Diferenţa de fus orar – sau de oră oficială – dintre România şi Canada este de vreo şapte ore.
Se întîmplă uneori, ca în jurul amiezii din România să ascult cîte o poveste în zori. Poveste venită din Canada. Nici acolo nu umblă bunăstarea căutînd cu lumînarea oameni dispuşi să o primescă fără efort. Ba, chiar dimpotrivă. Sînt şi acolo orgolii, lupte între indivizi cu mijloace nu tocmai fair, sînt şi acolo nedreptăţi, lupte politice, grozăvii. Nici acolo comunitatea românească nu este tocmai unită. Totuşi acolo, lucrurile se petrec într-un cadru legal şi toată lumea respectă un minim de norme sociale pe care nimeni nu concepe să le încalce. Cu atît mai greu este de înţeles pentru românii care trăiesc acolo, ceea ce se petrece acum în România. O mare parte dintre canadienii neaoşi, au început să-i privească pe români cu stupoare întrebîndu-se dacă aceştia chiar vin dintr-o ţară europeană, o ţară membră UE şi NATO. Povestea pe care am primit-o astăzi în zori a fost extrem de simplă şi s-a redus la o singură întrebare: tati şi mami – ne-a întrebat fiul nostru – nu cumva este cazul să vă luaţi bilete de avion şi să plecaţi de acolo cîtă vreme încă se mai poate? Noi am răspuns că nu, încă nu este cazul. Încă NU! Voi ce credeţi? A venit această vreme?
Referinţă:
https://tiberiuorasanu.wordpress.com/2010/01/22/cadou-de-la-fiul-meu/
Au mai născocit cîte o psi-luneală cei reuniţi în
