Din cauză de… mărgăritare :), m-am gândit să adaptez la duzina de azi un soi de… parabolă mai veche – din vremurile când „muza” Grişka încă nu venise pe lume 🙂
M-am uitat lung la balaurul cu cojoc miţos.
– Mi-e frig, mi-a spus.
I-am întins o para.
– Cumpără-ţi foc!
– Bodapros…! a dat să zică. Dar i-am astupat gura. Cu mâna mea stângă.
– Nţ! Vreau ALTCEVA, nu bodaproste!
S-a strâmbat.
– Eşti fraier. Da’ vino cu mine!
Nu eram fraier. La ce e bun un bodaproste?!
Ne-am dus la taraba ghebosului. Balaurul i-a întins paraua.
– Foc! a cerut.
Ghebosul i-a pus mâna pe inimă.
El a zâmbit. Şi i s-au rumenit solzii.
– Aşa da! a spus.
Şi din nara dreaptă i-a ţâşnit o flacără.
Pe urmă şi-a scos cojocul şi mi l-a dat mie.
– Ăsta nu mai îmi trebuie. Ăsta e ALTCEVA. E pentru…
Vezi articol original 526 de cuvinte mai mult
😀 da, da…
am dus povestea şi pe blogul 2. 🙂
foarte frumos din partea ta. săptămâna aceasta am văzut scrieri frumoase…
De cînd există acest blog am tot indicat alte bloguri interesante. 🙂
Mulţumesc, Tiberiu! 🙂
Sînt onorat să rebloghez minunatele tale poveşti. 🙂