Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 21 mai 2012

Culianu

Despre Ioan Petru Culianu este vorba în multe dintre postările mele pe acest blog. De ce? Chiar: de ce? Am fost întrebat la un moment dat, de un blogger de toată isprava: pe cine mai interesează Culianu acum? Pe mine, răspund; pe mine şi pe toţi aceia care au reuşit prin metode numai de ei ştiute, să afle măcar cîte ceva despre acest eminent savant român şi despre opera sa academică şi literară.

Se împlinesc azi, 21 de ani de cînd Culianu a trecut pragul acestei lumi în care vieţuim. Unde a plecat? Cine ştie? Nu ştie nimeni. Nici cei care l-au apreciat – şi nu sunt puţini, nici detractorii săi – şi nu sunt puţini; nu ştiu unde a plecat Culianu nici măcar indiferenţii faţă de marile valori universale provenite din rîndul neamului român.

Prea mulţi dintre oamenii de mare cultură români, au creat şi au pierit pe meleaguri străine. Mult prea mulţi. Dar nu foarte mulţi au pierit asasinaţi în plină putere creatoare. Din păcate, Culianu se numără printre aceştia din urmă.

Cei care au comandat asasinatul, au ştiut foarte bine ce fac: acesta a fost cadoul lor pentru mama lui Culianu, care se numea ELENA şi un avertisment pentru românii care n-au votat cum trebuie, în “Duminica Orbului”!

Am scris cum a pierit Culianu. Nu reiau cele spuse. Cine vrea să vadă ce-am spus, n-are decît să acceseze pagina blogului meu dedicată lui.

Astăzi nu fac decît să adresez un pios omagiu, memoriei sale. RIP!

De citit  http://nicoletasavin.wordpress.com/category/arca-lui-culianu/

Cine este interesat poate privi astăzi de la ora 22, o emisiune dedicată lui Culianu pe

http://www.gigatv.info/urmareste-giga-tv.html

Read Full Post »

Ploaia

Citadin cum sînt, urăsc ploaia din răsputeri. Niciodată n-am văzut ceva interesant în ploaia care mi-a stricat în decursul timpului, multe “ploi”. Prima dată cînd o ploaie mi-a stricat o “ploaie” a fost prin adolescenţă cînd lefter fiind, am invitat o fată la o plimbareeee. 🙂 Pas de te plimbă cu fata prin ploaie, cînd ea cam voia să stea liniştită şi ferită de ploaie, la o cofetărie. A naibii ploaie care mi-a stricat “ploaia” că pînă la urmă, întîlnirea aceea a fost un dezastru: nu tu romantism, nu tu ţineri de mînă, nu tu şoapte dulci, nimica nimicuţa! Era prin luna mai a unui an din secolul trecut. 🙂 N-am mai văzut-o pe fata aia, niciodată. Nici acum nu ştiu de ce. 🙂 Să trecem peste…

N-am de gînd să înşirui acum şi aici, de cîte ori ploaia mi-a stricat “ploile”. Am de gînd să povestesc două momente în care ploaia, mi-a fost totuşi,  favorabilă.

Trecusem de multişor peste perioada adolescentină şi tînăr fiind, am cerut-o în căsătorie pe actuala mea soţie. Am stabilit împreună data, tot tot tot şi aşteptam nerăbdători, evenimentul. Bleah. Ploaia m-a pîndit cu viclenie şi m-a întîmpinat şi în acea zi, ziua în care aveam să-mi unesc destinul, cu iubita mea. Un prieten bun, văzînd că nu sînt prea încîntat – culmea! – tocmai în acea zi, m-a întrebat, de ce. I-am spus. Surîzînd larg, prietenul respectiv mi-a spus: – Habar nu ai ce spui: ploaia aduce belşug! Aşa a şi fost şi nu mai insist… Ploaia din ziua căsătoriei mele cu iubita mea, mi-a adus tot belşugul pe care îl poate rîvni un om. TOT!

Cu vremea, am învăţat să privesc şi ploaia, cu detaşare deşi, în sinea mea, tot îi mai port ploii o ranchiună nemanifestă. În fine…

A doua oară cînd ploaia mi-a fost favorabilă, a fost în urmă cu vreo doi ani. Stabilisem cu nişte amici de familie, o întîlnire la un restaurant. Ei bine, din senin s-a iscat o ploaie torenţială care a inundat oraşul şi a fost imposibil să ne mai întîlnim. Aveam să aflu ulterior, că acei amici, numai amici nu prea ne erau…

Ploaia. Unora le place, altora ca mie, NU! Ştiu şi eu ca toată lumea că ploaia aduce belşug, udă ogoarele, etcaetera, şamd. Citadin cum sînt, aş prefera ca ploaia să ude numai acolo unde este strict nevoie de ea: cîmpii însămînţate, oraşe care trebuie curăţate de mizerie, bla şi iară, bla. Cam asta e.

Mai am de făcut o singură precizare: în decursul recentei noastre călătorii prin Elveţia, ploaia nu ne-a iertat cîtuşi puţin; ne-a udat aproape din belşug, cam peste tot. Dar. Pentru că am învăţat să privesc inclusiv ploaia cu detaşare, mi-am spus: nu este puţin lucru să te prindă ploaia la Berna, Lausanne, Lucerna, Basel, Freiburg, Colmar, Nu ? 🙂

Puteţi să citiţi mai multe depre ploaie şi eventual despre “ploi” la PSI  şi la frumoşii care fac parte din

Dor de femeie verovers Carmen Pricop anaveronica simonikool scorpio

Vanessa Carmen DJ eclipsa cammely profunzimi Miţa

Şi vă ofer o melodie dragă mie

Iar dacă mai aveţi răbdare, citiţi povestea unui destin dintr-o carte minunată, AICI.

Să aveţi “ploi” bune! 🙂

Read Full Post »