a frumosului club PSI.
Carmen Pricop simonikool scorpio Olimpia Carmen DJ anacondele Ada Pavel
Mda, guvernantii nostri, dau totul cu portia! stim asta de multi ani, nu e o noutate :(((
Trist dar adevărat.
[…] aproape-n departe, apropiind departele, dând contur aproapelui :psi©, simonaR, căţărătoarea, tineriu, Share this:FacebookTwitterLike this:LikeBe the first to like this post. ▶ No Responses […]
[…] îndepărtat apropiindu-se de subiect după cum au vrut : anacondele, simonaR, căţărătoarea, tineriu almanahe Like this:Like3 bloggers like this […]
mai întâi, ce de-a „au”-ri!!!
apoi,
A-ul 1: Depinde de cine zice. Că dacă ar zice D-zeu asta, cu glasul lui de dumnezeu, m-aş înfiora. Aşa, ne lasă pe noi mori. Măcinând.
A-ul 2: Ne agăţăm de cuvinte. Vrem ţărm, când totu-i (tot ce ştim) aproape o mare? Nu mai bine învăţăm a înota prin aproapele ăsta pe care-l vrem ţărm?
A-ul 3: Încă din construcţie ni se arată doar un cât amăgitor…a fost…pe aici? cât? cât o fi fost, da’ dacă nu l-am prins e ca şi cum n-a fost;
sau era prea mic, pentru că dacă era mare ştiam şi noi şi-l prindeam…
A-ul 4 : Ciudat e că liniile de baraj sunt şi linii de finish…apoi cum să nu le-ncurci, omule-concurs?
A-ul 5 :Barem, baremurile astea dacă ar fi examene unice, confirmări unice, teste unice precum totalul cu rezultat unic la care suntem supuşi… sunt şi virgule pe-acolo…ehe!
A-ul 6: Avem lungul drum precum avem si scurtăturile lungului drum. Deci, de ce n-am cauta scurtăturile? Fiindcă socotim depărtarea ca timp? Păi, de-aia…şi-atunci ne văităm de lungul drumului, în mijlocul lui, da’ cu speranţa lui departe.
A-ul 7: „Setea a ucis orice boare de vânt”?…:) un pahar cu apă recalibrează şi dă/aduce pauzei momentul ei răcoritor …aici am băut eu apă, de-aia. 🙂
A-ul 8: Revenim fiindcă ne ră(tă)cim în porniri. Avem de-a face aşadar cu vertijul, căci drumul nu-i drept, ci şerpuind privit de sus…poate de aceea. Sau poate fiindcă melci. Cu casa-n spate (era să zic” cu coasa-n coaste”).
A-ul 9: Melci.
A-ul 10: Codobelci contaminaţi. Între codoberc şi melc.
A-ul11: A fost o dată…a doua oară s-a repetat. Şi-n poveste se merge mai departe, dar încălecând pe o şa şi zicând poveştea: o poveste a mersului pe jos.
A-ul 12: Poate pentru, poate cu.
Gloria o stabileşte întotdeauna departele.
Aproapele e mărunt-mărunt, cât o furnică.
Bună dimineaţa, Tineriu!
12 a-uri a zis psi, 12 am zis şi eu. 🙂
În rest, de acord!
Ziua bună, Olimpia!
şi(de ce)te-ai luat după ea, potopule?
aurile ei erau minore, ale tale-s majore! 😉
potop? biet pîrîiaş.
îmi trec prin scăfîrlie zeci de chestii d-astea zilnic daaaar, vă cruţ. 😛
aşa o fi zicând şi D-zeu! :))
Cred că Dumnezeu mai mult face decît zice că face. 🙂
Ai fost mai profund decat mine, ai scris atat de bine.
Lasă, lasă, nu mai fi modestă că tocmai vin de la tine şi te-am citit. 🙂
Chiar ai fost profund..cel putin eu asa am simtit..
Ei, atunci, mulţumesc frumos! 🙂
Cred că mereu căutăm o potecă către o anumită cale iar între timp unii dintre noi, nu toți, uităm drumul către care țintim să ajungem.
Şi prea puţini sunt aceia care merg către ţelul propus pe un drum bine şi din vreme ales.
are dreptate almanahe… ești un potop de a-uri astăzi. daaar… las că te văd eu mâine! 🙂 o idee ghidușă am…
mă provoci iar? bineeee. 🙂
păi tu nu o faci? iaaar… 😀
iaaaar, săăăă fieeee! 😛
Superb jocul de cuvinte, atat de aproape de inima, asa de departe de praful existential!
Simple întrebări la care a răspuns Olimpia dar, tks!