Este posibilă o nuntă mută? Peste poate! am fi înclinaţi să credem. Şi totuşi… Fie şi dacă mă gîndesc la nunta unor hipoacuzici, este posibilă fie şi parţial – că nu toţi nuntaşii ar fi muţi sau surzi.
Sau. Dacă în toiul unei astfel de petreceri s-ar răspîndi un zvon trist dar adevărat (moartea cuiva, arestarea unei rubedenii apropiate, etc) nunta aceea n-ar deveni brusc tăcută? Nu vreau să dezvolt prea mult subiectul din aceste puncte de vedere.
Şi totuşi… Voi da un exemplu edificator. Din trecutul nu tocmai îndepărtat şi nu tocmai trecut deşi se pare, cam uitat. Mi-am amintit de nunta mea.
Exact în ziua sorocită, pe teritoriul României se instituise doliu naţional. Era anul 1982, luna noiembrie, ziua 14, duminică. Motivul doliului? Secretarul general al PCUS, decedase.
Nu se poate ca acest lucru să împieteze desfăşurarea normală a nunţii, mi-am spus. De fapt, NIMENI nu putea crede că diriguitorii de atunci ai ţării noastre pot decreta o astfel de grozăvie: interzicerea muzicii la nunţile desfăşurate în România, în acea zi.
Şi totuşi… Acest lucru s-a întîmplat. Pare incredibil dar, aşa a fost. A fost nunta mea şi a soţiei mele, o nuntă mută? NU! Am avut noroc. În afară de orchestră, angajasem şi cîţiva artişti de seamă ai momentului – Nicolae Suciu, George Enache, Luigi Ionescu, Tudor Heica, Gheorghe Turda, cuplul de comici Anton şi Romică.
Invitaţii, peste o sută, puseseră nasurile în pămînt şi toată nunta părea a deveni o nuntă mută. N-am ştiut multă vreme cine a jucat rolul de înger păzitor al nunţii noastre. După ce s-au dat cîteva telefoane, am primit aprobarea de a petrece cu artişti cu tot. Aşa era atunci: trebuia aprobare pentru absolut orice! Am aflat abia ulterior ce lupte grele a dat un amic de-al meu (mulţumesc domnule Garoafă, oriunde ai fi!), pentru a obţine această aprobare. Şi abia după 1990 am aflat cine a garantat pentru noi, cine a intervenit decisiv: Gheorghe Turda, angajat în acele vremuri, al ansamblului Doina. Cine ştie ce era acel ansamblu artistic, ştie ce spun.
Nu ştiu dacă m-am gîndit atunci la cîte nunţi din acea zi acea teribilă şi nedreaptă, interdicţia a funcţionat… Mai degrabă am trecut cu egoism peste acest moment întîmplat ALTORA.
Poate că cei mai tineri nu înţeleg cum era posibil aşa ceva, pe acele vremuri. Aşa a fost. Mărturie pot depune Carmen dj şi Cita – care lipseşte de o vreme din clubul psi, dar ştiu că ne citeşte cu drag întotdeauna. Servus dragă Cita. Sper să treci peste ameninţările nu tocmai voalate, ameninţări primite inclusiv pe blog, că nu faci bine povestind cum erau vremurile pe atunci şi să revii printre noi, cu minunatele tale istorisiri. Te aşteptăm cu mare drag.
Sper ca aceste momente cumplite să nu se mai repete în România. Sper!
