Citadin cum sînt, urăsc ploaia din răsputeri. Niciodată n-am văzut ceva interesant în ploaia care mi-a stricat în decursul timpului, multe “ploi”. Prima dată cînd o ploaie mi-a stricat o “ploaie” a fost prin adolescenţă cînd lefter fiind, am invitat o fată la o plimbareeee. 🙂 Pas de te plimbă cu fata prin ploaie, cînd ea cam voia să stea liniştită şi ferită de ploaie, la o cofetărie. A naibii ploaie care mi-a stricat “ploaia” că pînă la urmă, întîlnirea aceea a fost un dezastru: nu tu romantism, nu tu ţineri de mînă, nu tu şoapte dulci, nimica nimicuţa! Era prin luna mai a unui an din secolul trecut. 🙂 N-am mai văzut-o pe fata aia, niciodată. Nici acum nu ştiu de ce. 🙂 Să trecem peste…
N-am de gînd să înşirui acum şi aici, de cîte ori ploaia mi-a stricat “ploile”. Am de gînd să povestesc două momente în care ploaia, mi-a fost totuşi, favorabilă.
Trecusem de multişor peste perioada adolescentină şi tînăr fiind, am cerut-o în căsătorie pe actuala mea soţie. Am stabilit împreună data, tot tot tot şi aşteptam nerăbdători, evenimentul. Bleah. Ploaia m-a pîndit cu viclenie şi m-a întîmpinat şi în acea zi, ziua în care aveam să-mi unesc destinul, cu iubita mea. Un prieten bun, văzînd că nu sînt prea încîntat – culmea! – tocmai în acea zi, m-a întrebat, de ce. I-am spus. Surîzînd larg, prietenul respectiv mi-a spus: – Habar nu ai ce spui: ploaia aduce belşug! Aşa a şi fost şi nu mai insist… Ploaia din ziua căsătoriei mele cu iubita mea, mi-a adus tot belşugul pe care îl poate rîvni un om. TOT!
Cu vremea, am învăţat să privesc şi ploaia, cu detaşare deşi, în sinea mea, tot îi mai port ploii o ranchiună nemanifestă. În fine…
A doua oară cînd ploaia mi-a fost favorabilă, a fost în urmă cu vreo doi ani. Stabilisem cu nişte amici de familie, o întîlnire la un restaurant. Ei bine, din senin s-a iscat o ploaie torenţială care a inundat oraşul şi a fost imposibil să ne mai întîlnim. Aveam să aflu ulterior, că acei amici, numai amici nu prea ne erau…
Ploaia. Unora le place, altora ca mie, NU! Ştiu şi eu ca toată lumea că ploaia aduce belşug, udă ogoarele, etcaetera, şamd. Citadin cum sînt, aş prefera ca ploaia să ude numai acolo unde este strict nevoie de ea: cîmpii însămînţate, oraşe care trebuie curăţate de mizerie, bla şi iară, bla. Cam asta e.
Mai am de făcut o singură precizare: în decursul recentei noastre călătorii prin Elveţia, ploaia nu ne-a iertat cîtuşi puţin; ne-a udat aproape din belşug, cam peste tot. Dar. Pentru că am învăţat să privesc inclusiv ploaia cu detaşare, mi-am spus: nu este puţin lucru să te prindă ploaia la Berna, Lausanne, Lucerna, Basel, Freiburg, Colmar, Nu ? 🙂
Puteţi să citiţi mai multe depre ploaie şi eventual despre “ploi” la PSI şi la frumoşii care fac parte din
Dor de femeie verovers Carmen Pricop anaveronica simonikool scorpio
Vanessa Carmen DJ eclipsa cammely profunzimi Miţa
Şi vă ofer o melodie dragă mie
Iar dacă mai aveţi răbdare, citiţi povestea unui destin dintr-o carte minunată, AICI.
Să aveţi “ploi” bune! 🙂
Good one! 🙂
Mulţumesc, prietene Filadel. 🙂
Din păcate, pentru mine copacul a devenit un loc în care ar trebui să mă simt plouat.
Nu mă simt plouat ci, senin: am spus că sînt capabil să plătesc preţul de a fi bumbăcit acolo, dacă loaza dispare dintre crengi; ca şi humoralul.
Vă citesc dar, nu mai simt nevoia să comentez.
Mă bucur că acum, acolo, la copac, pot citi NUMAI comentarii rezonabile. OK? 🙂
Nesuferita ploaie…frumoasa povestire:-)
Daaaa, nesuferită. 🙂 Mulţumeeeesc….
mi-a placut faza cu „nu am mai vazut-o, habar nu am de ce” :))
ploaia imi place atunci cand am zi libera, cand mi e lene sa merg undeva si stau in casa, sub pilota, un film bun….si jaluzelele sus, ca sa vad ploaia 🙂
am auzit si eu de faza cu ploaia la nunta ce aduce noroc, si uite ca in cazul tau s-a potrivit.
ahhh si urasc ploaia atunci cand imi spal masina, iar dupa ceva minute apare ea. ploaia! uof!
păi dacă nu ştiu, nu ştiu şi bună pace. 😛
cît despre chestia cu ploaia şi maşina, eu am scăpat. 😀
Sa facem un club al celor care nu suporta ploaia :))
Yeeeees! Aprob cu entuziasm. 😛
Nici mie nu imi place ploaia…Deloc!
Cum ti s-au parut Colmar si Freiburg?:))
Bijuterii. 🙂 Am scris cîteva vorbe despre ele.
Mie imi place ploaia. Si inca mult.
Eu o sa fac un club al iubitorilor ploii :))
Zambet.
Nici nu mă aşteptam la altceva. 🙂
Să te vedem la treabă. 😛
🙂
🙂
bine-ai revent!
doar va citesc si va zambesc! inca nu pot scrie decat cu stanga 🙂 dar…
dar… noi te aşteptăm cu drag. 🙂
😀 că eu iubesc ploaia, aşa citadină cum sunt, nu cred să te mire. iar cântecul doinei badea, o, ce bine mi-l amintesc! eram copil, o mărunţică peltică şi în ciuda lipsei evidente de voce, îl cântam toatăăă ziua. 😆
acum nu aş mai face-o, poate pentru că am învăţat să am simţul măsurii, ori, poate, pentru că inocenţa mi s-a mai topit. dar… nu e puţin lucru să te prindă ploaia şi să îţi zâmbească.
nu mă miră şi nu te mai lăuda atît că pe mine mă mai apucă şi acum să mai trălălălăi. 😛
eu nu mai cânt acum, tibi, doar mimez! 😆
😆 ce m-ai amuzat cu expunerea ta 😆
mai dam vina pe ploaie cand ne strica ploile, dar se pare ca uneori stie ea mai bine de ce 😉
ador ploaia trairilor tale picurate pe suflete umede
acum chiar este amuzantă dar atunci, nu m-am amuzat deloc. 😆
eh, se pare că a ieşit foarte bine. 🙂
Îţi doresc să ai parte numai de ploi care să nu-ţi mai strice niciodată ploile! 😀
Oooo, mulţu mult mult mult, Vero! 😀
Citadină cum sunt, nici eu nu mă bucur când plouă și ceilalți sunt încântați că vor fi bucate. ” Ce dacă se face producția la una sau alta dacă prețurile nu scad ? ” Îmi zic eu bosumflată.
Da, a avut dreptate cel care ți-a spus că ploaia aduce noroc. Când plecam la un drum și vremea era nefavorabilă știam că o să iasă totul bine.
Aşa şi este cu producţia: în timp ce la piaţă cartofii au avut preţuri neruşinate, covăsnenilor li s-au stricat mii de tone de cartofi în hambare. 😦
N-am știut. Ca să vezi, ce vremuri trăim !
Tineriu, averse şi descărcări mă ţin departe de voi, dar sub umbrela teatrului, nu a vreunui semen. 🙂 când mă întorc să vă găsesc însoriţi!
Mulţumesc pentru vizită şi te aşteptăm, cu drag. 🙂
Mie-mi plac ploile din Romania tocmai pentru ca trec repede mai ales vara si cerul se insenineaza cu usurinta. Apoi aerul e racoros si placut
In Germania in zona in care locuiesc ploua cate o saptamana si cerul e mereu acoperit 😦
Poate-ţi plac ploile de vară că cele de primăvară şi de toamnăăăă, par nesfîrşite. Chiar şi acum a reînceput ploaia, în Bucureşti. 😦
Si la mine (aici la Cluj in cazul de fata) ploua dar crede-ma, nu se poate compara! Aici dimineata a fost soare, ploua 2 ore si apoi cerul se mai insenineaza
In nordul Germaniei ploua cate o saptamana cu mici pauze si nu vezi nici un petec albastru, doar nori! Soare, destul de rar
Nu te contrazic eu cu ploia din Ge dar, eu urăsc din răsputeri şi ploaia din Ro. Noroaiele, inundaţiile etc, numai romantice nu sunt.
Mie mereu mi-a plăcut ploaia. Îmi aduce aminte de vremea când, copiliţă fiind, alergam desculţă prin ţărâna udată de ploaie din curtea bunicii.
Scuze că răspund aşa de târziu la postările voastre, dar uite: cum îmi fac timp, recuperez 😀
Am scris şi eu despre ploaie, dar în felul meu 🙂
Ai pus punctul pe I! Bunica este următoarea temă. 🙂
Am fost, am văzut, plăcut foarte tare. 🙂
Bine te-am gasit!
Ploaia pentru mine nu e nici placuta nici neplacuta, dar deseori ma surprind de la birou cum urmaresc stropii mari care bat in geam. In ultima vreme ploua si la Iasi destul de des, dar cel putin nu sunt ploi de durata.
Pe vremuri nu imi placea ploaia, pana cand am asociat-o cu ceva evenimente pozitive din viata mea si astfel i-am schimbat semnificatia :).
Bine-ai venit! 🙂
Ploaia o fi ea utilă daaar, după o săptămînă de ţîrîială, a devenit mult prea agasant de agasantă nesuferitania asta. 🙂