Nu-ţi trebuie prea multă vreme să străbaţi acest oraş între marginile sale. Cîteva zeci de minute cu auto, cîteva ore per pedes. Centrul vechi trăieşte o nouă tinereţe prin cele cîteva zeci de terase şi prin magazinele modeste care oferă mărfuri de firmă.
Foarte aproape este grefat noul oraş străbătut de cîteva artere mai importante. Blocurile cu mai multe etaje sunt destul de puţine la număr, oraşul fiind construit preponderent pe orizontală. În plin avînt este periferia; de-a lungul ieşirilor din oraş s-au construit sute de vile cochete care dau o idee despre prosperitatea unei părţi a locuitorilor.
În centrul oraşului (cîteva date istorice AICI), vizavi de locul unde se desfăşoară ceremoniile de căsătorie şi în imediata apropiere a ceea ce se numeşte centru istoric (acum renovat şi primitor) se ridică falnică Biserica Evanghelică (cîteva date istorice AICI) al cărei turn domină oraşul.
Biserica este în plin proces de restaurare şi accesul nu este permis dar, pentru că de curînd a fost dat în exploatare un ascensor care-i duce pe amatori pînă în vîrf, am profitat de prilej. Iată cum se vede oraşul de pe platforma turnului
Lîngă biserică se află o statuie care-l înfăţişează pe Andrei Mureşanu,
autorul nemuritoarelor şi veşnic actualelor versuri „Deşteaptă-te române”. Dacă n-aţi ştiut, din acest motiv Oraşul Bistriţa mai este denumit şi Oraşul Imnului.
De altfel, în apropiere este şi Biserica Ortodoxă Română,
lîngă care se află un important edificiu, Panteonul Fiilor de Seamă ai acestor binecuvîntate locuri.
Cu adevărat impresionant şirul personalităţilor născute sau trăitoare pe aceste meleaguri. Oraşul este curat, nu prea întins ca mărime, deloc aglomerat, iar transportul în comun bine organizat. Nici taxiul nu este prea scump, avînd în vedere distanţele mici. În apropierea oraşului este o mică mănăstire de maici, Mănăstirea Sfântul Spiridon dar despre asta, în curînd. 🙂
