Nu sînt un gurmand ci, un gourmet. Nu trăiesc pentru a mînca; mănînc pentru a trăi. Dar ori de ori cîte ori am posibilitatea, îmi place foarte mult să mănînc puţin, dar bun.
N-am fost niciodată un mare specialist în arta culinară; am fost numai – şi încă mai sînt -, un căutător de inedit care-a adunat în papilele sale gustative ca-ntr-un căuş, cascade de senzaţii, mirosuri şi culori culinare, în locurile pe unde am avut norocul să călătoresc, pînă acum.
Nu m-am gîndit niciodată să folosesc cuvântul scris pentru a descrie astfel de lucruri în mod foarte explicit; hai, nu fiţi cîrcotaşi: cei care-au citit impresiile mele de călătorie, m-ar putea contrazice. 🙂 Daaaar, contez pe atitudinea lor, calmă. Bine? Mulţumesc. 🙂
Foarte pe scurt, am să vă spun că în afară de fructe de mare, n-am reţineri aproape de la nici-un soi de aliment.
Şi mai vreau să vă spun că o singură dată în viaţa mea, am gustat un medalion de căprioară şi n-am de gînd să repet experienţa, după cum în Elveţia a trebuit să-mi adun tot curajul pentru a nu refuza o friptură de cal, oferită mie pe post de mare delicatesă, de la care ar fi fost nepoliticos să mă sustrag. 😦
N-aş fi vrut să-mi fie privit chipul, în acele două momente… Au fost printre puţinele momente din viaţa mea, în care mutra mea a fost prefăcut zîmbitoare şi aprobatoare. Cum să strici bucuria gazdelor? 😦 În fine…
Oi fi eu gourmet sau poate că nu tocmai unul prea priceput daaar, mie tot mai mult îmi plac fripturile de porc sau mititeii fripţi pe grătarul cu cărbune, poate şi pe grătarul electric: în general, am rămas un ţăran (he he heee – nu vă lăsaţi induşi în eroare de numele meu 🙂 ) care adoră bucatele tradiţionale ştiute din buni-străbuni.
Dar. Asta nu înseamnă că nu apreciez aşa cum se cuvine un tort ornat cu cireşe, sau o cupă de şampanie în care se odihneşte ispititoare, o căpşună timpurie, de mai!
Cui nu-i plac trufandalele? 🙂
ps. n-am ales întîmplător titlul acestei postări; dincolo de bucate, adevăratul festin este viaţa noastră aşa cum e; şi cum viaţa noastră este perpetuabilă prin urmaşii noştri, anunţ cu mare bucurie că în curînd nepoata mea favorită este pe punctul de a se căsători. 🙂 Acesta este adevăratul festin. 🙂
Şi era cît pe ce să uit că prima mea încercare de duzineală, a fost ASTA . Cînd a trecut şi cum a trecut acest AN?
Duzineli mult mai inspirate găsiţi la frumoşii adunaţi în
PSI Carmen Pricop Vero Dor de femeie scorpio some words Carmen DJ ida
Elly Weiss altcersenin cammely vantdetoamna
Şi mie tot bucatele tradiţionale îmi plac cel mai mult şi mai mult 🙂
Suntem incorigibili: bucate tradiţionale, cărţi tipărite… 🙂
Abia aştept să te văd la Bookfest!
🙂
hai că mai aveţi o săptămână numai şi vă vedeţi… printre cărţi. pfaaa… ce vă mai invidiez!
Si… cum a fost calul? :))
P.S. casa de piatra nepoatei favorite! 🙂
Cred că dacă n-aş fi ştiut ce este, mi-ar fi plăcut.
Mulţumesc frumos. 🙂
Daca imi prezinta ,,siguranta” poate incerc ineditul, daca nu zic pas.
Tibi..pai la cat mai multe Duzini si Provocari….pentru ca deja fac parte din noi nu?
Scorpiuţo, este o vorbă: decît să-ţi pară rău pentru ce n-ai făcut, mai bine să-ţi pară pentru ce AI fă cut. 🙂
Păi, la cît mai multe să fie!
a trecut deja un an, tibi? 🙂
iarăşi suntem asemănători… adică îmi place şi mie să încerc, să testez, dar am limite pe care mi le impun. puntea suspinelor mele a fost un creier pane despre care nu mi s-a spus ce este (surpriză) iar rezultatul a fost crunt pentru organismul meu. acum zâmbesc, dar atunci am bolit la propriu.
fiecare căsătorie este un festin, un festin al sufletului… fie ca nepoata ta să aibă parte de un drum în doi plin de rod şi împlinire.
cine se aseamănă, se adună, psi. 🙂
am văzut chestia cu anul, cînd am sistematizat cît de cît blogul, pe pagini.
puntea suspinelor absolută pentru mine, sunt fructele de mare.
cred că sînt alergic pentru că mi-e rău imediat ce încerc să gust.
mulţumesc din suflet, pentru urări. 🙂
cu „calul” mancat am avut si eu mari probleme. nu mi-au spus mai dinainte ca mi-au dat sa manac chiar pe-un frate cu unicornul si cand am aflat, s-a zbatut vreo doua saptamani sa scape. nu-l mai mananc niciodata. mi l-am tatuat mai bine pe articulatia carpului, e mereu in miscare si aproape il prind.
Eu am ştiut dar din păcate, n-am putut să refuz.
Data viitoare însă, voi refuza fie şi de m-ar implora întreaga lume. 🙂
ham-ham! digestiv, de sensuri incarcate
multe bucate pe mesele din strainatate
traditii, obiceiuri, cultura, port si pofte
adunate toate-ntr-o duzina de cuvinte mancacioase! 🙂
mai în glumă, mai în serios, ce-am văzut acolo prin magazine, nici vorbă să fie pe la noi prin Mall-uri. Nici vorbă!
dacă mai puneai o rimă, ieşea un catren de toată frumuseţea. 🙂
Mda, pe unde am fost, am experimentat , în treacăt, felul tradițional, despre care am auzit.
Uneori a mers, de cele mai multe ori, nu.
Rămân la mâncarea pe care o prepar eu- nesofisticată, sănătoasă ..și estetică!
Hi! hi! mă laud!
N-am nici-un motiv să cred că papa pregătită de tine, nu este bună. 🙂
Frumoasa si amuzanta duzina. Aproape ca poate trezi pofte si in cei mai putin pofticiosi..asa, ca mine :))
Daca tot discutam despre ce ne si nu ne place sa vedem in farfurie, pot spune ca nu am probleme cu aproape nimic. Clar niste gandaci sau alte lighioane inrudite n-as putea manca. Si n-am putut niciodata manca ciulama. Nici numele nici aspectul si nici gustul nu ma imbie sa mananc asa ceva. Nu stiu de ce, desi e o mancare traditionala.
O sambata placuta! Si casa de piatra nepoatei!
Ca şi aproape toate celelalte, încropită în ultimul ceas. 🙂
Apropo de ciulama; nici eu nu mă omor după, după cum nici bamele nu mă prea îmbie.
Cum mă regăsesc în cele scrise de tine ! Am mâncat și eu , în copilărie, supă sau friptură de porumbei, friptură de iepure sau căprioară. Astăzi, stând cu motanul meu Lordul Pip în brațe, mă gândesc ce odioasă am fost.
Bunicul meu, țăran din munții Gorjului, orășenit dar rămas cu aceleași mentalități sănătoase, considera că o femeie care taie un animal îl spurcă . Datorită lui mă pot lăuda că n-am nicio crimă pe conștiință.
Prea puţini dintre noi sunt orăşeni get-beget dar unora le pute originea şi nu vor să recunoască.
Cît despre bucate, pînă la urmă, de gustibus! 🙂
ps. să văd ce-oi scrie pentru luni că eu bunicii, nu mi i-am cunoscut.
Aoleu ! Care e tema de luni ?
[…] invit și pe la Psi, Vero, Tibi, Scorpio, Carmen Pricop, Cammely, Blind love, Some words, dordefemeie, DictaturaJustitiei, ch3815h, […]
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2012/05/26/scrosoare-catre-domnul-jose-manuel-durao-barroso/
L-am rostogolit pe FB. Acolo are un impact însutit faţă de blog.
Domnul Lăzăroiu ne mulțumește. Și eu.
Pentru tine Carmen, am tot respectul. Lăzăroiu mai are de aşteptat.
[…] douăsprezece cuvinte le vei regăsi și la: tibi, carmen pricop, vero, dor de femeie, simona r, carmen, scorpio, ch3815h, elly, altcersenin, […]