Este posibilă o nuntă mută? Peste poate! am fi înclinaţi să credem. Şi totuşi… Fie şi dacă mă gîndesc la nunta unor hipoacuzici, este posibilă fie şi parţial – că nu toţi nuntaşii ar fi muţi sau surzi.
Sau. Dacă în toiul unei astfel de petreceri s-ar răspîndi un zvon trist dar adevărat (moartea cuiva, arestarea unei rubedenii apropiate, etc) nunta aceea n-ar deveni brusc tăcută? Nu vreau să dezvolt prea mult subiectul din aceste puncte de vedere.
Şi totuşi… Voi da un exemplu edificator. Din trecutul nu tocmai îndepărtat şi nu tocmai trecut deşi se pare, cam uitat. Mi-am amintit de nunta mea.
Exact în ziua sorocită, pe teritoriul României se instituise doliu naţional. Era anul 1982, luna noiembrie, ziua 14, duminică. Motivul doliului? Secretarul general al PCUS, decedase.
Nu se poate ca acest lucru să împieteze desfăşurarea normală a nunţii, mi-am spus. De fapt, NIMENI nu putea crede că diriguitorii de atunci ai ţării noastre pot decreta o astfel de grozăvie: interzicerea muzicii la nunţile desfăşurate în România, în acea zi.
Şi totuşi… Acest lucru s-a întîmplat. Pare incredibil dar, aşa a fost. A fost nunta mea şi a soţiei mele, o nuntă mută? NU! Am avut noroc. În afară de orchestră, angajasem şi cîţiva artişti de seamă ai momentului – Nicolae Suciu, George Enache, Luigi Ionescu, Tudor Heica, Gheorghe Turda, cuplul de comici Anton şi Romică.
Invitaţii, peste o sută, puseseră nasurile în pămînt şi toată nunta părea a deveni o nuntă mută. N-am ştiut multă vreme cine a jucat rolul de înger păzitor al nunţii noastre. După ce s-au dat cîteva telefoane, am primit aprobarea de a petrece cu artişti cu tot. Aşa era atunci: trebuia aprobare pentru absolut orice! Am aflat abia ulterior ce lupte grele a dat un amic de-al meu (mulţumesc domnule Garoafă, oriunde ai fi!), pentru a obţine această aprobare. Şi abia după 1990 am aflat cine a garantat pentru noi, cine a intervenit decisiv: Gheorghe Turda, angajat în acele vremuri, al ansamblului Doina. Cine ştie ce era acel ansamblu artistic, ştie ce spun.
Nu ştiu dacă m-am gîndit atunci la cîte nunţi din acea zi acea teribilă şi nedreaptă, interdicţia a funcţionat… Mai degrabă am trecut cu egoism peste acest moment întîmplat ALTORA.
Poate că cei mai tineri nu înţeleg cum era posibil aşa ceva, pe acele vremuri. Aşa a fost. Mărturie pot depune Carmen dj şi Cita – care lipseşte de o vreme din clubul psi, dar ştiu că ne citeşte cu drag întotdeauna. Servus dragă Cita. Sper să treci peste ameninţările nu tocmai voalate, ameninţări primite inclusiv pe blog, că nu faci bine povestind cum erau vremurile pe atunci şi să revii printre noi, cu minunatele tale istorisiri. Te aşteptăm cu mare drag.
Sper ca aceste momente cumplite să nu se mai repete în România. Sper!
iar ai furat startul! 🙂
am anunţat? am recunoscut?
sînt blamabil cel puţin de două ori. 🙂
şi ne-ai mai urcat şi-n capsula timplului şi ne-ai adus o poveste minunată, aşa, de noapte bună; gata, io nu mă mai joc! :))
nu te văd eu pe tine, renunţînd la joacă. 🙂
cît despre capsula timpului, pe Cita o aştept să reia şirul.
filmul nunţii tale e asemănător cu subiectul filmului „Nunta mută” a lui Mălăiele, doar că acolo murise Stalin şi la final intră tancu sovietic, neinvitat, în nuntaşi, plus soldaţi, mirele e deportat şi mireasa-l revede după 13 ani…
tu ai avut pile sus, deci. 🙂
deci tu ai văst filmul… 😉
deci, da! 🙂 deci, cel puţin 3 actori de-acolo mi-s „pretini”. 🙂
deci da, am avut pile atunci, dar filmul nu l-am văzut. cred că Mălăele ar trebui să-mi plătească drepturi de autor.
eram copil în acele vremuri, dar ştiu că trebuia aprobare pentru orice.
aşa cum îmi amintesc multe restricţii, raţii, interdicţii… obligatoriile teze ale congresului ca materie în şcoală şi multe, multe şi urâte altele.
nu am uitat… şi nici nu vreau să uit.
bun om, domnul gheorghe turda, cu voi! 🙂
ştii cum era pe atunci (ca şi acum!!!): lanţul slăbiciunilor.
Gheorghe Turda era prieten cu prietenul unui prieten de-al meu. 🙂
[…] la psi, aburi-de-cafea, anavero, tiberiu, Like this:LikeOne blogger likes this. […]
Din pacate sunt multe lucruri absurde de care nu vrem sa ne amintim din acea perioada, si desi mai tineri, am trait si noi presiunea parintilor si bunicilor de atunci, bineinteles la limita varstei pe care o aveam. Acum intelegem mai multe …
Pentru că ticăloşii care le-au comis le ţin ascunse iar tineretul neinformat nu poate crede că aşa au stat lucrurile atunci.
nici dacă le aduci dovezi, nu cred, tibi. cum să crezi spaima cu ochi albaştri – secu- bătându-ţi la uşă în toiul nopţii ori roţile de caşcaval aruncate în stradă de oameni flămânzi? ori pâinea neagră pe raţie şi vacanţele noastre de copii la coadă la câte ceva… nu conta la ce. 😦
psi
ai citit comentariile lui purly de la copac?
după spusele sale are 26 de ani şi este licenţiat în istoria artei.
este cred eu, prototipul insului cu creierii făcuţi terci de învăţămîntul patronat de abramburica şi tembelizat de A3 a varanului.
ce să creadă el?
nu ştiu ce-or fi fost părinţii săi dar pot să-mi închipui dacă vreau.
Doamne, Tibi, tu chiar atunci ai avut nunta !
Ce întâmplare !
Noi, eu m-am căsătorit prin toamna anului 1986, ne-am ascuns la un restaurant din București ca să nu se știe la Văleni că am făcut și cununie religioasă.
Ba noi nu ne-am scuns deloc.
Am făcut o nuntă religioasă la Catedrala Sfântul Spiridon de mai mare frumuseţea.
Ați fost curajoși !
Să vă fie de bine în continuare !
am avut destule de tras. dar pe ansamblu, ne-a fost bine. 🙂
Nu mi-a trecut niciodată prin cap că un asemenea doliu implica interzicerea muzicii la nunţi! (Probabil că n-am ştiut niciodată prea bine pe ce lume trăiesc!)
Am fiert vreo două ore pînă am căpătat aprobarea.
[…] mutei nunţi: psi, tineriu, carmen pricop, vero, scorpio, lolita, anavero, Carmen, […]
[…] psi, tineriu, carmen pricop, vero, scorpio, lolita, anavero, Carmen, ch3515h, almanahe, Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like this. Posted in 100 de sunete | Tagged pisiluneli […]
totul e bine cand se termina cu bine 🙂
noi am avut noroc. 🙂 alţiiiii, nu!
Tibi, in zilele noastre se propovaduieste Uitarea. Eu sunt convinsa ca un popor trebuie sa-si stie trecutul, sa nu-l uite pt a nu repeta ceea ce a fost rau.
Tu si sotia ta sunteti niste oameni fericiti. Traiti in prezent, dar aveti si multe amintiri frumoase si dragi.
Odille
Ştim cine propovăduie uitarea: ilicescu şi gaşca sa de ilegalişti.
Eu şi soţia mera am avut destul de tras şi în acele vremuri dar, am trecut întotdeauna peste neplăceri şi am văzut numai partea frumoasă a vieţii.
Asta ne-a ţinut uniţi.
E duzina amintirilor, a acestui fel de amintiri… Mă bucur pentru finalul fericit al evenimentelor şi pentru continuarea la fel de fericită… Să vă fie frumos în viaţă şi mai departe!
Mulţumim frumos, Carmen! 🙂
[…] tibi […]