Elev fiind, Constantin Noica a fost admonestat de profesorul său de sport: niciodată nu vei realiza ceva în viaţa ta; nu ştii să perseverezi.
Despre ce era vorba? Simplu: într-un joc de fotbal organizat de domnul profesor, Noica nu a mai alergat după o minge la care ŞTIA că nu mai poate ajunge; de aici şi reproşul domnului profesor.
Anii au trecut, iar filosoful Noica a exprimat o dată, o nedumerire: cum pot 22 de oameni să alerge după o minge, iar cînd o prind, să-i dea cu piciorul? Maaare dilemă. 🙂
După alţi ani de zile, domnul Andrei Pleşu avea să găsească un răspuns: Noica nu privea la fotbal; el se gîndea la fotbalitate! 🙂
Un mare amic al domnului Pleşu, a ricanat: Pleşu habar nu are despre fotbal. 🙂
Habar nu am cît habar are domnul Pleşu despre fotbal. Dar.
Probabil că de aici provine şi celebra sintagmă a lui Noica: “există întotddeauna riscul de a deveni profesor.” 🙂
În timp, nici eu nu mai am nici măcar cel mai mic habar despre acest sport devenit o uriaşă şi imundă afacere; şi nu doar în ţara miticilor şi a săndeilor ci, chiar la nivel mondial, în epoca blatterilor fără frontiere.
Voi, ce părere aveţi: există fotbalitate? 🙂
Tiberiuorasanu's Blog 
Habar n-am daca exista fotbalitate insa mi-a parut tare draguta remarca lui Noica. Chiar asa, alergi dupa minge de-ti iese sufletul din tine si cand ai prins-o, dai cu piciorul in ea :):)
Duminica senina
Zambet
Întîmplarea asta este anecdotică şi cuprinde o minciunică: Noica nu era atît de naiv să creadă că fotbalul se poate încadra într-o categorie filosofică precum fotbalitatea. 🙂 Iar despre datul cu piciorul în minge, chestia aia nu este deloc anapoda ci, cu mare shibzuinţă. Ai văzut meciul de aseară?
Nu, Tibi, n-am vazut, fotbalul nu intra printre preocuparile mele 🙂
Ma gandesc ca nu e anapoda datul cu piciorul in minge 🙂
Fug si eu acuma
Mai revin, bineinteles
🙂
Nici eu nu mă mai uit la fotbalitate. 🙂 Ieri, m-a molipsit pisica. 🙂
Zambete la greu! Nu stiau Noica si Plesu cum s-o mai dea ca sa scape onorabil de fotbal si fotbalisti. Mai bine, asa am gasit si eu un punct comun cu fotbalul: fotbalitatea lui Noica mosita de Plesu.
După enşpe zeci de ani în care am fost paralel cu fotbalitatea, ieri m-am uitat la meci şi mi-am adus aminte de chestia asta. 🙂